Substanțele PFAS „forever” asociate cu accelerarea îmbătrânirii biologice la bărbații de 50–64 de ani

Sursa foto: Sciencedaily

O nouă analiză a datelor reprezentative la nivel național sugerează că doi compuși PFAS, prezenți în sângele majorității americanilor, pot accelera îmbătrânirea la nivel epigenetic, în special în rândul bărbaților aflați la vârsta mijlocie. Descoperirea, publicată în revista Frontiers in Aging, atrage atenția asupra faptului că nu toate substanțele din familia PFAS au aceleași efecte asupra organismului și că unele dintre alternativele mai noi folosite în industrie pot reprezenta riscuri semnificative pentru sănătate.

Ce sunt PFAS și de ce provoacă îngrijorare

PFAS (per- și polifluoroalkyl substances), denumite adesea „forever chemicals” sau substanțe „pe termen lung”, reprezintă mii de compuși sintetici utilizați de decenii în produse de larg consum și aplicații industriale. Ele se regăsesc în vasele antiaderente, în textilele rezistente la apă, în spumele pentru stingerea incendiilor, în ambalajele alimentare, în produse de curățare și în mase plastice. Structura chimică a acestor substanțe este bazată pe legături moleculare extrem de puternice, motiv pentru care rezistă la degradare în mediu și se bioacumulă în sol, apă, viețuitoare și țesuturi umane.

Numeroase studii anterioare au asociat unii compuși PFAS cu probleme serioase de sănătate, printre care anumite tipuri de cancer, obezitate, infertilitate și perturbări hormonale. În urma preocupărilor legate de persistența și toxicitatea unora dintre acești compuși, anumite PFAS „legacy” precum perfluorooctansulfonatul (PFOS), perfluorooctanoatul (PFOA) și sulfonatul perfluorohexanic (PFHS) au fost vizate pentru eliminare treptată la nivel internațional, inclusiv prin Convenția de la Stockholm din 2001. Totuși, industria a introdus ulterior noi PFAS în comerț, inclusiv pentru tehnologii emergente.

Designul studiului: ce au analizat cercetătorii

O echipă condusă de Dr. Xiangwei Li de la Shanghai Jiao Tong University School of Medicine a analizat date publice provenite dintr-un eșantion național reprezentativ al Statelor Unite: 326 de adulți în vârstă care au participat la National Health and Nutrition Examination Survey (NHANES) în 1999–2000. Subiecții au fost selectați aleatoriu și grupul reflectă diversitatea populației americane de atunci.

Din probele de sânge recoltate de la fiecare participant, cercetătorii au măsurat concentrațiile a 11 compuși PFAS. În paralel, au examinat metilomul ADN—un indicator epigenetic care reglează expresia genelor—în celulele sanguine. Pe baza acestor modele de metilare, echipa a aplicat 12 ceasuri epigenetice, cuprinzând atât versiuni consacrate, cât și instrumente mai noi, pentru a estima vârsta biologică a fiecărei persoane, un indicator care reflectă cât de „bătrân” este organismul la nivel celular, comparativ cu vârsta cronologică.

Participanții au completat, de asemenea, chestionare privind demografia, statutul socio-economic și obiceiurile de viață, informații folosite pentru a ajusta analizele statistice.

Rezultate principale: PFNA și PFOSA, semnale puternice de risc

Analiza a arătat că doi compuși în particular—acidul perfluorononanoic (PFNA) și perfluorooctanesulfonamida (PFOSA)—au fost detectați în sângele a 95% dintre participanți. Niveluri mai ridicate ale acestor doi PFAS au fost puternic asociate cu accelerarea îmbătrânirii epigenetice la bărbații cu vârste între 50 și 64 de ani. Această asociere nu a fost observată în rândul femeilor incluse în studiu.

Alți compuși detectați frecvent (în cel puțin 85% din participanți) au inclus:

– 2-(N-etil-perfluorooctansulfonamido) acid acetic (EPAH)

– 2-(N-metil-perfluorooctansulfonamido) acid acetic (MPAH)

– perfluorooctansulfonat (PFOS)

– perfluorooctanoat (PFOA)

– sulfonatul perfluorohexanic (PFHS)

Cu toate acestea, nivelurile generale de PFAS nu au diferit semnificativ între sexe sau între grupe de vârstă în cadrul cohortei analizate. În plus, EPAH, MPAH, PFHS, PFOA și PFOS nu au arătat legături statistice cu modificările vârstei biologice în cadrul acestui set de date.

Autorii concluzionează astfel că nu toate PFAS acționează în același mod asupra organismului: efectele asupra îmbătrânirii epigenetice par să depindă de tipul specific de compus la care se expune o persoană.

De ce par bărbații de la vârsta mijlocie mai vulnerabili?

Studiul propune câteva explicații pentru sensibilitatea crescută observată la bărbații de 50–64 de ani. Dr. Ya-Qian Xu, primul autor al lucrării, explică faptul că „vârsta mijlocie reprezintă o fereastră biologică sensibilă în care organismul devine mai susceptibil la factorii de stres asociați îmbătrânirii, ceea ce poate explica răspunsul mai puternic la expunerea chimică în acest grup”.

Dr. Li adaugă o observație legată de factorii de stil de viață: „Presupunem că bărbații pot fi la risc mai mare deoarece markerii de îmbătrânire pe care i-am analizat sunt puternic influențați de factori de stil de viață, cum ar fi fumatul, care poate amplifica efectele dăunătoare ale acestor poluanți.” Aceste observații sugerează un efect combinatoriu între expunerea chimică și comportamentele care afectează sănătatea.

Contextul istoric și utilizările actuale ale PFNA și PFOSA

PFNA și PFOSA au fost dezvoltate în anii 1950 și 1960. Ele rămân utilizate în produse de consum și aplicații industriale datorită proprietăților lor: resping apa, grăsimile și petele, și rezistă la temperaturi și coroziune. Ca și alți membri ai familiei PFAS, aceste substanțe sunt extrem de persistente și tind să se acumuleze în organism în timp, iar cercetările anterioare le-au asociat cu efecte toxice asupra sănătății.

Implicații de sănătate publică și reglementări

Autorii studiului sugerează că reglementările ar trebui extinse dincolo de PFAS-urile „legacy” vizate tradițional, pentru a include și compuși precum PFNA și PFOSA. Această recomandare vine pe fondul unor schimbări deja vizibile în politica publică: de exemplu, Franța a interzis recent PFAS în îmbrăcăminte și produse cosmetice, iar Uniunea Europeană analizează restricții similare pentru anumite utilizări.

Faptul că anumite înlocuitoare ale PFAS vechi nu sunt neapărat „mai sigure” indică necesitatea evaluării fiecărui compus în parte, în locul unei abordări care presupune că un substitut din aceeași clasă este automat mai puțin riscant.

Ce pot face oamenii pentru a reduce expunerea

Deși schimbările legislative sunt esențiale pentru a reduce expunerea populațională, cercetătorii oferă și câteva sugestii practice pentru reducerea riscului individual. Printre acestea se numără limitarea consumului de alimente ambalate și evitarea încălzirii în cuptorul cu microunde a ambalajelor alimentare fast-food, acțiuni care pot reduce transferul PFAS din ambalaje către alimente. Aceste sfaturi sunt menționate ca măsuri temporare, până când reglementările și practicile industriale vor evolua.

Direcții viitoare de cercetare

Echipa de cercetare își propune să modeleze în continuare interacțiunile dintre PFAS și alți poluanți comuni, pentru a înțelege mai bine riscurile cumulative ale amestecurilor chimice la care sunt expuse populațiile. În plus, identificarea mecanismelor moleculare prin care PFNA și PFOSA influențează metilarea ADN și ceasurile epigenetice ar putea oferi informații cruciale pentru strategiile de prevenție și pentru dezvoltarea unor criterii de reglementare specifice.

Rezultatele subliniază necesitatea monitorizării continue a profilului de expunere la PFAS în populație și a evaluării diferențiate a riscurilor în funcție de compus, sex și vârstă.

Referințe cheie

Studiul central care a generat aceste rezultate este semnat de Ya-Qian Xu, Chongyu Ding, Hui Zhang, Yulu Gong, Darong Hao, Xuetong Zhao, Kai Li și Xiangwei Li și a fost publicat în Frontiers in Aging (2026). Pentru detalii tehnice și acces la articolul original, lucrarea este disponibilă online prin DOI-ul publicat: http://dx.doi.org/10.3389/fragi.2025.1722675. De asemenea, sinteza jurnalistică a constatului este disponibilă pe pagina ScienceDaily: PFAS found in most americans linked to rapid biological aging.

Studiul contribuie la dezbaterea globală privind modul în care substanțele chimice persistente influențează sănătatea umană și subliniază necesitatea unei reglementări adaptate pentru noile contaminanți care înlocuiesc treptat compușii clasați drept „legacy”.