De la tuburile CRT la micro‑LED de 292 inch: cum CES a modelat patru gadgeturi iconice

Sursa foto: Imagine generată AI iAceastă imagine a fost generată automat de AI pe baza rezumatului articolului și nu reprezintă un moment real fotografiat.

Expozițiile tech au un mod special de a rămâne în memorie: un obiect prea mare pentru încăpere, o demostrație care schimbă regulile jocului sau un produs care le oferă consumatorilor un control pe care nu-l aveau înainte. Pentru zeci de ani, târgul CES a fost scena acestor momente. Povestea sa, văzută prin prisma a patru gadgeturi reprezentative — televizorul, VCR‑ul, consola de jocuri și agenda digitală — arată nu doar cum s‑a schimbat tehnologia, ci și cum s‑a transformat felul în care trăim și consumăm media.

O întâlnire cu magnitudinea: televizoarele la CES

Prima ediție a Consumer Electronics Show, organizată în New York în 1967, a fost dominată de televizoare: ecrane bazate pe tuburi catodice care transformau o combinație de electroni și fosfor în imagini casnice. La acea vreme, tehnologia integrată în circuite era privită ca ceva avansat — microcipurile aveau să devină mai târziu „inima” calculatoarelor și telefoanelor moderne. De atunci, trendul a fost constant: ecrane tot mai mari, culori mai reale și o fidelitate a imaginii care urmărește să aducă experiența cinematografică în sufragerii.

Amintirile personale din saloanele expozițiilor rămân vii: într‑o ediție din Las Vegas, în 2020, autorul a fost condus în spatele scenei Samsung First Look și a descoperit „The Wall”, un televizor micro‑LED enorm de 292 inch, mai luminos decât ecranele de cinema și imens în scala sa. Acea întâlnire rămâne una definitorie pentru experiența CES: un moment în care tehnologia îți pare deopotrivă fascinantă și istorică.

Pe măsură ce deceniile au trecut, preferințele consumatorilor s‑au schimbat: un sondaj CNET din 2025 arăta că aproape jumătate dintre respondenți ar dori, dacă bugetul nu ar conta, un televizor mai mare de 65 inch. Chris Hamdorf, vicepreședinte executiv la TCL, recomanda cumpărătorilor să aleagă un televizor cu un număr de inch mai mare decât cred că au nevoie — un sfat pe care recenzorii îl repetă frecvent.

Dar evoluția tehnologică nu este liniară. În anii ’80 și ’90, ecranele mari foloseau proiectoare interne în carcase voluminoase, denumite televizoare cu proiecție din spate (rear‑projection). Abia odată cu apariția panourilor plate a devenit posibilă instalarea unor ecrane subțiri, care pot fi atârnate pe perete, deschizând drumul pentru ecrane mari, accesibile pentru utilizatorul obișnuit.

Plasmă, OLED și micro‑LED: salturi tehnologice

În 1995 a apărut prima tehnologie plasmată la scară mare — un panou de 42 inch creat de Fujitsu — iar în 1997 Philips a prezentat prima versiune comercială. Inițial costisitoare, tehnologia plasmată a pătruns pe scară largă în anii 2000; în 2005 Toshiba vindea un televizor plasmă de 42 inch la prețul de 4.500 de dolari. Plasmele au conviețuit cu LCD‑urile, dar odată cu apariția rezoluției 4K, popularitatea plasmelor a scăzut, iar până în 2014 tehnologia a părăsit piața.

Premii precum Best of CES au recunoscut inovațiile: în 2010, premiul a fost acordat primului televizor plasmă cu 3D, Panasonic V10. CNET — alături de parteneri de publicație — a continuat să premieze produse remarcabile, iar la CES au apărut de‑a lungul anilor displayuri extraordinare, de la proto‑modele OLED multiscreen la ecrane pliabile de dimensiuni impresionante. Totuși, pe măsură ce televizoarele bune devin tot mai accesibile, impactul lor în cadrul CES a început să pară mai puțin spectaculos: „Importanța TV‑urilor la CES este, sincer, diminuată”, observa Gary Shapiro, președintele Consumer Technology Association. „Fiind un produs de consum atât de remarcabil, e aproape mai ieftin decât tapetul.”

1970: VCR‑ul care a schimbat regulile timpului

La doar câțiva ani după prima ediție a CES, Philips a demonstrat la salonul expozițional modelul N1500, primul VCR care putea înregistra programe TV pe casete. Deși inițial destinat uzului profesional, în 1972 modelul a ajuns pe piața din Regatul Unit la prețul de 600 de lire sterline — echivalentul a aproximativ 13.000 de dolari astăzi. Dispozitivul avea tuner TV încorporat și un ceas analogic care putea programa înregistrările automat, introducând pentru public posibilitatea de a urmări emisiuni în afara orarului lor de difuzare.

VCR‑ul a democratizat conceptul de „time shifting”: spectatorul nu mai era obligat să respecte programul posturilor, ci putea decide când să vizioneze. Formatul inițial al N1500 nu a prosperat pe piața americană, dar a lăsat loc pentru alte formate: Betamax, introdus de Sony în 1975, și VHS, dezvoltat de JVC, lansat la CES în 1977. Betamax oferea calitate tehnică superioară, dar VHS promitea durate de înregistrare mai lungi (2 ore versus 1 oră), iar războiul formatelor a fost acerb.

Distribuția pe scară largă a VHS‑ului a dus la o penetrare masivă: până în 1988 se vânduseră 170 de milioane de VCR‑uri în întreaga lume, dintre care doar 13% erau modele Betamax. Sony a reacționat, anunțând ulterior producția de VCR‑uri VHS, ceea ce a pus capăt practic războiului de formate.

VCR‑ul a dominat divertismentul casnic timp de aproape patru decenii, dând naștere industriei închirierilor video — imortalizate în amintirile comerciale „be kind, rewind”. Dar digitalizarea a schimbat totul: DVD‑urile, apoi DVR‑urile și serviciile de streaming au remodelat modul în care înregistrăm și păstrăm conținut video. DVR‑urile, precum TiVo sau Replay TV, au oferit posibilitatea stocării a sute de ore și programării automate a înregistrărilor; unele modele au adăugat funcții de trecere automată a reclamelor.

Un episod notoriu în istoria premiilor CES a avut loc în 2013, când DVR‑ul Hopper de la Dish Network a fost inițial declarat câștigător Best of CES de către CNET, dar compania-mamă a CNET la momentul respectiv, CBS, a intervenit din cauza funcției de sărit peste reclame și a solicitat înlocuirea câștigătorului în procesul de decizie — un eveniment care a generat controverse despre integritatea editorială.

Pe de altă parte, CES a fost locul unde a început era streamingului live de TV: Sling TV a debutat în 2015 ca prima serviciu major de televiziune live prin internet, cu un pachet de 20 de dolari care oferea canale precum ESPN, CNN și TNT, anunțând o nouă etapă a renunțării la abonamentele tradiționale de cablu.

1977: Atari 2600 și nașterea gamingului home‑video

Pe 4 iunie 1977, la CES, Atari a lansat 2600 — consola care a transformat jocurile video dintr‑o experiență de arcade într‑un fenomen domestic. Deși nu a fost prima consolă din lume (această onoare aparține Magnavox Odyssey din 1972), Atari 2600 a fost primul sistem care a devenit mainstream. Compania Atari, fondată în 1972, se remarcase deja prin Pong, iar angajați ai ei, precum Steve Jobs și Steve Wozniak, aveau să devină ulterior figuri cheie în alte capitole ale istoriei tehnologiei.

Anul anterior, Atari fusese vândută către Warner Communications pentru 28 de milioane de dolari, sumă folosită pentru finanțarea dezvoltării unei console denumite inițial VCS (Video Computer System), redenumită ulterior 2600. Sistemul a avut un succes uriaș: în 1977 s‑a vândut mai mult decât producția inițială, iar în final consola a ajuns la 30 de milioane de unități vândute în întreaga lume.

Impactul consolei a fost atât cultural, cât și tehnologic: ea a deschis calea pentru jocurile care permit interacțiunea directă cu ecranul de televiziune, oferind utilizatorilor posibilitatea de a controla acțiunea, de a concura și de a trăi experiențe noi în confortul propriei locuințe. Generații întregi au crescut jucând titluri ca Defender, Combat sau Space Invaders pe aceste platforme.

De la Atari 2600 la NES, prezentat de Nintendo la CES din 1985, evoluția consolelor a continuat cu inovații care au definit industrii întregi și francize care încă domină piața astăzi. Ulterior, în 2001, Microsoft a dezvăluit la CES designul final al Xbox, prima consolare majoră americană de pe piață după Atari, prezentată într‑o scenetă memorabilă cu Bill Gates și Dwayne „The Rock” Johnson.

Xbox a introdus în mod notabil un hard‑disc în consolă, precum și suport pentru CD‑uri și DVD‑uri, elemente care aveau să devină standard pentru generațiile următoare. Chiar dacă Xbox nu a depășit în popularitate PlayStation 2, competiția continuă și astăzi, între Microsoft și Sony, însoțită de achiziții de studiouri și lupte pentru titluri exclusive.

1992: Newton, un precursor ambițios al smartphone‑ului

La CES din 1992, Apple, condusă atunci de John Sculley, a prezentat Newton MessagePad — o agență digitală portabilă (personal digital assistant, PDA) pe care Sculley a numit‑o „nimic mai puțin decât o revoluție.” Concepută pentru a ajuta utilizatorii să ia notițe, să gestioneze contacte și calendare, Newton includea o funcție de recunoaștere a scrisului de mână care promitea conversia scrisului cu stylus‑ul în text editabil.

Ambițios din punct de vedere conceptual, Newton s‑a confruntat cu probleme practice: recunoașterea caligrafiei nu funcționa întotdeauna corect, ceea ce a atras chiar și satire din partea unor benzi desenate. Lansată în 1993 la prețuri începând de la 700 de dolari — echivalentul a peste 1.500 de dolari astăzi — Newton a fost considerată prea scumpă pentru ceea ce oferea, iar produsul nu a avut succesul scontat.

Cu toate acestea, Newton rămâne un punct de reper: a introdus conceptele de ecran mare, interacțiune portabilă și servicii precum mesageria și ebooks cu mult înainte ca ele să fie mature. Alte PDA‑uri ale epocii, precum IBM Simon sau Nokia 9000, au adus funcționalități mobile timpurii, iar în anii ce au urmat dispozitivele BlackBerry și handheld‑urile bazate pe Windows Mobile au format o tranziție către smartphone‑urile moderne.

Istoria CES arată astfel un tipar: produse care par vizionare la lansare pot rata succesul inițial, dar adesea deschid drumul pentru generații viitoare de dispozitive și pentru noi paradigme de utilizare.

CES astăzi și ce urmează

Pe măsură ce marele val al lansărilor hardware s‑a estompat în favoarea evenimentelor proprii organizate de giganți precum Apple, Google sau Samsung, rolul CES s‑a transformat, nu dispărut. Expozanții încă prezintă inovații spectaculoase — roboți casnici, vehicule autonome, tehnologie de îngrijire a persoanelor în vârstă și concepte aeriene personale — chiar dacă multe dintre aceste idei sunt încă într‑o fază timpurie și vor dura ani până să devină accesibile publicului larg.

Publicul continuă să răspundă prezent: ediția din 2026 a adunat aproape 150.000 de participanți, iar anul anterior, CES 2025 a avut peste 4.500 de expozanți și 142.465 de vizitatori. Expoziția rămâne astfel o scenă esențială pentru companii care vor să‑și testeze conceptele, să capteze atenția mass‑media și să influențeze traiectoria tehnologică a anilor ce vin. Chiar dacă unii lideri de piață preferă propriile lansări, târgul din Las Vegas continuă să funcționeze ca un barometru al ambiției tehnologice și al momentelor care, peste ani, pot fi recunoscute ca începuturi.

Prin urmare, fie că privim un televizor uriaș, o consolă care schimbă felul în care ne jucăm, un VCR care ne‑a oferit libertatea de a vedea filme la ore la alegere sau o agendă digitală care a prefigurat smartphone‑ul, CES rămâne punctul în care ideile radicale își încep călătoria. Și, cum a arătat mereu, drumul de la concept la obiect indispensabil în viața de zi cu zi este uneori lung și plin de surprize.

Mai multe detalii despre prezența și audiența recente la CES pot fi găsite în comunicatul oficial al organizatorilor CES 2026 — comunicat de presă, iar selecțiile CNET pentru produsele remarcabile din cadrul târgului sunt reunite în lista Best of CES 2026. Pentru o perspectivă mai amplă asupra istoriei recente a CES și a gadgeturilor care i‑au definit parcursul, articolul original poate fi consultat aici: Back to the Tech Future: The History of CES in Four Iconic Gadgets.