Călătorie între porți și amintiri: Cum Epic Universe, filmele și tehnologia modelează lumi care se suprapun

Sursa foto: Imagine generată AI iAceastă imagine a fost generată automat de AI pe baza rezumatului articolului și nu reprezintă un moment real fotografiat.

Introducere

Trec printr-o țeavă verde de teleportare și, pentru o fracțiune de clipă, un Regat Ciupercă colorat se deschide înaintea mea. Aproape. Cu căștile așezate pe față și volumul la maximum, nu sunt în Orlando, ci urmăresc The Super Mario Bros. Movie pe Apple Vision Pro, ecranul întinzându-se în 3D în jurul meu. Totuși, emoția care mă cuprinde este strâns legată de o memorie proaspătă: cu câteva săptămâni înainte am pășit printr-o țeavă verde uriașă în Epic Universe, la Universal Studios, Orlando, Florida. Acolo, lumea este fizică, pereți pe care-i poți atinge, blocuri pe care le poți bate. Revenind la film, privindu-l din nou în 3D, totul se simte ca întoarcerea acasă.

Universuri care se întrepătrund

Imaginile din filme, jocuri, realitatea virtuală și locuri fizice precum Epic Universe se completează reciproc: universuri imaginare se extind atât în creierul nostru, cât și în planurile virtuale și fizice. Acest fenomen nu este întâmplător; creatorii construiesc punți emoționale care mențin o conexiune mai profundă cu publicul. Autoarea textului, pasionată de tehnologii imersive și recenzând headset-uri și jocuri VR/AR de peste un deceniu pentru CNET, observă cum locurile fizice — în special parcurile tematice — pot alimenta amintirile și se pot contopi cu experiențele digitale în moduri neașteptate.

Un trecut plin de porți

Parcurile tematice au imaginat alte lumi de mult timp. Disneyland, care a deschis în 1955, a propus un model „hub and spokes” — un nucleu central cu drumuri către lumi conexe — model care a fost preluat în cele mai multe parcuri importante. În ultimele două decenii, însă, nivelul de imersiune s-a amplificat constant. Universal a deschis Islands of Adventure în Orlando în 1999, creând mini-tarâmuri bazate pe francize precum Jurassic Park, Marvel, Dr. Seuss și Harry Potter. Disney, la rândul său, a dezvoltat parcuri tematice extinse: Disney’s Animal Kingdom a început cu teme despre animale de pe diverse continente și a adăugat Pandora în 2017, un sector menit să redea senzația de a umbla prin lumea alienă din filmele Avatar. De asemenea, Disney a lansat Toy Story Land (2018), terenuri Star Wars în California și Florida (2019) și Avengers Campus (2021).

Epic Universe, deschis recent la Orlando, poate fi văzut ca o colecție de astfel de lumi extreme, conectate ca prin porți magice. Patru locuri mari formează nucleul parcului: Nintendo, How to Train Your Dragon, Harry Potter și monștri clasici Universal. Fiecare temă este legată de francize în care filme, jocuri și spectacole noi apar constant: o adaptare live-action How to Train Your Dragon urmează să apară vara aceasta; Nintendo Switch 2 va fi lansat în iunie; iar un nou serial Harry Potter pentru HBO Max se află în lucru. Aceste sincronizări nu par întâmplătoare.

Cu toate acestea, dacă vizitatorii nu au o legătură emoțională cu aceste proprietăți intelectuale, motivația de a cumpăra un bilet poate fi mai redusă. Kathryn Yu, co-fondatoare a Immersive Experience Institute din Los Angeles, spune: „The thirst for things that are live, things that are unpredictable, has only increased now that we’re getting all of these franchise-based experiences out there.” Ea subliniază ideea că IP-urile, în lipsa unei experiențe live, rămân doar „un lucru de care te bucuri în streaming într-o cutiuță” și că următorul pas logic este dorința oamenilor de a merge „acolo”.

Limitele imersivității

Nu toate proiectele extrem de imersive găsesc audiența potrivită. Disney a testat limita cu Galactic Starcruiser, un hotel-experiență multizile care a deschis în 2022 și s-a închis după un an, pentru că era prea scump și prea imersiv pentru mulți oameni, într-un moment nefavorabil. Bridget Carey, editor CNET at large și expert în parcuri tematice, care a vizitat Epic Universe împreună cu autoarea, a experimentat Galactic Starcruiser și a considerat că acesta era o fuziune între parc tematic și joc video, un angajament mare din punctul de vedere al timpului și al costului.

De asemenea, producțiile teatrale imersive mari nu sunt întotdeauna un succes financiar: Life and Trust, un proiect teatral masiv din New York menit ca succesor spiritual pentru Sleep No More, s-a închis după doar nouă luni. Aceste exemple arată limitele în care imersivitatea extinsă poate funcționa. Bridget Carey observă totuși un element cheie: actorii improvizaționali care fac decorurile și efectele să pară mai transportive. Universal a introdus ingredientul acesta în Epic, iar prezența unui număr semnificativ de actori care interacționează cu vizitatorii contribuie la legături emoționale între oameni și creațiile robotice sau fantastice din parc.

Into the portals

Celestial Park

Intrarea în Epic Universe începe cu o poartă-portal numită Chronos, care seamănă cu un stargate. Ea este cel mai mare portal și este împodobită cu simboluri care reprezintă lumea ce urmează să fie explorată, având un aer steampunk galactic. La intrare, lumea pare surprinzător de liniștită. Celestial Park funcționează ca un hub world: frumos amenajat, cu arhitectură retro-futuristă, grădini, fântâni interactive și câteva atracții mai degrabă lente decât spectaculoase. Aici se găsește un carusel cu cupolă ornamentată, o fântână interactivă și cel mai bun roller coaster al parcului, numit Stardust Racers, un dublu coaster în care două trenuri par să se întrec, răsucindu-se unul în jurul celuilalt.

Designul dual al coasterului îmbină estetica unei lumi Atlantis pierdute cu fantasmele Jules Verne. Un Easter egg dedicat fanilor apare pe spatele fiecărei mașini de coaster: flux capacitor din Back to the Future, o proprietate Universal care a avut un propriul ride în trecut. Nu promite călătorii în timp, dar senzația de viteză rivalizează cu Velocicoaster, celebrul ride Jurassic World. Celestial Park funcționează ca un loc între lumi: centrator, spațiu de relaxare, punct de resetare înainte de a te avânta din nou în spații hiper-imersive.

Intenția spațiilor de acest tip nu este întâmplătoare: autorul amintește de zilele timpurii ale vizitelor la instalații VR, când accentul se punea pe procesul de onboarding și pe existența unui spațiu de decomprimare, în care vizitatorii să își revină după o experiență intensă. Noah Nelson, fondatorul site-ului No Proscenium, descrie această nevoie ca un „ontological crossfade” între realități.

Super Nintendo World

Portalul către Nintendo se deschide cu fântâni de monede și decorațiuni de castel, urmat de o cădere pe un escalator care imită o țeavă de teleportare, cu fascicole de lumină care se răspândesc. Odată ajuns în interior, găsești un castel familiar, cu portrete ale Regatului Ciupercă. Peisajul oferă un orizont nivelat, blocuri în mișcare, Yoshis și creaturi săltărețe: pare un harta de nivel dintr-un joc Super Mario.

Super Nintendo World există deja la Universal Tokyo și Universal Studios Hollywood, dar varianta din Orlando este mai mare și include un sub-portal către Donkey Kong, o zonă cu palmieri, munți de banane și un roller coaster cu vagoane de mină care intră și iese dintr-un templu antic. Această zonă evocă momentul din The Super Mario Bros. Movie când Mario și Peach pătrund în regatul Donkey Kong cu trasee în buclă peste tot.

Dacă achiziționezi un Power-Up Band (40 USD), îl poți împerechea cu telefonul și atinge blocuri și suprafețe pentru a câștiga scoruri în mini-jocuri, vizibile în aplicația Universal. Benzile funcționează și ca Amiibo NFC pentru Nintendo Switch, oferind conținut suplimentar. Autoarea consideră că Nintendo ar putea extinde relația dintre parc și Switch, mai ales cu Switch 2 pe piață. Atracțiile din zonă nu sunt foarte numeroase, dar memorabile: un ride Yoshi mai liniștit pentru familii și Mario Kart: Bowser’s Challenge, un ride de tip racing în care porți vizore AR atașate mașinii; scopul este să tragi carapace cu scopul de a doborî oponenți virtuali, iar momentele culminante includ o porțiune în care Rainbow Road plutește în jur.

Tehnologia AR de pe acest ride este mai veche în comparație cu headset-uri de casă precum Apple Vision Pro sau Meta Quest 3, fiind bazată pe sisteme din 2021, dar rămâne în mare parte singura experiență AR din parc. Donkey Kong Mine Cart Madness iese în evidență prin mecanica sa ascunsă: pare că te afli pe șine rupte, cartul sar peste goluri, face viraje imposibile, dar trucurile sunt subtile și eficace. În jurul acestei lumi sunt colțuri de explorat, mini-jocuri de colectat chei și un duel final cu Bowser Jr. în care umbra ta interacționează cu foc și măriri de scară. Există și ouă de Paște Nintendo și provocări adiționale ale Power-Up Band.

Se discută zvonuri despre extinderi viitoare: o zonă Hyrule tematică pentru Zelda sincronizată cu un posibil film Zelda din 2027 pe care Universal îl va lansa, și chiar o posibilă dezvoltare axată pe Pokemon. Costurile și planificarea pentru spații care trebuie să rămână relevante pe termen lung rămân însă provocări majore pentru operatori.

Franchises și o lume cross-media

Franșizele sunt gândite acum să se reverse între film, televiziune, jocuri și parc tematic. Această lume cross-media face ca prezența fizică într-un parc, în care joci un rol activ în experiența directă, să confere pieselor media conexe o importanță emoțională sporită. Autoarea spune că, la fel cum privirea unui film despre Marea Britanie poate căpăta o încărcătură nostalgică după ce ai vizitat acolo, vizita la Epic Universe schimbă modul în care urmărește The Super Mario Bros. Movie sau joacă jocuri Mario.

Reflecții despre viitor

Epic Universe reprezintă un salt semnificativ în evoluția parcurilor tematice, dar nu este o ruptură completă față de tendințele anterioare. Diferența esențială constă în intensitatea imersiei și în modul în care portalurile — de la intrarea Chronos până la tunelurile dintre lumi — sunt proiectate pentru a reda senzația de teleportare. Marketingul Universal subliniază această idee de a „telemporta” vizitatorul în alt spațiu. În același timp, experiența amintește de ritualurile din VR: pregătirea unei zone de joc, deschiderea unei aplicații, trecerea într-o altă lume.

Experiențele viitoare pot include integrarea mai adâncă a tehnologiei personale, a consolelor de casă și a unor dispozitive portabile. Puterea unei francize de a se extinde coerent între medii fizice și digitale rămâne un factor decisiv. În absența unei legături emoționale preexistente, însă, aceste lumi riscă să rămână simple expoziții frumoase, dar nu neapărat experiențe transformatoare pentru toți vizitatorii.

Concluzie

Epic Universe ilustrează modul în care locurile fizice și spațiile virtuale se pot completa reciproc, transformând consumul de entertainment într‑o stare hiper-conectată. Parcurile tematice devin catalizatori pentru amintiri care traversează filme, jocuri și realități imersive. Spațiile de centrare, precum Celestial Park, sunt importante pentru a gestiona nivelul ridicat de stimulare. Super Nintendo World reamintește că tehnologia poate crea momente de mirare chiar și atunci când unele dintre instrumentele sale sunt deja familiare din producțiile anterioare.

În final, frenezia detaliilor și surprizelor din Epic Universe arată că proiectele de mare amploare sunt, în esență, încercări de a lega împreună emoțiile pe care deja le purtăm în minte. Când intri pe o țeavă verde, fie în Orlando, fie metaforic în propria sufragerie printr-un headset VR, te întâlnești cu aceleași hărți emoționale — și poate acesta este viitorul entertainmentului: lumi care se întrepătrund și se reflectă una pe alta, îmbogățindu-ne memoria și felul în care trăim poveștile.

Taguri: Tehnologie, Călătorii
(Am folosit tagurile Tehnologie și Călătorii de cel puțin două ori în articol.)