Războiul s-a mutat în spațiu: cum au urmărit doi sateliți ruși zeci de aparate europene și ce riscuri ridică operațiunea

Sursa foto: Digi24

În ultimii ani, două platforme spațiale rusești au devenit în mod repetat protagonistele unor apropiere periculoase față de sateliți care deservesc Europa, Africa și Orientul Mijlociu. Specialiști civili și militari din Vest monitorizează activitatea aparatelor identificate ca „Luch-1” și „Luch-2”, care au efectuat manevre de supraveghere și apropiere la distanțe mici de sateliți geostaționari europeni.

Ce s-a întâmplat și ce indică datele orbitale

Conform unei anchete citate de Financial Times, „Luch-2”, lansat în 2023, s-a apropiat de 17 sateliți care deservesc regiuni europene, precum și părți din Africa și Orientul Mijlociu. Observațiile bazate pe traiectorii orbitale și pe telescopii de la sol arată că aceste manevre nu sunt scurte și ocazionale: uneori, aparatele ruse au rămas „în apropierea” sateliților geostaționari pentru perioade care pot dura săptămâni sau chiar luni.

Metodele folosite de sateliții Luch

Autoritățile occidentale suspectează că Luch-1 și Luch-2 efectuează recunoaștere radio-tehnică, adică urmăresc și interceptează fascicule de date înguste transmise de la stații terestre către sateliți. Potrivit unui înalt oficial european din domeniul informațiilor, aparatele sunt proiectate aproape sigur pentru a capta aceste fluxuri de comunicații în momentul în care trec pe lângă sateliții monitorizați.

Specialiștii care urmăresc obiectele spațiale notează că Luch-2 se află în prezent în proximitatea satelitului geostaționar Intelsat 39. Acesta din urmă, lansat anterior, este folosit din 2019 pentru servicii de internet, transmisiuni video și comunicații mobile în Europa, Africa și Asia. Observațiile indică faptul că aceasta este a treia apropiere a lui Luch-2 față de Intelsat 39 de la începutul anului 2023.

Ce pot obține astfel de operațiuni

Analiza experților arată că, deși aceste platforme nu par să aibă capacitatea de a provoca direct interferențe puternice sau distrugerea fizică a sateliților, informațiile obținute prin monitorizare pot fi utilizate pentru a planifica atacuri sau pentru a prelua controlul asupra unor sisteme. Prin colectarea unor cantități mari de date despre modul în care un satelit operează, un actor ostil poate afla cum să imite comenzile legitime și să trimită comenzi false ce ar modifica comportamentul motoarelor de corecție orbitală ale unui satelit.

Aceasta ar putea conduce la scenarii în care un satelit este deviat de la traiectoria sa, scoțându-l din funcțiune fie prin retragerea în atmosferă, fie prin plasarea sa pe o traiectorie care îl face inutilizabil. De asemenea, supravegherea traficului de date poate permite identificarea utilizatorilor sau a stațiilor terestre asociate cu un anumit satelit, informații care pot fi folosite în operațiuni terestre de bruiaj sau piratare.

Problemele infrastructurii satelitare europene

Riscul este amplificat de caracteristicile unor sateliți mai vechi. Numeroase aparate lansate acum mulți ani nu sunt concepute pentru amenințări moderne: ele transmit și primesc uneori mesaje necriptate sau nu dispun de echipamente de securitate adecvate. Multe dintre aceste platforme au rol civil, de exemplu în televiziune prin satelit, dar ele pot transporta și pachete de date guvernamentale sau militare sensibile.

Un analist european citat în anchetă a subliniat că „Luch” nu pare capabil să provoace direct distrugeri, dar poate folosi informațiile colectate ca parte a unui plan prin care Rusia ar învăța să neutralizeze sisteme spațiale critice. Astfel, activitățile de observație spațială devin o etapă pregătitoare pentru atacuri mai sofisticate.

Ce au observat cercetătorii independenți

Belinda Marchand, cercetător principal la Slingshot Aerospace, companie care urmărește obiectele din spațiu folosind senzori terestri și inteligență artificială, a arătat că „Luci” au fost detectați adesea staționând lângă sateliți geostaționari pentru perioade care se pot întinde pe luni. Aceste perioade prelungite de proximitate oferă timp pentru colectarea de date operaționale și pentru analiza modului în care sateliții comunică cu pământul.

Norbert Puzin, analist senior de date orbitale la compania franceză Aldoria, a explicat că, chiar dacă intercepțiile nu le permit rușilor să descifreze toate mesajele, ele pot produce o hartă detaliată a utilizării satelitului, ajutând la localizarea terminalelor terestre și a modului în care serviciile sunt folosite. Astfel, chiar datele parțial utile pot fi folosite pentru a planifica operațiuni care să afecteze rețelele de comunicare.

Percepția și reacția militară europeană

Armata europeană a recunoscut riscul reprezentat de acțiunile spațiale ale Rusiei. Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, avertiza în urmă cu aproximativ șase luni că rețelele de sateliți constituie o vulnerabilitate majoră a societăților moderne, iar atacurile împotriva acestora au potențialul de a paraliza state întregi. El a calificat acțiunile ruse drept o amenințare fundamentală pentru securitatea colectivă, în special în mediul orbital, pe care nu mai este posibil să o ignore.

Ca răspuns, Bundeswehr a lansat un program satelitar la scară largă, evaluat la miliarde de euro. Inițiativa include dezvoltarea unor noi sateliți de comunicații geostaționari, dar și crearea unui cluster de sateliți în orbita joasă a Pământului pentru a asigura legături constante și rezistente la interferențe între forțele militare și centrele de comandă.

Șeful comandamentului spațial al forțelor armate germane, generalul-maior Michael Traut, a menționat planurile pentru un sistem capabil să urmărească rachete balistice rusești, parte din efortul mai amplu de consolidare a capabilităților de apărare spațială.

Măsuri europene de consolidare a spațiului

În paralel, Agenția Spațială Europeană a obținut finanțare pentru un program cu utilizări duale, destinat dezvoltării tehnologiilor și sistemelor spațiale cu aplicabilitate atât civilă, cât și de securitate și apărare. Bugetul menționat pentru acest demers este de 1,2 miliarde de euro, iar acesta marchează o schimbare: instituția a început, pentru prima dată pe scară largă, colaborarea directă cu structurile militare pentru a răspunde amenințărilor emergente în spațiu.

Obiectivele includ îmbunătățirea rezilienței rețelelor de comunicații satelitare, dezvoltarea de contramăsuri la bruiaj și crearea unor sisteme de supraveghere care să detecteze manevre ostile înainte ca acestea să se transforme în acțiuni disruptiv-kinetice.

Implicările pentru operatorii comerciali și utilizatorii civili

Operatorii comerciali de sateliți, furnizori de servicii TV prin satelit și operatori de comunicații mobile care depind de infrastructura geostaționară sunt cei mai expuși la astfel de intervenții. Sateliții mai vechi, proiectați în epoca în care amenințările la adresa securității cibernetice și spațiale erau mai puțin dezvoltate, rămân deosebit de vulnerabili.

Furnizorii de servicii care utilizează platforme ca Intelsat 39 furnizează internet și comunicații în zone vaste; orice perturbare deliberată poate avea efecte în lanț asupra serviciilor de urgență, comunicațiilor guvernamentale și a infrastructurii critice care se bazează pe sateliți pentru coordonare și operare.

Ce urmează și de ce monitorizarea continuă este esențială

Observatorii spațiali, atât guvernamentali, cât și din mediul privat, continuă să monitorizeze traiectoriile și activitatea Luch-1 și Luch-2. Capacitatea de a surprinde aceste manevre pe termen lung permite evaluarea riscurilor și pregătirea unor răspunsuri tehnice și politice.

În absența unei reacții concertate pe plan internațional, manevrele de proximitate și colectare de date pot constitui prima fază a unor campanii mai ample de perturbare. Experiența arată că informațiile obținute prin observare pot fi folosite pentru a concepe atacuri care să folosească vulnerabilități operaționale ale sateliților, ceea ce amplifică nevoia de modernizare a echipamentelor și de implementare a unor protocoale de securitate mai solide.

Pe măsură ce spațiul devine tot mai dens populat și mai important pentru servicii esențiale, incidentele care implică proximități riscante între platforme militare și civile ridică întrebări cruciale despre normele comportamentului în orbita geostaționară și despre măsurile legal-politice necesare pentru a proteja infrastructura globală de comunicații.

Următoarele luni vor fi esențiale pentru evaluarea modului în care statele și organizațiile internaționale vor coordona măsuri defensive și legislative menite să reducă expunerea sateliților critici la operațiuni de tipul celor atribuite aparatelor „Luch”. Pentru moment, monitorizarea continuă și investițiile în sisteme redundante rămân pilonii principali ai reacției europene la această nouă dimensiune a competiției strategice.

Mai multe detalii despre investigația care a scos în evidență aceste manevre pot fi consultate în raportarea publicată de Financial Times și în comunicatele oficiale ale autorităților militare și spațiale europene.

Textul integral al știrii