Investigaţie: Cum au sprijinit mercenarii columbieni, susţinuţi de EAU, avansul forţelor paramilitare din Sudan

Sursa foto: Bbc

O nouă investigaţie detaliată susţine că o reţea de mercenari columbieni, sprijinită de Emiratele Arabe Unite (EAU), a oferit sprijin logistic şi operaţional esenţial Forţelor Rapide de Sprijin (RSF) din Sudan, facilitând preluarea oraşului el‑Fasher anul trecut, unul dintre cele mai sângeroase episoade din conflictul sudanez. Analiza foloseşte date obţinute din urmăririle telefoanelor mobile şi alte surse deschise pentru a reconstrui deplasările, punctele de pregătire şi activităţile legate de operaţiunile cu drone care au însoţit asediul.

Metoda investigaţiei şi descoperirile cheie

Organizaţia de analiză a securităţii Conflict Insights Group (CIG) a folosit o combinaţie de tehnologii şi surse deschise pentru a documenta activitatea mercenarilor. Conform raportului, mai mult de 50 de telefoane mobile care au funcţionat în Sudan între aprilie 2025 şi ianuarie anul acesta au fost identificate ca aparţinând unor operatori columbieni, iar traseele acestor dispozitive au permis urmărirea deplasărilor lor între Columbia, Emiratele Arabe Unite şi mai multe zone controlate de RSF.

Metodologia include utilizarea unor tehnologii comerciale de urmărire folosite în publicitate pentru personalizarea mesajelor, date de urmărire a zborurilor, imagini satelitare, înregistrări video publice, articole de presă şi lucrări academice. În urma corelării acestor elemente, investigaţia CIG descrie un «conduct» operaţional care a poziţionat mercenarii în puncte regionale de escalonare, cel mai semnificativ fiind o facilitate de instruire militară a EAU la Ghayathi, în Abu Dhabi.

Legătura cu Emiratele Arabe Unite şi facilităţile din Ghayathi

Raportul urmăreşte unul dintre telefoane din Columbia până la Aeroportul Internaţional Zayed din Abu Dhabi şi apoi către facilitatea de instruire din Ghayathi, unde au fost identificate şi alte dispozitive configurate în limba spaniolă. Potrivit investigaţiei, două dintre aceste telefoane au continuat spre statul South Darfur din Sudan, iar unul a ajuns la Nyala, considerat un hub important pentru operaţiunile cu drone ale RSF.

CIG susţine că în Nyala au fost observate numeroase dispozitive cu setări în limba spaniolă şi că unele dintre ele s‑au conectat la reţele wi‑fi cu denumiri care sugerau activităţi antiaeriene, precum «ANTIAEREO» şi «AirDefense». Documentarea poziţiei acestor echipamente şi a momentelor în care s‑au conectat la reţele locale a fost folosită pentru a lega persistenţa mercenarilor columbieni de operaţiunile drone desfăşurate din aceste zone.

Rolul mercenarilor şi brigada „Desert Wolves”

Investigaţia arată că mercenarii au operat în cadrul unei structuri cunoscute sub numele de brigada Desert Wolves, îndeplinind roluri de piloţi de drone, artilerişti şi instructori. Unii dintre dispozitivele urmărite s‑au conectat la reţele wi‑fi cu denumiri precum «DRONES» şi «LOBOS DEL DESIERTO» (tradus «Lupii deşertului»), iar setările lor în limba spaniolă au fost invocate ca element de identificare a apartenenţei lingvistice şi profesionale.

Conducerea acestei brigăzi este atribuită, conform investigaţiilor publicate anterior de presă digitală columbiană, colonelului în rezervă Álvaro Quijano, care ar fi stabilit rezidenţa în Emiratele Arabe Unite. Acelaşi Quijano a fost sancţionat atât de Statele Unite, cât şi de Marea Britanie pentru activităţi legate de recrutarea de columbieni pentru a lupta în Sudan.

Raportul CIG mai afirmă că Desert Wolves au fost plătiţi şi angajaţi de o companie cu sediul în Emiratele Arabe Unite, firmă despre care documentele obţinute şi investigaţiile jurnalistice sugerează că are legături cu oficiali de rang înalt din Emirate.

Urmăriri extinse şi huburi logistice regionale

Pe lângă conexiunile dintre Columbia, Abu Dhabi şi Sudan, CIG susţine că a identificat dispozitive configurate în limba spaniolă şi în alte puncte logistice regionale: la un port din Somalia cu legături către EAU şi într‑un oraş din sud‑estul Libiei considerat un hub pentru fluxul de arme către RSF, flux despre care raportul spune că ar fi fost facilitat de Emirate.

Astfel de corelări au fost stabilite pe baza simultanităţii prezenţei dispozitivelor, a traseelor de zbor şi a imaginilor satelitare care arată deplasările vehiculelor şi activităţile în facilităţi de antrenament sau depozitare.

Documentarea preluării el‑Fasher

Un studiu de caz din raport urmăreşte un telefon identificat iniţial în Columbia care s‑a deplasat către Nyala şi apoi către el‑Fasher, în statul North Darfur, în perioada în care RSF a preluat oraşul, după un asediu de 18 luni. În timpul şederii în el‑Fasher, dispozitivul s‑a conectat la o reţea wi‑fi denumită «ATACADOR» (tradus «Atacator»), iar CIG a identificat şi alte dispozitive asociate mercenarilor columbieni care erau prezente în timpul luării oraşului.

Preluarea el‑Fasher a fost însoţită de bombardamente repetate şi de masacre evaluate de către procurorul Curţii Penale Internaţionale drept posibile crime de război şi crime împotriva umanităţii. Investigaţii ale ONU au descris evenimentele drept având «semnele distinctive ale genocidului». CIG afirmă că reţeaua EAU‑mercenari columbieni poartă o responsabilitate comună pentru aceste rezultate, susţinând că «scara atrocităţilor şi asediul din el‑Fasher nu s‑ar fi produs fără operaţiunile cu drone pe care le-au furnizat mercenarii».

Reacţii oficiale şi sancţiuni

Emiratele Arabe Unite au respins în repetate rânduri acuzaţiile de sprijinirea RSF, calificând relatările drept «false şi nefondate» şi condamnând «în cei mai fermi termeni» atrocităţile comise la el‑Fasher. Totuşi, CIG susţine că datele sale reprezintă prima cercetare care, în opinia sa, poate dovedi cu certitudine implicarea EAU.

Statele Unite au impus sancţiuni împotriva unor naţionali columbieni şi a unor companii asociate pentru recrutarea de mercenari în Sudan, o măsură aplicată în decembrie şi reînnoită recent. Departamentul Trezoreriei SUA a afirmat că luptătorii columbieni au sprijinit preluarea el‑Fasher de către RSF, dar a evitat să facă o legătură directă publică cu Emiratele Arabe Unite.

Comentariile publice ale liderilor columbieni reflectă şocul şi condamnarea recrutărilor: preşedintele Columbiei, Gustavo Petro, i‑a numit anul trecut pe mercenari «spectre ale morţii» şi a descris recrutarea ca fiind «o formă de trafic de persoane».

Ce spune conducerea CIG

Justin Lynch, directorul CIG, afirmă că „aceasta este prima cercetare în care putem dovedi cu certitudine implicarea EAU” şi că organizaţia „face public ceea ce guvernele ştiau de mult timp – că există o legătură directă între Abu Dhabi şi RSF”. El subliniază rolul operaţiunilor cu drone operate de mercenari în succesele teritoriale ale RSF şi în exacerbare a suferinţelor civile.

Impactul uman şi contextul conflictului

Căderea el‑Fasher a marcat unul dintre cele mai brutale capitole ale conflictului sudanez, parte a unui război care a provocat cea mai gravă criză umanitară din lume: zeci de mii de morţi şi milioane de persoane strămutate. Asigurarea capacităţii de atac aerian persistentă prin drone, instruirea artileriei şi coordonarea logistică au fost, conform raportului, factori care au permis RSF să încheie asediul şi să ocupe oraşul.

Analizii independenţi şi experţii de la organizaţii umanitare au subliniat în numeroase rânduri că susţinerile externe pentru ambele părţi ale conflictului au alimentat escaladarea şi prelungirea violenţelor. Sprijinul tehnic şi militar din exterior a transformat un conflict intern într‑un teatrul regional al influenţelor şi al competiţiei geopolitice.

Limitările investigaţiei şi perspectivele anchetei

CIG menţionează utilizarea datelor comerciale de urmărire realizate pentru publicitate ca metodă principală de identificare a dispozitivelor, recunoscând că astfel de surse trebuie interpretate cu prudenţă şi corelate cu alte probe. Cu toate acestea, complexitatea convergenţei între datele de zbor, imaginile satelitare, postările publice şi înregistrările wi‑fi oferă, conform autorilor raportului, o imagine coerentă şi robustă a fluxurilor operaţionale.

Investigaţia deschide întrebări privind responsabilitatea statelor şi companiilor care ar fi facilitat recrutarea, transportul şi angajarea de mercenari în teatrele de conflict, precum şi eficacitatea sancţiunilor internaţionale în a bloca aceste reţele. Anchetele ulterioare, sancţiunile şi investigarea juridică internaţională pot clarifica în continuare lanţurile de comandă şi responsabilitate.

Raportul Conflict Insights Group şi reacţiile diplomatice şi sancţiunile recente subliniază o realitate amplă: conflictele moderne pot fi susţinute de reţele transnaţionale complexe, în care actori statali şi privaţi interacţionează pentru a influenţa cursul luptei, cu un cost uman uriaş pentru populaţiile civile prinse în mijloc.

Mai multe detalii ale investigaţiei pot fi consultate în raportul integral al CIG şi în materialele oficiale ale instituţiilor care au emis sancţiuni. Pentru contextul general privind războiul din Sudan şi evoluţiile recente ale conflictului, materialele publicate de instituţii internaţionale şi jurnalişti pe teren rămân surse esenţiale de informare.

Articol BBC referitor la investigaţie

Raportul Conflict Insights Group (CIG)

Comunicatul Departamentului Trezoreriei SUA privind sancţiunile