Soarele ar fi migrat din centrul Căii Lactee împreună cu mii de stele «gemene»

Sursa foto: Sciencedaily

O echipă internațională de astronomi propune că Soarele nostru nu şi-a petrecut întreaga existenţă în locul actual din discul galactic, ci ar fi părăsit regiunea centrală a Căii Lactee în cadrul unei migraţii de masă a stelelor foarte asemănătoare cu el. Concluziile se bazează pe o analiză detaliată a unor «gemenii solari» identificate în catalogul extrem de precis produs de misiunea Gaia a Agenţiei Spaţiale Europene (ESA).

O migraţie colectivă a stelelor asemănătoare Soarelui

Cercetătorii au găsit semne care indică faptul că un număr mare de stele cu proprietăţi aproape identice cu cele ale Soarelui s-au deplasat în masa din regiunile interne ale galaxiei spre orbite mai exterioare în urmă cu aproximativ 4–6 miliarde de ani. Această mişcare ar fi putut transporta întregul nostru sistem solar dintr-o zonă mult mai apropiată de centrul galactic spre regiunea mai liniştită în care se află astăzi.

Analogia cu arheologia terestră este folosită de autorii studiului: aşa cum arheologii reunesc fragmente şi urme pentru a reconstitui trecutul civilizaţiilor, astronomii practică «arheologia galactică» pentru a înţelege istoria stelelor şi a structurii unei galaxii. În acest caz, semnalele din compoziţia chimică şi distribuţia de vârstă a «gemenilor solari» oferă indicii despre traiectoria colectivă pe care ar fi urmat-o aceste stele.

Studierea «gemenilor solari» cu ajutorul Gaia

Proiectul a fost coordonat de lectorii Daisuke Taniguchi de la Tokyo Metropolitan University şi Takuji Tsujimoto de la Observatorul Astronomic Naţional al Japoniei. Echipa a selectat stele care se comportă foarte asemănător Soarelui din punct de vedere al temperaturii, gravitaţiei la suprafaţă şi compoziţiei chimice, denumite «gemenii solari».

Pentru această analiză, cercetătorii s-au bazat pe datele misiunii Gaia, care a măsurat cu detalii fără precedent poziţii, distanţe şi proprietăţi fizice pentru aproape două miliarde de stele şi obiecte cereşti. Din acest mare volum de date, autorii au construit un catalog de 6.594 de «gemenii solari». Mărimea acestui eșantion este remarcabilă: este de aproximativ 30 de ori mai mare decât selecţiile folosite în studii anterioare.

Folosind această bază de date extinsă, echipa a putut determina vârstele acestor stele cu o acurateţe mult îmbunătăţită faţă de analizele precedente şi a aplicat corecţii pentru erorile de selecţie ce favorizează stelele mai luminoase, mai uşor de observat telescopic.

Distribuţia de vârstă dezvăluie o migraţie comună

Când au analizat distribuţia de vârstă a «gemenilor solari», oamenii de ştiinţă au observat o aglomerare clară de stele cu vârste situate între 4 şi 6 miliarde de ani. Soarele, a cărui vârstă este estimată la aproximativ 4,6 miliarde de ani, cade în acest interval.

Mai mult, multe dintre aceste stele par să ocupe distanţe similare faţă de centrul galactic, ceea ce sugerează că poziţia actuală a Soarelui nu este pur întâmplătoare. Aceste elemente combinante întăresc ipoteza că Soarele s-a aflat în aceeaşi mişcare de ansamblu care a mutat mii de stele similare de la interiorul galaxiei către regiuni mai exterioare.

Indici despre formarea barei centrale a Căii Lactee

Unul dintre motivele pentru care această migraţie de amploare părea greu de explicat este fenomenul numit «bară galactică» şi efectul ei de «barieră de corotaţie». Bara centrală a Căii Lactee, o structură alungită şi rotativă situată în jurul nucleului galactic, induce un efect gravitaţional care, în condiţii stabile, împiedică deplasarea în masă a stelelor de la interior spre exterior.

Observaţiile prezentate de echipă sugerează că bară centrală ar fi fost în curs de formare în epoca în care s-a produs migraţia colectivă. Dacă bara nu era încă complet stabilizată sau dacă proprietăţile ei dinamice erau diferite atunci, corotaţia ar fi putut permite acestei «curgeri» de stele către regiunile exterioare ale discului galactic. Astfel, distribuţia de vârstă a «gemenilor solari» nu doar marchează când a avut loc migraţia, dar oferă şi indicii asupra intervalului temporal în care bara galactică s-a format şi s-a consolidat.

Implicarea structurilor dinamice în evoluţia galactică

Aceste rezultate contribuie la o imagine mai complexă a evoluţiei Căii Lactee: nu toate tranziţiile de orbită se petrec în condiţii statice, iar structurile masive în formare – precum bara centrală – pot permite fluxuri importante de materie stelară. Observaţiile moderne, combinate cu probe chimice şi cronologice, permit astfel reconstrucţii detaliate ale istoriei dinamice a galaxiei noastre.

De ce contează călătoria Soarelui pentru viaţă

Regiunile interne ale Căii Lactee sunt, în general, mult mai ostile pentru potenţiala dezvoltare a vieţii aşa cum o cunoaştem: densităţi stelare mai mari, radiaţii mai intense şi un ritm crescut al interacţiunilor cosmice pun la încercare stabilitatea mediilor planetare. În schimb, zonele exterioare ale discului oferă condiţii mai liniştite şi mai stabile pe perioade foarte lungi.

Conform autorilor studiului, migraţia Soarelui şi plasarea ulterioară a sistemului solar într-o regiune mai calmă a galaxiei ar fi putut fi un factor important în crearea mediului favorabil pentru apariţia şi evoluţia vieţii pe Terra. Mutarea dintr-un mediu galactic intens şi aglomerat către unul mai puţin perturbat ar fi redus frecvenţa evenimentelor catastrofale induse de proximitatea altor stele sau de radiaţii puternice, permiţând ecosistemelor terestre să se dezvolte pe termen lung.

Date, metode şi finanţare

Studiul s-a folosit de produse de date provenite din misiunea spaţială Gaia a Agenţiei Spaţiale Europene şi de la Two Micron All Sky Survey. Catalogul extins şi metodele de data-mining aplicate au permis autorilor să evalueze vârstele şi distribuţia spaţială a mii de stele foarte asemănătoare Soarelui, corectând totodată erorile de selecţie ce pot păta interpretările.

Proiectul a beneficiat de sprijin prin Tokyo Center For Excellence Project şi Tokyo Metropolitan University, precum şi prin granturile JSPS KAKENHI numerele 23KJ2149 şi 23H00132. De asemenea, finanţarea europeană a venit prin programul Horizon 2020, sub Acordul de Grant SPACE-H2020 numărul 101004214 (proiectul EXPLORE).

Rezultatele științifice asociate acestui studiu au fost publicate în jurnale peer-reviewed; două referinţe principale menţionate de autori includ lucrări întitulate „Solar twins in Gaia DR3 GSP-Spec” publicate în 2026 în revista Astronomy, cu DOI-urile indicate în comunicatul de presă.

Referinţe ştiinţifice selectate

• Gemenii solari în Gaia DR3 GSP-Spec. Astronomy, 2026; 707: A260 DOI: 10.1051/0004-6361/202658913
• Gemenii solari în Gaia DR3 GSP-Spec. Astronomy, 2026; 707: L11 DOI: 10.1051/0004-6361/202658914

Acest set de rezultate extinde cadrul înţelegerii evoluţiei noastre galactice, evidenţiind că traiectoria Soarelui, departe de a fi un accident izolator, poate fi rezultatul unui fenomen colectiv care a afectat mii de stele similare. Studiile viitoare, inclusiv analize dinamice mai detaliate şi observaţii complementare, vor urmări să afineze momentul exact şi mecanismele precise care au permis această migraţie în masa.

Detalii suplimentare şi datele asociate comunicatului pot fi consultate în pagina de comunicare a universităţii implicate şi în publicaţiile ştiinţifice citate.

Sursele şi lucrările de referinţă oferă o bază solidă pentru continuarea investigaţiilor privind legătura între formarea structurii centrale a Căii Lactee şi dinamica de distribuţie a stelelor «gemene» Soarelui.

Articolul original pe ScienceDaily

DOI: 10.1051/0004-6361/202658913