Înșelătoriile moderne: cum arată riposta internațională la escrocheriile digitale

Sursa foto: Bbc

Reteaua globală a escrocilor și povestea unei victime

Kirsty, o femeie în jurul vârstei de 40 de ani din North Yorkshire, a crezut că a întâlnit dragostea online. Pe un site de întâlniri i-a apărut un bărbat care pretindea că este un om de afaceri englez care lucrează în Turcia. I-a trimis o fotografie în care apărea cu abdomenul lucrat pe plajă și i-a spus că este sigur din punct de vedere financiar. Chiar i-a arătat un site bancar, susținând că are 600.000 de dolari (443.600 de lire sterline) în economii.

La două săptămâni de la primele conversații, acesta a spus că a fost jefuit, i-au fost furate telefonul și calculatorul și a cerut ca Kirsty să-i cumpere un telefon și să plătească câteva facturi pentru el. Pe baza acestor cereri, ea i-a trimis bunuri și, treptat, i-a transferat bani: un telefon cumpărat în Regatul Unit, expediat către un bloc de apartamente din nordul Ciprului, unde bărbatul a spus că se află în interes de serviciu, și, pe parcursul a două luni, transferuri totale de 80.000 de lire sterline. Dintre acești bani, 50.000 de lire au fost împrumutate de la familie, pentru că ea credea că persoana iubită avea nevoie de ajutor imediat.

Realitatea a fost diferită: telefonul a ajuns în Lagos, Nigeria, iar banii au fost trimiși către persoane cu nume nigeriene, românești și din alte state europene, prin servicii de transfer de bani. Bărbatul nu era britanic, ci nigerian, utilizând un dispozitiv de modificare a vocii pentru a-și păcăli ținta. Site-ul bancar afişat la început s-a dovedit a fi o falsificare sofisticată, înregistrată în orașul Baltimore din Statele Unite.

Escaladarea fenomenului după pandemia Covid

Cazul lui Kirsty ilustrează transformarea și internaționalizarea înșelătoriilor digitale. Experții observă o creștere semnificativă a acestui tip de fraude de la restricțiile impuse în timpul lockdown-urilor din 2020: oamenii au petrecut mai mult timp online, au cumpărat și socializat în mediul digital, ceea ce i-a apropiat de cei care îi pot înșela.

Potrivit Global Anti-Scam Alliance, pierderile globale cauzate de fraude depășesc acum jumătate de trilion de dolari pe an. În Regatul Unit, frauda reprezintă mai mult de 40% din totalul infracțiunilor comise împotriva persoanelor, iar guvernul britanic estimează că 70% dintre înșelătorii provin din străinătate și sunt orchestrate de bande criminale.

Băncile și forțele de ordine raportează o creștere a anumitor tipuri de escrocherii. De exemplu, potrivit Barclays, cazurile de înșelătorii sentimentale au crescut cu 20% în primul trimestru, comparativ cu perioada similară a anului precedent (2024–2025), iar poliția din City of London a raportat că doar în 2024 s-au pierdut 106 milioane de lire sterline în Regatul Unit din astfel de fraude.

Centrele de escrocherii: locuri în care victimele devin, la rândul lor, agresori

O altă fațetă a epidemiei de escrocherii o reprezintă centrele de operare, unde oamenii sunt atrași cu oferte de muncă false și traficați pentru a comite fraude. Aceste „campuri” sau „compounds” au apărut în diferite regiuni ale lumii, printre care Myanmar, Cambodgia, India și Emiratele Arabe Unite. Originile unor astfel de centre pot fi urmărite până în anii 1990, când s-au înființat cazinouri ilegale, iar în timpul pandemiei, clădirile respective au fost adaptate pentru operațiuni frauduloase pe scară largă.

Jurnaliștii BBC au vizitat un mare complex de escrocherii părăsit într-un oraș din Cambodgia, pe care oamenii îl părăsiseră după ce fusese lovit în urma unor schimburi de focuri de la graniță. Urmele lăsate acolo arată condiții disperate de viață și muncă: pe pereți au rămas mesaje motivaționale precum „Money Coming From Everywhere” scris în caractere chinezești; au fost găsite evidențe care monitorizau când angajații mergeau la toaletă și cât timp petreceau acolo; au fost descoperite uniforme de poliție false și somații polițienești contrafăcute, folosite pentru a intimida victimele și a le determina să plătească.

Metoda de racolare e în sine o escrocherie: victimelor li se promite un loc de muncă—de exemplu ca profesor sau agenți de relații cu clienții—iar la sosire sunt întâmpinate și conduse într-un compound controlat de traficanți. Pașapoartele le sunt confiscate, iar cei reținuți sunt forțați să muncească în ture lungi, cu ținte stricte de sume de obținut din înșelăciuni. Nerespectarea țintelor atrage pedepse precum izolare, bătăi sau amenințarea transferului într-un alt complex cu condiții și mai grele.

„Unele dintre aceste escrocherii se desfășoară în zone aproape fără lege sau în zone controlate de bande înarmate… în care guvernele pot avea foarte puțin control”, a explicat Ilias Chatzis, șef interimar al Oficiului Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate.

Răspunsul internațional: summitul de la Viena și acordul comun

Lucrurile nu au rămas nemișcate. La Viena a avut loc un summit global privind frauda, organizat de Națiunile Unite și Interpol, la care au participat aproximativ 1.400 de invitați, printre care reprezentanți ai unor guverne din Marea Britanie până în China și reprezentanți ai celor mai mari companii tehnologice. La finalul reuniunii, pentru prima dată, a fost semnat un acord comun între mai multe națiuni în vederea combaterii înșelătoriilor.

44 de țări dintre cele 120 reprezentate au semnat o pledoarie prin care se angajează să „distrugă frauda la sursă și să îmbunătățească sprijinul acordat victimelor”. Organizatorii speră ca și alte state să se alăture ulterior, dar rămâne o vinclă între țările bogate—care sunt frecvent victimele—și multe națiuni în care se desfășoară operațiunile frauduloase, care nu dispun de resursele necesare pentru a combate rețelele.

În această ecuație, procurorul Xolisile Khanyile din Africa de Sud a subliniat că colaborarea trebuie să funcționeze în ambele sensuri: dacă țările în curs de dezvoltare sunt chemate să ajute la distrugerea rețelelor de fraudă, statele bogate trebuie să ofere expertiză tehnică și resurse. Ea a atras atenția că pentru a fi eficiente, autoritățile au nevoie de competențe adecvate—contabili criminali, experți în criptomonede și specialiști în investigații open source—pentru a face diferența în urmărirea infractorilor.

Lord Hanson of Flint, ministrul britanic pentru fraudă, a avertizat că a pedepsi țările care refuză sau nu reușesc să coopereze ar putea fi contra‑productiv. „Ce pot face este să încerc să obțin cooperare internațională pentru a avea rezultate care să îngreuneze viața infractorilor, să le crească costurile, să-i aducă în responsabilitate și, dacă putem, să înghețăm orice active obținute din aceste activități frauduloase”, a declarat el.

Rolul giganților tehnologici și exemple de colaborare

Pentru o luptă eficientă împotriva escrocilor, mulți experți consideră că marile companii tehnologice trebuie implicate mult mai direct. Steve Head, fost coordonator național pentru crime economice al Regatului Unit, a spus că „este de mult părerea mea că marile companii tehnologice și giganții rețelelor sociale trebuie să fie mult mai implicați și la un nivel mult mai operațional”. Head a fost implicat în 2014 în destructurarea unor escrocherii de tip „boiler room” care au înșelat britanici să investească în acțiuni inexistente.

La summit, companii digitale precum Amazon și Meta au semnat declarația comună și au intensificat protecțiile anti-escrocherie. Platforma de întâlniri Match.com a anunțat că a restrâns numărul conturilor false, eliminând în prezent aproximativ 50 de conturi false pe minut.

Au fost prezentate și exemple concrete de cooperare care au dus la rezultate palpabile. Alex Wood, fost escroc și acum parte a echipei BBC Scam Secrets, a relatat un caz mic, dar elocvent: un polițist german a reușit să recupereze bani transferați către Hong Kong apelând la un contact de la Interpol, iar apoi contactul respectiv având o legătură din Hong Kong a oprit plățile și a recuperat banii.

Tot la Viena, un reprezentant Google a explicat colaborarea cu guvernul din Singapore care a împiedicat descărcarea a 2,8 milioane de aplicații malițioase. Infractorii convingeau utilizatorii să „sideload” aplicații bancare false—să le instaleze din surse externe în loc să le descarce din magazinul oficial Android—astfel încercând să obțină datele bancare ale victimelor.

Ce urmează și nevoia de reacții rapide

Deși există motive de speranță—inclusiv cazuri punctuale de recuperare a banilor și acțiuni preventive care opresc milioane de aplicații malițioase—povestea victimelor precum Kirsty rămâne o amintire dureroasă a efectelor personale ale înșelătoriilor. Pe măsură ce tehnicile devin tot mai sofisticate și operațiunile mai internaționalizate, răspunsurile trebuie să fie la fel de rapide și coordonate la nivel transfrontalier.

Dialogul dintre state, împreună cu implicarea companiilor tehnologice și sprijinul pentru victime, sunt considerate pași esențiali. Deși semnarea unei declarații comune la Viena a reprezentat un pas important, multe dintre țările în care se nasc operațiunile frauduloase nu au încă resursele sau voința politică necesare pentru acțiuni susținute. În plus, provocarea rămâne aceea că unii dintre cei implicați în fraude sunt ei înșiși victime ale traficului și presiunilor exercitate de rețelele criminale.

În fața unei industrii a escrocheriilor care se adaptează continuu, specialiștii spun că soluția trebuie să includă îmbunătățirea competențelor tehnice la nivel internațional, partajarea rapidă a informațiilor între agențiile de aplicare a legii și companii, și o conștientizare publică mai ridicată, astfel încât victimele să fie protejate înainte de a pierde economii de-o viață.

Pentru mai multe detalii legate de investigațiile în teren și descoperirile privind centrele de escrocherii, materialul jurnalistic aferent vizitei în Cambodgia oferă imagini clare ale condițiilor și tehnicilor folosite de rețelele criminale: BBC – complexul de escrocherii din Cambodgia. Informații și dezbateri despre summitul internațional și angajamentele semnate pot fi consultate în cuprinsul relatării centrale: BBC – Escrocheriile devin tot mai sofisticate.