Urme de antiseptic în spitale pot favoriza apariţia bacteriilor tolerate şi chiar rezistente, arată un studiu

Sursa foto: Digi24

Un studiu publicat în jurnalul Environmental Science & Technology atrage atenţia asupra faptului că o substanţă antiseptică folosită frecvent în spitale poate persista pe suprafeţe timp de ore şi poate crea condiţii în care apar şi se propagă generaţii de bacterii tolerate sau chiar rezistente. Cercetarea, citată de Live Science, arată cum urmele neletale ale antisepticelor pot selecta bacterii purtătoare de gene care le permit să supravieţuiască expunerilor slabe şi, în anumite cazuri, pot facilita transferul genetic care favorizează şi rezistenţa la antibiotice.

Schimb de ADN și apariția rezistenței

Autorii studiului explică că, pe măsură ce bacteriile învaţă să tolereze urme slabe ale unei substanţe antiseptice, ele pot face schimb de fragmente de ADN între ele. Aceste fragmente, odată transferate, pot conferi capacitatea de a evita nu doar antisepticul în cauză, ci şi medicamente concepute pentru a stopa infecţiile bacteriene, respectiv antibioticele. Autoarea principală, Erica Hartmann, profesor de inginerie civilă şi de mediu la Şcoala de Inginerie şi Ştiinţe Aplicate McCormick din Northwestern, Illinois, subliniază că „rezistenţa antimicrobiană provine din multe locuri diferite”.

Hartmann atrage atenţia că abordarea problemei necesită nu doar administrare atentă a antibioticelor, ci şi „utilizare responsabilă în agricultură” şi o gândire critică privind „utilizarea responsabilă a substanţelor chimice în alte medii”. Practicarea administrării responsabile înseamnă limitarea utilizării agenţilor antimicrobieni — inclusiv antisepticele — pentru a preveni dezvoltarea toleranţei şi, ulterior, a rezistenţei la bacterii.

Bacterii identificate în spitalul din Illinois

În cadrul investigaţiei de teren, cercetătorii au urmărit bacteriile cu toleranţă la clorhexidină, o substanţă antiseptică utilizată curent pentru igienizarea pielii pacienţilor înainte de intervenţii chirurgicale sau inserarea unui cateter. Studiul a fost realizat într-o unitate de terapie intensivă dintr-un centru medical din Illinois, iar datele colectate provin din 2018.

În acel an, echipa a prelevat 219 probe de pe suprafeţe precum paturi, butoane de apelare a asistentelor, pervazuri, tastaturi, întrerupătoare şi scurgeri de chiuvete, în şase locaţii din jurul secţiei de terapie intensivă. Deşi saloanele păreau destul de curate, cercetătorii au reuşit să izoleze aproximativ 1.400 de bacterii. Dintre acestea, 36% au prezentat un anumit nivel de toleranţă la clorhexidină, ceea ce indică o prezenţă semnificativă a microorganismelor capabile să supravieţuiască expunerilor slabe la antiseptic.

Reziduuri de antiseptic pe suprafeţe timp de 24 de ore

Pe lângă observaţiile din mediul clinic, echipa a realizat experimente în laborator pentru a determina cât timp poate persista clorhexidina pe materiale uzuale de spital. Au aplicat antisepticul pe plastic, metal şi laminat, apoi au monitorizat prezenţa reziduurilor chiar şi după curăţări cu apă şi cu diverşi agenţi de curăţare chimici.

Rezultatul a fost că urme de antiseptic au persistat pe suprafeţe timp de cel puţin 24 de ore, în unele situaţii. Aceste urme rămân la concentraţii insuficiente pentru a ucide bacteriile. Situaţiile în care bacteriile sunt expuse constant la doze neletale ale unei substanţe care, în mod normal, le-ar ucide, sunt preocupante: în astfel de micro‑medii, bacteriile care deţin gene ce le ajută să tolereze substanţa respectivă sunt avantajate, iar prin proliferare pot domina comunitatea microbiană locală.

Această selecţie favorizează apariţia unor populaţii bacteriene tolerate, iar cele mai grave scenarii sunt cele în care toleranţa evoluează către rezistenţă efectivă, adică capacitatea de a supravieţui concentraţiilor care în mod obişnuit ar fi letale.

„Puncte fierbinți” în spitale și răspândirea bacteriilor

Cercetătorii au găsit bacterii tolerate la clorhexidină în toate camerele investigate, şi asta chiar dacă antisepticul era aplicat doar pe pielea pacienţilor. Un exemplu semnificativ este chiuveta, identificată ca un „punct fierbinte” pentru aceste bacterii. Chiuvetele spitaliceşti au atras atenţia specialiştilor în rezistenţa antimicrobiană de decenii, fiind considerate medii ideale pentru dezvoltarea toleranţei şi rezistenţei bacteriene la antiseptice.

Pe lângă faptul că oferă medii umede în care microorganismele pot persista, chiuvetele pot contribui la răspândirea lor prin generarea de aerosoli sau particule minuscule de apă care se pot dispersa în aer. În momentul în care apa curge din robinet şi loveşte resturile de apă din scurgere, particule fine pot fi proiectate în mediul înconjurător. Echipa a descoperit tulpini tolerate la antiseptice pe pervazurile ferestrelor şi pe uşi, ceea ce sugerează că microorganismele au ajuns acolo probabil prin migrare aeriană a particulelor generate în apropierea chiuvetelor.

Transfer genetic și risc de rezistență la antibiotice

Un element deosebit de îngrijorător descoperit de cercetători a fost prezenţa unor bacterii care purtau o plasmidă — o buclă mică de ADN ce poate fi transferată între bacterii. Această plasmidă nu doar că le-a ajutat să tolereze clorhexidina, dar ar putea conţine şi gene care conferă rezistenţă la anumite antibiotice, inclusiv la carbapeneme, antibiotice considerate de ultimă instanţă.

Transferul de plasmide este o modalitate bine cunoscută prin care bacteriile dobândesc rezistenţă la agenţi antimicrobieni, iar acest proces poate avea loc chiar între specii bacteriene complet diferite. Danna Gifford, lector în rezistenţă antimicrobiană la Universitatea din Manchester, care nu a fost implicată în studiu, a subliniat importanţa acestei descoperiri: constatările sugerează că rezistenţa la antibiotice ar putea fi accelerată „fără utilizarea antibioticelor”, doar ca urmare a expunerii la antiseptice.

Gifford a avertizat că această situaţie este „chiar foarte importantă” pentru sănătatea publică, pentru că transferul genetic poate propulsa rapid răspândirea unor mecanisme de rezistenţă în comunităţile microbiene din spitale.

Totuşi, Gifford a avertizat şi asupra riscului unei reacţii exagerate: ea a spus că nu crede că rezultatele susţin o abordare extremă de a limita complet utilizarea clorhexidinei. Limitarea utilizării antisepticului în medii cu risc ar trebui să se bazeze pe dovezi clinice adecvate, pentru că retragerea măsurilor eficiente în locuri precum secţiile de terapie intensivă ar putea expune pacienţii vulnerabili la riscul unor infecţii prevenibile.

Prudență și direcţii pentru investigaţii viitoare

Autorii studiului recomandă precauţie în utilizarea antisepticelor şi solicită studii suplimentare pentru a verifica dacă efectele observate în cadrul spitalului pot apărea şi în alte medii, precum locuinţele private sau clinicile veterinare. În aceste contexte, identificarea modului în care reziduurile antiseptice influenţează comunităţile bacteriene ar putea oferi informaţii esenţiale pentru formularea unor politici adecvate de utilizare a substanţelor chimice antiseptice.

Hartmann a menţionat că, în multe situaţii casnice, „săpunul simplu şi apa sunt mai mult decât suficiente pentru curăţenie şi igienă”, indicând că reducerea utilizării antisepticelor în astfel de contexte ar putea fi justificată. Ea a mai atras atenţia asupra unui pericol amplu: „rămânem fără antibiotice care funcţionează eficient”, subliniind că, dacă nu se intervine acum, riscăm să ajungem într-o situaţie în care tratamente relativ simple, precum infecţiile dentare sau procedurile chirurgicale, nu vor mai putea fi realizate în condiţii de siguranţă din cauza lipsei unor antibiotice eficiente.

Studiul ridică astfel întrebări importante despre echilibrul dintre beneficiile imediate ale antisepticelor în prevenirea infecţiilor şi riscul pe termen lung de a favoriza selecţia şi răspândirea bacteriilor tolerate sau rezistente. Dezbaterea continuă în rândul experţilor indică necesitatea unor strategii integrate: administrare judicioasă a antibioticelor, utilizare responsabilă a agenţilor antimicrobieni în agricultură şi reevaluare a practicilor de folosire a substanţelor chimice antiseptice în diferite medii.

Mai multe detalii despre constatările echipei şi contextul publicării pot fi consultate în relatarea Live Science, care a discutat interpretările autorilor şi reacţiile experţilor externi la acest studiu: Live Science. Informaţiile esenţiale prezentate în acest material provin din cercetarea publicată în Environmental Science & Technology şi din investigaţia efectuată în unitatea de terapie intensivă din Illinois.