India pornește cel mai mare recensământ din lume: peste un miliard de oameni, 33 de întrebări și o mutare către digitalizare

Sursa foto: Bbc

India a demarat o operațiune pe scară istorică: recensământul național care va număra fiecare locuitor al țării pentru prima dată după mai bine de 15 ani. Autoritățile se pregătesc să interogheze o populație de peste 1,4 miliarde de persoane cu ajutorul a peste trei milioane de oficiali, iar chestionarul include 33 de întrebări menite să ofere o imagine detaliată asupra condițiilor de trai, demografiei și structurii sociale.

Un exercițiu în două faze și o componentă digitală pentru prima oară

Recensământul, al 16-lea din istoria modernă a Indiei și al optulea de la obținerea independenței în 1947, se va desfășura în două etape distincte. Prima este cunoscută drept „House Listing and Housing Census” și are ca scop colectarea informațiilor despre locuințe, facilități și bunurile gospodăriilor. A doua fază, „population enumeration”, planificată pentru februarie 2027, va strânge date detaliate privind demografia, educația, migrația și fertilitatea, incluzând și date privind casta, un subiect cu încărcătură politică intens dezbătut.

Pentru prima dată la un recensământ de asemenea amploare, colectarea datelor va fi realizată în mod digital: anchetatorii vor folosi aplicații mobile pentru a înregistra și încărca informațiile. Autoritățile au introdus și posibilitatea auto-enumerării, permițând rezidenților să transmită date online printr-un portal disponibil în 16 limbi. Portalul generează un identificator unic folosit ulterior pentru verificarea în teren de către lucrătorii recenzori.

Etape inițiale și regiuni pilot

Implementarea inițială va avea loc în zone selectate, printre care Insulele Andaman și Nicobar, Delhi, Goa, Karnataka, Mizoram și Odisha. În aceste regiuni, auto-enumerarea va fi posibilă între 1 și 15 aprilie, urmată de etapa de listare a locuințelor și a gospodăriilor între 16 aprilie și 15 mai.

Dimensiunea operațiunii: cifre și resurse

Recensământul acoperă 36 de state și teritorii federale, peste 7.000 de sub-diste, mai mult de 9.700 de orașe și aproape 640.000 de sate. Lucrul de teren va fi realizat de recensori și supraveghetori recrutați din rândul profesorilor, angajaților guvernamentali și oficialilor locali. Numărul mare de personal și extinderea geografică subliniază complexitatea logistică a unui proces menit să atingă fiecare gospodărie din cea mai populată țară a lumii contemporane.

De ce contează acest recensământ

Recensământul este văzut ca o piatră de temelie pentru politici publice, alocarea ajutoarelor sociale și reprezentarea politică. Fără un punct de referință actualizat la nivel național, planificarea guvernamentală a funcționat pe baza unor sondaje de eșantion, pe cât de riguroase, pe atât de limitate în capacitatea lor de a reconstitui harta reală a transformărilor urbane și rurale produse în ultimii ani.

India a depășit China în 2023, atingând o cifra de peste 1,4 miliarde de locuitori, conform Fondului Națiunilor Unite pentru Populație, însă scăderea fertilității și o vârstă mediană de 28 de ani mențin țara printre cele mai tinere din lume: aproape 70% din populație este la vârsta activă. Aceste caracteristici demografice au implicații majore pentru piața muncii, sistemele de protecție socială și planificarea economică.

Impact asupra serviciilor publice și alocării resurselor

Economista Ashwini Deshpande, de la Ashoka University, atrage atenția că multe clasificări esențiale — ce zone sunt considerate rurale, urbane sau periurbane — se bazează încă pe date din 2011. Asta poate afecta semnificativ modul în care sunt distribuite fondurile și beneficiile programelor sociale. În lipsa unor date actualizate, s-ar putea subestima sau supraestima numărul persoanelor îndreptățite la anumite scheme, iar planificarea programelor naționale — precum garanția de lucru rural — poate să nu corespundă realității actuale.

Deshpande precizează: „Aceasta are consecințe reale asupra vastului sistem de protecție socială și cheltuieli publice ale Indiei.” Datele proaspete vor oferi autorităților posibilitatea de a reajusta criteriile de eligibilitate și de a redirecționa resursele acolo unde sunt cu adevărat necesare.

Întrebările puse și evoluția chestionarului în timp

Chestionarul de 33 de întrebări include elemente foarte practice care reflectă diversitatea condițiilor de trai: tipul acoperișului (beton sau acoperiș din paie), alimentul de bază preferat, accesul la internet sau existența doar a unui telefon mobil simplu, sau câte cupluri căsătorite locuiesc în aceeași locuință. Astfel de întrebări urmăresc nu doar identitatea, ci și modul în care oamenii trăiesc în prezent.

De-a lungul istoriei sale, chestionarul recensământului indian s-a extins semnificativ. Prima încercare din 1872 conținea 17 întrebări și funcționa mai mult ca un registru al locuințelor. Recensământul sincronizat la nivel național din 1881 a stabilizat modelul în jurul identității (nume, gen, stare civilă), marcatorilor sociali (castă, religie, limbă) și unor categorii rudimentare privind educația și dizabilitățile.

Secolul XX a adus întrebări tot mai nuanțate: în 1901, aptitudinea pentru limba engleză era una dintre cele 16 întrebări, o preocupare a administrației coloniale; în 1941, un formular de 22 de întrebări a marcat o tranziție de la „cine ești” la „cum trăiești”, integrând subiecte precum fertilitatea, statutul de angajare, dependența economică, migrația și căutarea de locuri de muncă.

După independență, în 1951 și 1961, recensămintele au inclus aspecte legate de naționalitate, strămutări (în contextul diviziunii din 1947), proprietatea funciară și o diversificare a categoriilor de muncă. Din anii 1970 încoace, cercetarea a căpătat o lentilă socio-economică clară: istorii de migrație, durata rezidenței, modele de fertilitate și clasificări detaliate ale ocupațiilor au devenit standard.

În rundele mai recente, în special în 2001 și 2011, recensământul a început să urmărească și fenomene moderne ale economiei: tiparele de navetism, separarea muncii marginale de cea principală, frecventarea școlară, precum și date din ce în ce mai detaliate despre dizabilități și fertilitate. De asemenea, modul în care se definește o gospodărie a fost extins: în ultima rundă, un cuplu în relație de conviețuire (live-in) poate fi înregistrat ca fiind căsătorit dacă cei doi consideră că relația lor constituie o uniune stabilă, semnalând o adaptare la schimbările sociale.

Tensiuni și îngrijorări publice

Pe măsură ce s-a extins sfera datelor colectate, au apărut și temeri privind utilizarea acestor informații. Eforturile recente de construire a unor baze de date naționale, precum Registrul Național al Populației (National Population Register – NPR), și revizuirile intensive ale listelor electorale au crescut anxietatea publică legată de numărări oficiale, unii legând astfel de procese chestiuni de cetățenie și incluziune.

KS James, demograf la Universitatea Princeton, subliniază că recensământul nu are legătură cu cetățenia, dar percepțiile pot fi diferite: „Deși recensământul nu are nimic de-a face cu cetățenia, acest lucru poate crea anxietate, determinând unele familii să declare în exces sau să includă membri migranți absenți în timpul recensământului pentru a evita orice excludere percepută.”

Frica de excludere sau de erori înregistrate poate conduce la raportări care nu reflectă corect prezența reală a anumitor persoane, afectând astfel calitatea datelor. Aceste fenomene sunt dificile pentru planificatori, care au nevoie de cifre de încredere pentru a decide acoperirea serviciilor publice.

Consecințele lipsei unui recensământ recent

În absența unui recensământ reînnoit, India a continuat să formulaeze politici bazându-se pe sondaje de eșantion — de la cheltuieli de consum la date despre forța de muncă — cu ministerul statisticelor lucrând pentru a păstra reprezentativitatea. Cu toate acestea, lipsa unei imagini complete poate produce erori fundamentale în identificarea nevoilor reale ale populației.

Economista Deshpande explică efectele practice: „Dacă eligibilitatea pentru programe se bazează pe date eronate sau învechite, numărul beneficiarilor poate fi greșit estimat, ceea ce distorsionează livrarea. Programe naționale, cum ar fi garanția de locuri de muncă în mediul rural, depind de o percepție exactă asupra zonelor care sunt încă ‘rurale’ — o categorie care s-ar fi schimbat semnificativ în ultimii 15 ani.”

Un recensământ actualizat ar putea corecta astfel dezechilibrele, realizând o hartă actuală a transformărilor economice și sociale ale Indiei contemporane și permițând o alocare mai eficientă a resurselor publice.

Un tablou care va redefini percepțiile despre India

Pe lângă cifrele brute, recensământul va oferi lectorilor politici, economiștilor și publicului cea mai completă fotografie a felului în care populația indiană trăiește: de la case și acces la utilități, la educație, ocupare și structuri familiale. Potrivit lui Deshpande, „Acest recensământ este crucial — este fotografia definitorie a Indiei, capturând totul, de la castă și religie până la locuri de muncă, educație și facilități, și oferind cea mai completă imagine a modului în care trăiește populația.”

Pe măsură ce datele vor fi colectate și apoi procesate, ele vor alimenta dezbateri publice și decizii politice menite să răspundă unor realități în continuă schimbare, reflectând atât dinamica demografică a unei națiuni tinere, cât și provocările logisticii de a număra o populație atât de vastă.

Mai multe detalii despre demararea recensământului pot fi consultate la sursa oficială a relatării: BBC News – Billion-plus people, three million officials, 33 questions – India begins huge census.