Keith Kellogg denunță „lașitatea” NATO și propune o nouă alianță care să includă Ucraina

Sursa foto: Digi24

Keith Kellogg, general-locotenent în retragere și fost emisar al Statelor Unite pentru Ucraina, a lansat o critică dură la adresa Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) și a sugerat reorganizarea aranjamentelor de apărare occidentale prin crearea unei noi alianțe internaționale care să includă Ucraina. Vorbind în emisiunea Fox News, Kellogg a afirmat că alianța s-a dovedit a fi „lașă” și ineficientă în reacția la provocările recente de securitate, în special în contextul confruntării cu Iranul.

Propunerea lui Kellogg pentru o „nouă structură de apărare”

În intervenția sa, Kellogg a susținut că Statele Unite ar trebui să reconsidere modul în care își construiesc și își coordonează parteneriatele militare: „NATO s-a dovedit a fi lașă”, a spus el, adăugând: „Poate că avem nevoie de un nou NATO, de o nouă structură de apărare”. El a indicat Articolul 13 din Tratatul Atlanticului de Nord, care oferă posibilitatea ieșirii unui stat membru cu un preaviz de un an, ca o cale procedurală prin care s-ar putea avansa spre modificări majore ale configurației alianțelor.

Kellogg a enunțat un posibil nucleu al unei astfel de alianțe alternative, nominalizând țări pe care le consideră dispuse să joace un rol militar mai activ alături de SUA: Japonia, Australia, Germania, Polonia și Ucraina. El a subliniat că Ucraina „s-a dovedit a fi un bun aliat” și a pledat pentru redesenarea alianțelor de apărare pentru a reflecta capacitatea și voința reală de a interveni atunci când este necesar.

Contextul apariției și țările propuse

Apariția lui Kellogg pe Fox News survine în contextul tensiunilor crescute generate de blocarea Strâmtorii Ormuz, o rută maritimă vitală pentru transportul a aproximativ 20% din petrolul mondial, și a reacțiilor internaționale la acțiunile Iranului care au afectat circulația navelor. Kellogg a sugerat că reacțiile întârziate sau absente ale unor state membre NATO la aceste provocări pot justifica o reexaminare profundă a arhitecturii aliate.

Lista țărilor pe care Kellogg le-a menționat ca posibili parteneri ai unei noi alianțe include, în traducere:

• Japonia
• Australia
• Germania
• Polonia
• Ucraina

Critici extinse la adresa NATO

Declarațiile lui Kellogg au venit însoțite de remarci similare din partea unor foști oficiali din administrația Trump, care și-au exprimat nemulțumirile față de performanța alianței. Victoria Coates, fosta adjunctă a consilierului pentru securitate națională, a caracterizat NATO drept „lipsită de relevanță”, afirmând că alianța nu a reușit să răspundă la cel mai mare război din Europa de la Al Doilea Război Mondial.

Fostul secretar de stat Mike Pompeo a declarat, la rândul său, că starea actuală a NATO este „profund dezamăgitoare” și a pledat pentru o reevaluare amplă a relațiilor și a așteptărilor reciproce dintre SUA și aliați. Pompeo a afirmat că va fi nevoie de o regândire fundamentală a modului în care Washingtonul își definește și își structurează parteneriatele.

În paralel, președintele SUA, Donald Trump, a reiterat că ia în considerare în mod serios retragerea Statelor Unite din NATO, etichetând alianța drept un „tigru de hârtie” după ce unele state au refuzat să se angajeze în sprijinul operațiunilor americane contra Iranului. Trump a criticat faptul că sprijinul nu a venit „automat” și a interpretat refuzurile unor aliați drept un eșec în împărțirea responsabilităților în cadrul alianței.

Disputa privind reacțiile aliate s-a focalizat în mare măsură pe Strâmtoarea Ormuz: Iranul a împins blocarea acestei rute pentru mai multe săptămâni, ceea ce a determinat solicitări din partea Washingtonului ca aliații să participe la un efort condus de SUA pentru redeschiderea coridorului maritim. Majoritatea aliaților au refuzat, iar unele state au discutat formarea unei coaliții separate fără conducere americană, ceea ce a alimentat și mai mult criticile privind coeziunea alianței transatlantice.

Articolul 5, din nou în centrul dezbaterii

Reacțiile recente au reaprins și dezbaterea asupra Articolului 5 al Tratatului Atlanticului de Nord, prevedere fundamentală care obligă statele membre să considere un atac împotriva unuia dintre ele drept un atac asupra tuturor. Experții și analiștii au subliniat însă că Articolul 5 se aplică în mod explicit doar în cazul unui atac asupra unui stat membru și nu pentru operațiuni ofensive sau intervenții care nu intră în definiția unui atac de apărare colectivă — ceea ce complică discuțiile privind răspunsul NATO în situații precum conflictul cu Iranul.

Analiștii externi au atras atenția asupra efectelor disoluției sau slăbirii alianței. Paul Goble, analist american citat de Kyiv Post, a avertizat că o ruptură serioasă între SUA și NATO ar reprezenta „o tragedie de prim ordin”, arătând că NATO rămâne legătura-cheie între Washington și Europa. Goble a explicat că, în absența unei alianțe occidentale unite, Rusia și liderul său ar găsi mult mai ușor oportunități de a confrunta țări individuale decât de a se confrunta cu un bloc unit.

Totodată, secretarul de stat american Marco Rubio a afirmat că SUA ar putea fi nevoite să reexamineze dacă alianța își mai servește scopul inițial sau dacă a devenit „o stradă cu sens unic”, în care America apără Europa, în timp ce aliații refuză facilități esențiale precum staționarea trupelor sau drepturile de survol.

Obstacole legale și propuneri de reformă

În pofida inițiativelor și a retoricii privind retragerea, pașii practici pentru ca Statele Unite să se retragă din NATO ar întâmpina obstacole legislative importante. O lege adoptată în 2023 impune aprobarea Congresului pentru o astfel de decizie, ceea ce restrânge capacitatea executivului de a părăsi unilateral alianța.

În același timp, conform unor relatări din presă, administrația americană analizează și schimbări mai nuanțate în cadrul alianței, inclusiv ideea de a lega puterea de decizie în structurile aliate de nivelul cheltuielilor pentru apărare, o măsură care ar putea marginaliza statele care nu ating țintele de finanțare militare stabilite de NATO. Astfel de propuneri ar putea remodela influența diferitelor capitale în procesele decizionale aliate, dar ar necesita totodată negocieri complexe și acorduri politice între membri.

Reacții și implicații pentru securitatea europeană

Argumentele lui Kellogg și reacțiile foștilor oficiali reflectă un semnal de îngrijorare tot mai puternic privind coeziunea și capacitatea NATO de a răspunde eficient la provocări simultane, în diferite teatre de criză. Întrebările privind rolul și relevanța alianței occidentale, puse în discuție de figuri politice și militare influente, alimentează dezbateri care pot avea repercusiuni directe asupra arhitecturii de securitate din Europa și din jurul acesteia.

În timp ce unii susțin necesitatea unei „regândiri fundamentale” a relațiilor transatlantice și a structurii decizionale, alții avertizează asupra riscurilor unei eventuale dezintegrații a mecanismelor de securitate colectivă, subliniind beneficiile oferite de un cadru consolidat care să permită Washingtonului și aliaților europeni să acționeze în coordonare. Dezbaterea trece dincolo de retorică și pune în prim-plan întrebări practice: cum se repartizează responsabilitățile, ce condiții trebuie îndeplinite pentru angajamente comune și ce mecanisme pot asigura un răspuns coerent la crize regionale și globale.

Declarațiile recente ale liderilor și foștilor oficiali, alături de propunerea lui Kellogg pentru crearea unei noi structuri de apărare care să includă Ucraina, vor rămâne probabil subiect de discuție în următoarele luni, pe măsură ce repercusiunile operațiunilor din Golful Persic și ale tensiunilor cu Iranul se vor contura din punct de vedere strategic și politic.

Editor: M.I.

Surse citate: Digi24, Kyiv Post