În inima unui imperiu al escrocheriilor: ce a descoperit BBC în complexul Royal Hill de la granița Cambodgiei

Sursa foto: Bbc

Pe coridoarele întunecate ale unui imens imobil cu şase etaje, aflat în spatele cazinoului Royal Hill, fiecare ușă deschidea o lume diferită. Într-una dintre camere se găsea o reproducere fidelă a unei bănci vietnameze; în alta, o secție de poliție australiană falsă. O cămașă de polițist chinez atârna într-un colț. Mesaje motivaționale erau zugrăvite pe pereți; pe unul dintre ele, caractere chinezești transmiteau: „Bani vin de peste tot”. Pe podele zăceau bancnote false de o sută de dolari aruncate la întâmplare.

Un complex uriaș al înșelătoriilor, la O Smach

Aceasta era inima unei rețele vaste de escrocherii, ascunsă în orașul de frontieră O Smach, la marginea Cambodgiei. Mii de lucrători din mai multe țări își petreceau zilele aici, sub un regim dur, organizat pentru a înșela oameni din întreaga lume și a le fura economiile. După loviturile aeriene ale Thailandei din decembrie, când armata thailandeză a bombardat Royal Hill – susținând că de acolo au fost lansate drone – lucrătorii au fugit, lăsând în urmă boluri de noodles neatinse, doze de cola pe jumătate băute și un miros pătrunzător în clădire.

Astăzi, incinta Royal Hill este părăsită, ocupată temporar de militarii thailandezi; geamurile sunt sparte, iar în unele locuri bombardamentele au sfâșiat pereții și acoperișul, acoperind totul cu praf. Armata thailandeză a invitat jurnaliștii să vadă amploarea activităților, susținând că aceasta ilustrează cât de extinsă devenise industria înșelătoriilor din regiune şi cerând ajutor internațional pentru a o desființa. Această expunere a servit și ca justificare secundară a atacurilor aeriene din decembrie, în contextul unui conflict scurt la frontieră.

Proprietari, protecție politică și o rețea tăcută

Ceea ce surprinde la Royal Hill nu este doar dimensiunea, ci și faptul că aproape nimeni nu a știut de existența sa până când thailandezii nu au preluat controlul. În apropiere, cazinoul O Smach a apărut anterior în relatări despre lucrători care încercau să fugă și denunțau abuzuri. Proprietarul acelui complex, Ly Yong Phat, este unul dintre cei mai cunoscuți magnați cambodgieni, recunoscut pentru relațiile apropiate cu clanul conducător Hun, condus de fostul prim‑ministru Hun Sen. Ly Yong Phat a fost sancționat de Statele Unite și de alte țări pentru presupuse legături cu traficul de persoane și fraude online.

Proprietarul Royal Hill, Lim Heng, a rămas însă mult mai puțin vizibil. Numele lui nu figurează pe liste internaționale de sancțiuni, deși, la fel ca Ly Yong Phat, i s-a acordat titlul onorific Neak Oknha de către Hun Sen — titlu care presupune, conform normelor kabul, o donație de cel puțin 500.000 de dolari. Singura curiozitate notată legată de el în anchete este obiceiul de a aduce omagii la locul de incinerare al liderului Khmer Rouge Pol Pot, aflat în apropierea altui său cazino de la granița de nord cu Thailanda.

După războiul civil din Cambodgia încheiat în 1991, majoritatea marilor magnati locali și‑au construit averile dobândind parcele uriașe de teren, profitând de legături cu familia conducătoare. La început s‑au îmbogățit din exploatări ilegale de lemn și plantații, iar ulterior au beneficiat de un boom imobiliar alimentat de investitori chinezi. În zonele de frontieră precum O Smach, casinourile s‑au dovedit a fi afaceri extrem de profitabile, exploatând interzicerile jocurilor de noroc din țările vecine, precum Thailanda și China. În ultimele trei decenii, guvernul cambodgian a emis în jur de 200 de licențe pentru cazinouri.

Transformarea din gambling în escrocherii online

Cazinourile au atras sindicate chineze de crimă organizată, care operau și afaceri profitabile de gambling online. În 2019, însă, sub presiunea Chinei, fostul prim‑ministru Hun Sen a interzis jocurile de noroc online. A urmat pandemia Covid‑19, care a blocat călătoriile transfrontaliere. Multe dintre grupările criminale au făcut trecerea la fraude online, recrutând tineri din întreaga lume cu oferte salariale tentante. Unii recrutați știau dinainte că vor comite escrocherii. Alții credeau că vor lucra în activități administrative sau programe informatice. Puțini și‑au dat seama, abia după ce au ajuns în compounduri, cât de dure sunt condițiile.

Din documentele chinezești recuperate din moloz amintite la Royal Hill reies reguli de disciplină și pedepse pentru necumplerea țintelor. Nerespectarea obligativității de a obține un potențial client — adică să inițiezi o relație online cu o victimă — până la sfârșitul unei zile se sancționa cu cinci lovituri de baston. Un lucrător care nu reușea niciun potențial după trei zile primea minimum 10 lovituri. Conversațiile casuale cu colegii sau refuzul de a împărtăși materiale intime pentru a câștiga încrederea victimei atrăgeau pedepse similare.

Am găsit, de asemenea, foi cu o varietate de amenzi pentru întârzieri. Angajații trebuiau să ceară permis pentru a folosi toaleta; există o foaie intitulată „Formular de înregistrare a ieșirilor angajatului” care înregistra fiecare pauză la baie luată de lucrători în zilele dinaintea atacului thailandez, inclusiv timpul petrecut în baie.

Metodele de înșelăciune și camerele de tortură

În imediata apropiere a unei reproduceri a unei secții de poliție braziliene, se aflau rânduri de cabinete căptușite cu spumă fonoabsorbantă. Pe birouri erau note scrise de mână în portugheză, reamintind escrocilor sfaturile pe care să le folosească pentru a câștiga încrederea țintelor. Erau găsite și citații false, convingătoare, emise aparent de poliția din Sao Paulo, care acuzau o persoană de spălare de bani — documente folosite pentru a speria victimele și a le forța să transfere bani sau date bancare.

Martorii descriu practici de tortură care depășesc limitele abuzului fizic. Un tânăr ugandez, identificat sub numele de Wilson, care fusese recrutat în august și care ne‑a vorbit din capitala Phnom Penh, unde este protejat de o organizație caritabilă, povestește despre camerele unde se practica tortura. „Unii oameni au fost electrocutați. Alții au fost băgați în Camera Neagră. Au o cameră numită Camera Neagră unde s‑au întâmplat torturi îngrozitoare”, spune el.

Wilson afirma că i s‑spusese că urma să lucreze într‑un post de marketing digital în Malaezia. În realitate, fusese obligat să lucreze 15‑16 ore pe zi, să urmeze scenarii stabilite de șefii chinezi și să folosească inteligența artificială pentru a‑i modifica vocea și înfățișarea. „Trebuie să interpretezi un personaj: o femeie de 37 de ani, bogată, care caută un soț. Stai de vorbă cu acești americani mai în vârstă cu intenția de a-i face să creadă că s‑au îndrăgostit. În scenariu, există un moment în care îi rănești emoțional. Le câștigi încrederea, iar mai târziu îi determini să cumpere produse”, mărturisește el.

Wilson susține că au fost obligați să continue să lucreze chiar și în timpul bombardamentelor thailandeze. „De fiecare dată când auzeam o bombă — clădirea se cutremura uneori — ieșeam. Eram speriați. Dar trebuia să ne întoarcem și să lucrăm din nou.”

Presiunea internațională și schimbarea tacticilor autorităților

De ani de zile, guvernul cambodgian a ignorat îngrijorările internaționale legate de industria escrocheriilor și crimele conexe. Raportul Departamentului de Stat al Statelor Unite din 2025 privind traficul de persoane l‑a acuzat pe executivul cambodgian că nu a depus eforturi semnificative pentru a elimina această problemă, menționând că nu a arestat sau urmărit penal niciun operator sau proprietar suspectat de conducerea unui compound de escrocherii. Când SUA a impus sancțiuni împotriva lui Ly Yong Phat în septembrie 2024 pentru legături cu escrocherii și muncă forțată, Partidul Popular Cambodgian — în care magnatul este o figură influentă — a cerut ridicarea sancțiunilor, acuzând Statele Unite că încalcă suveranitatea țării.

Totuși, anul acesta autoritățile cambodgiene și‑au schimbat brusc abordarea, sub presiunea continuă din partea SUA, Chinei și altor state de a combate escrocheriile. Echipe de poliție au descins în zeci de compounduri suspecte, iar prim‑ministrul Hun Manet a anunțat că industria va fi complet desființată până la sfârșitul lunii aprilie, invocând impactul negativ asupra economiei și reputației Cambodgiei.

Cea mai spectaculoasă acțiune a fost arestarea și extrădarea către China, în ianuarie, a lui Chen Zhi, un tânăr antreprenor chinez pe care SUA și Marea Britanie l‑au sancționat anul trecut, acuzându‑l că a condus o rețea uriașă de firme finanțate prin fraude extinse. Chen Zhi, care și‑a cumpărat cetățenia cambodgiană și a ajuns să fie un consilier al fostului lider Hun Sen, deținea Prince Group — un conglomerat care includea o bancă națională, o linie aeriană și numeroase proiecte imobiliare. De ani de zile părea intangibil, dar după arestarea sa a fost filmat fiind scos din avion legat la ochi și cu mâinile la spate, apoi escortat spre China, unde așteaptă procesul pentru conducerea unei rețele de gambling și fraude transfrontaliere. Tratamentul umilitor a transmis un semnal clar: personaje de profil înalt din industria escrocheriilor ar putea fi sacrificate pentru a salva reputația țării.

Autoritățile au continuat cu extrădarea recentă a lui Li Xiong, președintele Huione Pay, un sistem de plăți online acuzat că a spălat profiturile provenite din compoundurile de escrocherii.

Ce rămâne după raiduri: mii de lucrători, scepticism persistent

Multe dintre compounduri au rămas goale. Poliția susține că a repatriat peste 10.000 de lucrători străini. Alții, precum Wilson, caută încă soluții pentru a se întoarce acasă, sprijiniți de organizații caritabile. Cu toate acestea, există motive întemeiate pentru a fi sceptici în privința declarațiilor oficiale că escrocheriile s‑au terminat în Cambodgia.

Operațiunile de percheziție au fost comparate cu un joc de „whack‑a‑mole”: este ușor ca angajatorii să mute lucrătorii în compounduri noi, mai puțin vizibile. Se crede că multe mii au ales să rămână în Cambodgia, iar exodul sau dispersia activităților face dificilă eradicarea completă a fenomenului. În plus, în ciuda sancțiunilor impuse de străinătate, mulți tycooni acuzați de găzduirea compoundurilor rămân neatinși. Ly Yong Phat, Try Pheap și Kok An — toți sancționați în străinătate — continuă să trăiască confortabil în Cambodgia. Într‑o ironie supremă, senatorii Ly Yong Phat și Kok An au participat la votul pentru o lege pe care guvernul susține că va pedepsi aspru pe cei implicați în escrocherii.

În ceea ce îl privește pe Lim Heng, magnatul din spatele Royal Hill, numele său nu apăruse în anchete până în momentul în care armata thailandeză a trecut granița şi a capturat cazinoul. Rămâne de văzut dacă această expunere publică va duce la sancțiuni sau urmăriri penale la fel de vizibile precum cele pentru alți protagoniști mediatici ai afacerilor de fraudă.

Imaginile și documentele descoperite la fața locului schițează portretul unei industrii sofisticate, care a adaptat mijloacele tehnologice moderne, dar nu a renunțat la metode brutale de coerciție. Presiunea internațională a dus la raiduri și câteva arestări importante, însă întrebarea rămâne: pot autoritățile cambodgiene și partenerii internaționali să rupă cu adevărat rețelele care au prosperat ani de zile în umbra unor relații politice și economice protejate?

Mai multe detalii și investigații pot fi consultate în relatarea publicată de BBC: BBC.