„Satul mămicilor din diasporă”: comunitatea care oferă sprijin emoțional mamelor plecate departe de casă

Sursa foto: Ciao

Publicat: 13 feb. 2026

Autor: Loredana Dumitrașcu

Cadrul unei inițiative născute din nevoile reale ale mamelor plecate în străinătate

Viața de mamă în diaspora implică mult mai mult decât învățarea unei limbi noi sau adaptarea la un alt sistem educațional și de sănătate. Este vorba despre gestionarea zilnică, adesea singură, a birocrației, a relației cu școlile și cu medicii, despre menținerea unei identități culturale acasă pentru copii și despre dorul care se adună în timp. Din această realitate, care ascunde frecvent epuizare și singurătate, a luat naștere proiectul „Satul mămicilor din diasporă”, inițiat de psihologul clinician și psihoterapeut Alina Șerban.

Proiectul s-a născut nu din ideea că mamele plecate au „o problemă” individuală, ci din recunoașterea unei experiențe colective: multe femei jonglează cu responsabilități multiple, simt presiune financiară, trăiesc fără rețeaua de sprijin a familiei și se confruntă cu teama de a nu greși într-un mediu cultural diferit. Aceste elemente se acumulează, influențând sănătatea emoțională și funcționarea zilnică, chiar și atunci când, la suprafață, totul pare a merge bine.

Când „mă descurc” ascunde multă oboseală

La începutul anului, Alina Șerban a remarcat o nevoie exprimată timid în întâlnirile sale: multe mame spuneau „mă descurc”, dar recunoșteau totodată că situația este dificilă. Din aceste mărturii simple a crescut ideea unui spațiu de sprijin colectiv, un grup în care vulnerabilitatea poate fi împărtășită fără teamă de judecată.

Primul grup a reunit nouă femei din colțuri diferite ale Europei, care au ales să creeze împreună acel „sat” care lipsește adesea când pleci departe de casă. Întâlnirile au fost gândite ca un cadru sigur și confidențial, în care discuțiile nu urmăresc rețete rapide sau „reparații” imediate, ci normalizarea trăirilor comuni și identificarea resurselor personale deja existente.

Această abordare pune accent pe faptul că sprijinul terapeutic poate însemna, înainte de toate, validarea sentimentelor și reducerea izolării: atunci când mamele se oglindesc una în cealaltă, nu mai sunt singure în fața provocărilor. Împărtășirea experiențelor oferă o ușurare imediată și creează premisele pentru schimbări treptate în felul în care fiecare gestionează stresul și epuizarea emoțională.

A fi mamă între „aici” și „acasă”

Identitatea unei mame plecate în străinătate se construiește între două lumi: „aici”, locul în care trăiești și îți crești copiii, și „acasă”, țara, familia și rădăcinile care continuă să te definească. Dorul, adaptarea la o cultură nouă, absența sprijinului familial și sentimentul de vinovăție pentru că nu faci „destul” se numără printre trăirile frecvente care se adună în timp.

Pe lângă aceste sentimente, există și presiunea de a păstra o imagine de competență: să funcționezi impecabil pentru copii, pentru partener sau pentru job, chiar și atunci când corpul și mintea sunt obosite. Această nevoie de a părea puternică poate împiedica recunoașterea și adresarea la timp a epuizării, făcând intervenția mai dificilă.

Programul conceput pentru „Satul mămicilor” se adresează tocmai acestui tip de experiențe: oferă un spațiu în care se pot povesti cine erau mamele înainte de plecare, cine au devenit între „aici” și „acasă” și ce poveri invizibile le apasă în fiecare zi. Prin discuții bilunare, în cadrul unui format de terapie de suport, participanetele au oportunitatea de a pune jos poveri vechi și de a învăța să recunoască resursele deja prezente în ele.

Structura întâlnirilor și scopul terapeutic

Întâlnirile sunt organizate bilunar și concepute ca spații sigure, cu confidențialitate protejată, în care nu se caută soluții „împachetate” sau rețete universale. Accentul este pus pe normalizare și înțelegerea faptului că ceea ce simți are sens. Astfel se oferă șansa ca fiecare mamă să fie văzută și ascultată, să-și descopere propriile resurse și să învețe pași mici de schimbare, în ritmul propriu.

Prin dialog colectiv, mamele se pot oglindi unele în altele, pot împărtăși strategii practice și pot construi o rețea de sprijin emoțional care completează lipsa familiei din proximitate. Această comunitate funcționează ca o punte între două lumi, facilitând procesul de integrare fără a renunța la identitatea culturală păstrată pentru copii.

Un proiect ancorat în realitatea globală

Inițiatoarea proiectului, Alina Șerban, are o experiență profesională de peste 15 ani în domeniul social. Este psiholog clinician și psihoterapeut, implicată ca trainer în prevenirea și combaterea violenței și abuzului asupra copilului și a participat la proiecte în colaborare cu World Health Organization. Pentru ea, activitatea terapeutică nu se limitează la întâlnirile din cabinet; rolul specialistului implică înțelegerea fenomenelor sociale și psihologice care modelează viața oamenilor la scară largă.

Participarea la conferințe și dezbateri internaționale nu este pentru Alina un gest formal, ci o modalitate de a vedea tabloul complet: tendințe, date, politici publice, perspective intersectoriale și soluții inovative. Această deschidere spre realitatea globală permite adaptarea intervențiilor la specificul local și oferă o bază solidă pentru a sprijini comunități concrete, precum grupurile de mame din diaspora.

În viziunea ei, a fi un bun profesionist înseamnă a continua să înveți, a rămâne conectat cu oamenii pentru care lucrezi și a aduce în spațiul local cunoștințe și practici validate la nivel internațional. Astfel, proiectele de tip comunitar pot beneficia de o perspectivă amplă, care transformă experiențe individuale în oportunități de intervenție colectivă.

Satul care poate fi construit oriunde

Mesajul central al acestui proiect este că sprijinul se poate construi chiar și atunci când familia nu este aproape fizic. „Satul mămicilor din diasporă” arată că vindecarea și susținerea nu se întâmplă doar în terapia individuală, ci și în relație, prin constatările simple: „și eu simt la fel”.

Inițiativa continuă să atragă interes și noi grupe sunt în pregătire. Astfel, ideea se dovedește adaptabilă: comunitatea poate fi reconstruită oriunde în lume, când există oameni dispuși să asculte, să vadă și să confirme trăirile celorlalți. Uneori, tot ce este necesar este un spațiu în care cineva să rostească: „Te văd. Ce simți are sens.”

De ce contează astfel de proiecte

Într-un context în care milioane de români trăiesc în alte state ale Uniunii Europene, astfel de inițiative dobândesc o relevanță crescută. Conform datelor prezentate de Parlamentul European, aproximativ 3,1 milioane de români locuiau în alte state membre ale Uniunii Europene în 2024, echivalentul a peste 16% din populația țării, ceea ce plasează România pe primul loc în UE în această privință. Cele mai mari comunități românești se află în Italia, Germania și Spania.

Numărul mare al românilor plecați peste hotare pune în lumină necesitatea unor servicii care să acompanieze procesele de adaptare și de integrare pe termen lung. Proiecte precum „Satul mămicilor din diasporă” răspund unei nevoi specifice: cea de sprijin emoțional și de construire a unei rețele sociale care să contrabalanseze lipsa familiei extinse din proximitate.

Perspective practice și umane ale intervenției

Modelul propus de grupurile de suport se bazează pe câteva principii esențiale: confidențialitate, contact uman autentic, validare a experiențelor și promovarea autoobservării active. Prin întâlniri regulate, mamele învață să recunoască semnele epuizării, să împărtășească strategii adaptative și să-și construiască rețele de sprijin practice (schimb de informații despre servicii locale, recomandări de specialiști, soluții pentru probleme birocratice simple).

Mai mult decât atât, participarea la astfel de grupuri poate reduce sentimentul de rușine sau vinovăție legat de dificultățile întâmpinate. Normalizarea trăirilor facilitează căutarea unei abordări terapeutice mai ample atunci când este necesară și încurajează autocunoașterea și grija pentru propria stare mentală.

Extinderea proiectului: pași următori

Pe măsură ce „Satul mămicilor” se dezvoltă, intenția este de a crea noi grupe și de a menține ritmul bilunar al întâlnirilor, adaptând conținutul la nevoile concrete ale participantelor. Accentul rămâne pus pe crearea unui spațiu sigur, în care limbajul emoțional să fie acceptat și recunoscut ca parte din viața de zi cu zi a mamelor aflate departe de casă.

Deși inițiativa a început modest, cu nouă participante în primul grup, planurile de extindere ilustrează interesul pentru astfel de intervenții și nevoia reală existentă în comunitățile românești din străinătate. Impactul pe termen lung ar putea fi consolidarea unor rețele locale de sprijin, care să ofere atât componente emoționale, cât și resurse practice pentru viața cotidiană a familiilor.

Unde găsesc interesatele informații despre proiect

Persoanele interesate pot găsi informații despre inițiativele conduse de Alina Șerban pe site-ul ei oficial: https://alinaserbanpsiholog.ro/. Detalii despre proiect și despre modul în care s-au organizat primele întâlniri sunt disponibile și în materialul publicat pe site-ul de știri care a relatat lansarea grupului: https://ciao.ro/satul-mamicilor-din-diaspora-proiectul-care-aduce-sprijin-emotional-mamelor-plecate-departe-de-casa/.

Aceste resurse oferă perspective despre filosofia intervenției, despre experiențele relatate de participante și despre modul în care sprijinul colectiv poate deveni o punte între două lumi, între identificarea culturală de acasă și viața cotidiană din țara în care se află familia.

Inițiativele de acest tip readuc în prim-plan ideea că, dincolo de adaptarea practică, există o nevoie profundă de comunitate, de confirmare a trăirilor și de spații în care îngrijirea emoțională a mamelor să fie prioritizată. Satul poate fi reconstruit oriunde există oameni care vor să asculte și să confirme: „Te văd. Ce simți are sens.”