O peptidă nouă imită Ozempic fără efecte secundare majore și acționează direct în creier

Sursa foto: Imagine generată AI iAceastă imagine a fost generată automat de AI pe baza rezumatului articolului și nu reprezintă un moment real fotografiat.

O echipă de cercetători de la Stanford Medicine a identificat o moleculă naturală mică care reduce apetitul și favorizează pierderea de grăsime, imitând în parte efectele medicamentelor precum semaglutida (cunoscută comercial ca Ozempic), dar fără multe dintre efectele secundare neplăcute asociate acestora. Denumită BRP, această peptidă pare să acționeze direct în centrul cerebral care controlează foamea, oferind astfel o abordare mai precisă a reglării apetitului și a metabolismului.

Cum a condus inteligența artificială la descoperire

Echipa a folosit instrumente computaționale pentru a explora un grup vast de molecule numite prohormoni — precursoare proteice care pot fi tăiate în fragmente mai mici, numite peptide, unele având roluri hormonale. Deoarece un prohormon poate fi secționat în multe feluri, identificarea peptidelor semnificative în mod experimental este dificilă. Pentru a depăși această provocare, cercetătorii au dezvoltat un algoritm denumit „Peptide Predictor” care a scanat cele aproximativ 20.000 de gene care codifică proteine la om, pentru a detecta locuri potențiale de tăiere în prohormoni.

Filtrarea și selecția candidaților

Din totalul analizat, echipa a restrâns atent lista către proteine care sunt secretate din celule — o caracteristică esențială pentru moleculele cu rol hormonal — și care conțin multiple puncte potențiale de tăiere. Această filtrare a redus numărul la 373 de prohormoni potriviți pentru teste ulterioare. Algoritmul a previzionat în total 2.683 de peptide posibile; din acestea, cercetătorii au selectat 100 pentru teste în culturi de celule cerebrale, printre care s-a inclus și GLP-1, un hormon deja cunoscut pentru reglarea apetitului.

Peptida BRP: mică, dar cu efect puternic

Unul dintre fragmentele identificate a constat din doar 12 aminoacizi și a produs un răspuns neuronal mult mai intens decât GLP-1 în celulele testate în laborator. Activitatea neuronală a crescut de zece ori în comparație cu celulele de control, ceea ce a evidențiat potențialul acestui fragment. Cercetătorii au denumit această peptidă BRP, prescurtare pentru BRINP2-related-peptide, derivată din molecula mamă BPM/retinoic acid inducible neural specific 2, cunoscută și sub acronimul BRINP2.

Studii pe animale: reducere semnificativă a consumului alimentar și pierdere de grăsime

Testele pe animale au acoperit atât rozătoare slabe, cât și miniporci, aceștia din urmă având un model metabolic și obiceiuri alimentare mai asemănătoare oamenilor. Administrarea unei singure doze înainte de masă a redus consumul alimentar cu până la 50% în decurs de o oră. În studiile pe șoareci obezi, injecțiile zilnice timp de 14 zile au determinat o pierdere medie de aproximativ 3 grame, în principal din masa grasă; în aceeași perioadă, animalele netratate au înregistrat o creștere de aproximativ 3 grame.

Pe lângă scăderea în greutate, animalele tratate au prezentat îmbunătățiri ale toleranței la glucoză și insulină. În mod important, cercetările nu au evidențiat efecte asupra mobilității, consumului de apă, comportamentului asemănător anxietății sau digestiei, semnalând o lipsă a unor efecte secundare majore observate frecvent la terapiile bazate pe GLP-1, cum ar fi greața, constipația sau pierderea masei musculare.

Mecanism de acțiune localizat în hipotalamus

Analizele suplimentare au arătat că BRP activează căi neuronale și metabolice distincte față de cele implicate de GLP-1 sau semaglutidă. Spre deosebire de semaglutidă, ale cărei receptori se găsesc atât în creier, cât și în tractul digestiv, pancreas și alte țesuturi — explicând efectele sale variate, precum încetinirea tranzitului intestinal și scăderea glicemiei — BRP pare să acționeze în mod preferențial în hipotalamus, regiunea cerebrală care reglează apetitul și metabolismul. După cum explică Katrin Svensson, autoare senioră a studiului, receptorii tintați de semaglutidă sunt răspândiți în mai multe organe, pe când BRP pare să fie mult mai specific pentru hipotalamus, ceea ce ar putea limita efectele secundare sistemice.

Pași următori: receptori, durată de acțiune și eficiență la om

Cercetătorii lucrează în prezent la identificarea receptorilor specifici cărora li se leagă BRP și la înțelegerea detaliată a modului în care funcționează în organism. De asemenea, se evaluează metode prin care efectul peptidei să fie prelungit, pentru a facilita administrarea mai convenabilă în eventuale tratamente umane. Echipa subliniază că, deși nimic din ceea ce s-a testat anterior nu a egalat capacitatea semaglutidei de a reduce apetitul și greutatea corporală, BRP oferă o direcție promițătoare pentru dezvoltarea unor terapii mai țintite.

„Lipsa unor medicamente eficiente pentru tratamentul obezității la oameni a fost o problemă de decenii”, a declarat Katrin Svensson. „Nimic din ce am testat anterior nu s-a comparat cu capacitatea semaglutidei de a scădea apetitul și greutatea corporală. Suntem foarte dornici să aflăm dacă BRP este sigură și eficace la om.”

Colaborare științifică și finanțare

Studiul a implicat colaborări cu oameni de știință de la University of California, Berkeley; University of Minnesota; și University of British Columbia. Finanțarea a fost asigurată parțial prin granturi ale National Institutes of Health: R01DK125260, P30DK116074, K99AR081618 și GM113854. Suportul a venit, de asemenea, de la mai multe programe ale Stanford, de la American Heart Association, Carlsberg Foundation și Wu Tsai Human Performance Alliance.

Autorii principali ai studiului includ Laetitia Coassolo, care semnează ca autor principal, iar Katrin J. Svensson figurează ca autoare senioră. Svensson și Coassolo sunt inventori în patente legate de peptide BRP pentru tulburări metabolice, iar Svensson este cofondatoare a companiei Merrifield Therapeutics, care intenționează să demareze în viitor apropiat studii clinice pe oameni.

Publicație și acces la lucrare

Rezultatele au fost publicate într-o revistă peer-reviewed de largă circulație științifică. Pentru detalii tehnice și date experimentale, cititorii interesați pot consulta materialul disponibil prin Stanford Medicine și articolul științific original publicat în Nature. Pagina Stanford Medicine prezintă sinteza comunicată de echipă, iar referința academică a lucrării este disponibilă la DOI-ul publicat: 10.1038/s41586-025-08683-y.

Referință științifică

• Laetitia Coassolo, Niels B. Danneskiold-Samsøe, Quennie Nguyen, Amanda Wiggenhorn, Meng Zhao, David Cheng-Hao Wang, David Toomer, Jameel Lone, Yichao Wei, Aayan Patel, Irene Liparulo, Deniz Kavi, Lianna W. Wat, Saranya Chidambaranathan Reghupaty, Julie Jae Kim, Tina Asemi, Ewa Bielczyk-Maczynska, Veronica L. Li, Maria Dolores Moya-Garzon, Nicole A. J. Krentz, Andreas Stahl, Danny Hung-Chieh Chou, Liqun Luo, Katrin J. Svensson. Prohormone cleavage prediction uncovers a non-incretin anti-obesity peptide. Nature, 2025; 641 (8061): 192 DOI: 10.1038/s41586-025-08683-y

Descoperirea BRP ilustrează modul în care combinarea bioinformaticii avansate cu experimentele biologice poate identifica noi molecule terapeutice, cu aplicabilitate potențială în tratamentul obezității. Următoarele etape, incluzând identificarea receptorilor și studiile clinice, vor fi decisive pentru a determina dacă această peptidă poate deveni o opțiune sigură și eficientă pentru oamenii care luptă cu excesul de greutate.