Primul copil născut în Marea Britanie după transplantul uterului de la o donatoare decedată

Sursa foto: Bbc

Un băiețel a devenit primul copil din Regatul Unit născut după ce mama sa a primit un uter transplantat de la o donatoare decedată. Mama, Grace Bell, în vârstă de peste 30 de ani și originară din Kent, a primit organul în cadrul unui program clinic de cercetare, iar acum își crește fiul Hugo, care are aproximativ zece săptămâni și pe care îl descrie ca pe „un miracol”.

Nașterea și intervențiile chirurgicale care au făcut-o posibilă

Hugo s-a născut la sfârșitul lunii decembrie 2025, cântărind aproape 7 livre, la Queen Charlotte’s and Chelsea Hospital, în vestul Londrei. Operația de transplant a uterului a avut loc în iunie 2024 la The Churchill Hospital din Oxford și a durat zece ore. După operație, cuplul a urmat proceduri de fertilizare in vitro şi transfer de embrion la The Lister Fertility Clinic din Londra, care au dus în cele din urmă la sarcină şi naștere.

Operația reușită face parte dintr-un studiu clinic desfășurat în Regatul Unit, care include un total de zece transplanturi de uter. Până în prezent au fost efectuate trei astfel de operații în cadrul acestui trial, iar nașterea lui Hugo marchează primul copil născut în urma unui transplant de uter provenit de la o donatoare decedată în Regatul Unit.

Detalii medicale și planul pe termen lung

Echipa medicală a explicat că după naștere există planuri de îndepărtare a uterului transplantat, în cazul în care cuplul va decide să mai aibă un al doilea copil. Această măsură urmărește să protejeze beneficara de necesitatea administrării pe termen lung a medicamentelor imunosupresoare, care sunt folosite pentru a preveni respingerea organului transplantat.

Povestea personală a mamei şi impactul emoțional

Grace Bell, diagnosticată cu sindromul Mayer-Rokitansky-Küster-Hauser (MRKH), face parte din aproximativ 5.000 de femei din Regatul Unit afectate de această afecțiune. MRKH înseamnă că persoana s-a născut fără un uter funcțional și nu are cicluri menstruale, deși are ovare normale. La vârsta de 16 ani i s-a spus că nu va putea purta copii.

Pentru Bell și partenerul ei, Steve Powell, opțiunile pentru a deveni părinți erau limitate la transplantul de uter sau la recurgerea la surogat. După apelul în care a aflat că un uter a fost disponibil pentru transplant, Bell a mărturisit că a fost „în stare de şoc” şi „foarte entuziasmată”, dar că s-a gândit imediat la „darul incredibil” oferit de donatoare și familia acesteia.

„Mă gândesc la donatoarea mea și la familia ei în fiecare zi și mă rog ca ei să găsească puțină liniște știind că fiica lor mi-a oferit cel mai mare dar: darul vieții”, a spus Bell. „O parte din ea va trăi pentru totdeauna.” Când l-a văzut pentru prima dată pe Hugo, a descris senzația: „A fost pur și simplu un miracol. Îmi amintesc că m-am trezit dimineața și i-am văzut micul chip, cu suzeta lui, și mi s-a părut că trebuie să mă trezesc dintr-un vis.”

Recunoștință pentru donatoare și pentru echipele medicale

Bell și Powell au adresat mulțumiri profunde familiei donatoarei și echipelor medicale din Oxford și Londra care i-au susținut pe tot parcursul călătoriei lor. Familia donatoarei, care a dorit să rămână anonimă, a declarat că simte „o mândrie extraordinară” pentru moștenirea lăsată de fiica lor. Donatoarea a oferit, pe lângă uter, încă cinci organe care au fost transplantate în patru persoane, iar familia a subliniat că, prin donare, aceasta a dăruit „altor familii prețiosul dar al timpului, speranței, vindecării și acum al vieții”.

În Regatul Unit, sistemul de donare a organelor funcționează după un model de consimțământ prezumat, cu excepția cazului în care o persoană a ales expres să se retragă. Totuși, așa cum au subliniat medicii, donarea unui uter are reguli diferite față de alte organe precum rinichii sau inima: ea poate fi posibilă numai printr-o solicitare specială către familiile potențialilor donatori care au acceptat deja donarea altor organe.

Semnificație ştiinţifică şi perspective pentru viitor

Medicii implicați au descris nașterea ca pe un moment istoric pentru transplanturile de organe din Regatul Unit și ca pe o sursă de speranță pentru multe femei tinere diagnosticate cu afecțiuni asemănătoare. Profesorul Richard Smith, consultant ginecolog de la Imperial College Healthcare NHS Trust, care cercetează transplanturile de uter de peste 25 de ani și care a făcut parte din echipa prezentă la naștere, a evidențiat contribuția unui „echipe uriașe de persoane”, de la intervenția de transplant la transferul de embrion și până la naștere.

Bell și Powell și-au exprimat recunoștința față de profesorul Smith, fondator al organizației caritabile Womb Transplant UK, oferindu-i fiului lor numele mijlociu Richard. Transplantul a fost condus de o echipă multidisciplinară, iar Isabel Quiroga, chirurg transplantator și co-lider al echipei, a spus că este „încântată” de naștere și a calificat evenimentul drept un progres important pentru transplanturile de organe în Regatul Unit. Ea a subliniat că foarte puțini copii s-au născut în Europa ca urmare a unui transplant de uter provenit de la o donatoare decedată și că scopul trialului este de a determina dacă această procedură poate deveni un tratament aprobat și obișnuit pentru unele femei aflate în vârstă fertilă fără un uter viabil.

La nivel mondial, peste 100 de operații de transplant de uter au fost efectuate, iar mai mult de 70 de copii sănătoși s-au născut ca rezultat al acestor intervenții. În Regatul Unit, una dintre nașteri anterioare legate de transplant a fost cea a bebeluşei Amy, venită pe lume în urma primului transplant de uter de la o donatoare vie din Marea Britanie, efectuat în ianuarie 2023; Amy a venit pe lume la începutul anului 2025 în același spital londonez în care s-a născut și Hugo.

Implicarea cercetării clinice

Procedura urmează să fie testată în continuare în cadrul studiului clinic pentru a stabili siguranța, eficacitatea și fezabilitatea includerii transplantului de uter ca opțiune de tratament standard pentru unele cazuri. Echipa din spatele acestor intervenții subliniază importanța unei abordări prudente și a supravegherii pe termen lung, având în vedere complexitatea intervențiilor și nevoia de gestionare a terapiilor imunosupresoare.

Din perspectiva pacienților, rezultatele de până acum deschid noi perspective pentru fete și tinere femei cărora li s-a spus anterior că nu pot purta un copil. Profesorul Smith a afirmat că acest eveniment oferă speranță și posibilitatea ca astfel de femei să poată fi mame biologice, cu condiția ca procedurile să fie sigure și repetabile în mod responsabil.

Planuri familiale şi următorii paşi pentru familia Bell

Bell și Powell iau în considerare posibilitatea de a avea al doilea copil, însă au declarat că vor decide această opțiune în timp. Echipa medicală a explicat că, în mod obișnuit, dacă beneficiara dorește un alt copil, acesta ar putea fi obținut în urma unui al doilea transfer de embrion, după care uterul transplantat ar urma să fie excizat pentru a evita nevoia tratamentului imunosupresor permanent.

Pentru cuplu, experiența a fost marcată de emoții intense: recunoștință față de familia donatoarei, admirație pentru munca echipelor medicale din Oxford și Londra și bucuria de a-și împlini visul de a avea un copil pe cale naturală, adică purtat de mamă. Această naștere reprezintă, pe de o parte, realizarea personală a unei familii și, pe de altă parte, un pas înainte într-un domeniu medical aflat încă în faza de dezvoltare și observare clinică.

Considerații etice şi sociale

Transplantul de uter ridică întrebări specifice, deoarece nu este echivalent cu donarea altor organe, atât din perspectiva tehnică, cât și a considerentelor etice. În mod particular, acordul familiei donatorului joacă un rol esențial, iar legislația privind consimțământul prezumat pentru donare intră în interacțiune cu această practică specială. Echipele implicate au subliniat respectul și recunoștința față de decizia familiilor donatoare, iar cazul lui Hugo a fost folosit pentru a demonstra modul în care donația poate transforma vieți dincolo de întinderea imediată a unei singure intervenții.

Pe măsură ce trialul britanic avansează, datele colectate vor ajuta la informarea politicilor clinice și etice, precum și la înțelegerea impactului pe termen lung asupra sănătății mamelor și copiilor născuți în urma unor astfel de proceduri.

Nașterea lui Hugo rămâne un moment important în istoria transplanturilor de uter din Regatul Unit și oferă exemple concrete despre cum știința și generozitatea donatorilor se pot combina pentru a deschide drumuri noi în medicină reproductivă. Pentru familia Bell, în special, este o poveste despre speranță, pierdere și continuitate: un dar de viață care poartă cu sine amintirea generozității unei tinere donatoare.

Mai multe detalii despre primul copil născut prin transplant de uter de la o donatoare vie în Regatul Unit pot fi găsite în relatarea dedicată nașterii bebelușei Amy: Raportul despre nașterea lui Amy. De asemenea, informațiile principale privind acest caz sunt disponibile în raportul publicat online: Articolul principal despre nașterea lui Hugo.