SUA și Iranul reiau negocierile la Geneva într-un efort de a evita un conflict major

Sursa foto: Bbc

La reședința ambasadorului Omanului din Geneva au început o nouă rundă de discuții indirecte între Statele Unite și Iran, considerate esențiale pentru a împiedica escaladarea unui conflict în Orientul Mijlociu. Este al treilea ciclu de negocieri mediate de Oman după convorbirile anterioare din această lună și are loc pe fondul unei concentrații militaire americane fără precedent în regiune de la invazia condusă de SUA în Irak, în 2003.

Delegările și formatul întâlnirilor

Delegația iraniană este condusă de ministrul de externe Abbas Araghchi, în timp ce partea americană este reprezentată de trimisul special Steve Witkoff și de ginerele președintelui Donald Trump, Jared Kushner. Negocierile sunt purtate indirect, cu Omanul în rol de mediator, iar discuțiile au loc într-un cadru menit să reducă tensiunile și să construiască un acord de securitate reciproc acceptabil.

Contextul militar și amenințările reciproce

În ultimele săptămâni, Statele Unite au trimis mii de militari și ceea ce președintele Trump a descris drept o „armadă” în regiune, inclusiv două portavioane, nave de război, aparate de zbor de vânătoare și aeronave de realimentare. Această mobilizare constituie cel mai amplu dispozitiv militar american din zonă de la începutul secolului XXI și reflectă gravitatea evaluării administrației privind riscul unui atac sau al unor acțiuni represive.

La rândul său, Iranul a amenințat că va răspunde cu forță la orice atac. Tensiunile au fost alimentate anterior de raidurile aviației americane asupra unor facilități nucleare iraniene, catalogate de Statele Unite drept parte a unei campanii de anul trecut, în urma căreia Washingtonul susține că siturile vizate au fost „obliterate”.

Amenințări publice ale președintelui american

Președintele Donald Trump a declarat că ar prefera să soluționeze criza prin diplomație, dar a amenințat în repetate rânduri cu un atac limitat asupra Iranului pentru a presa conducerea de la Teheran să accepte un acord. Într-un context politic marcat de ambiguități, Trump nu a clarificat în mod explicit care sunt condițiile finale pe care le solicită sau motivul pentru care ar fi necesară o acțiune militară la acest moment, la opt luni după loviturile asupra facilităților nucleare din Iran produse în timpul unui conflict între Israel și Iran.

În discursul său despre Starea Uniunii, președintele a făcut aluzii vagi la amenințările iraniene, susținând că Iranul lucrează pentru a construi rachete care „în curând” ar putea ajunge pe teritoriul SUA, fără a furniza detalii concrete. De asemenea, a acuzat Iranul că încearcă „să reia” un program de armament nuclear după loviturile anterioare și a spus că nu poate permite „principalei surse mondiale de sprijin pentru terorism” să dețină o armă nucleară.

Pozițiile oficiale ale Iranului

Autoritățile iraniene au respins cererea americană de a opri complet îmbogățirea uraniului pe teritoriul lor, dar au lăsat să se întrevadă posibilitatea unor concesii în negocieri legate de programul nuclear. Ministrul de externe Abbas Araghchi a afirmat că Iranul „în nicio circumstanță nu va dezvolta o armă nucleară” și a descris momentul ca pe o „oportunitate istorică” pentru a realiza un acord fără precedent care să abordeze preocupările reciproce și să servească intereselor ambelor părți.

Un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe iranian a acuzat însă Statele Unite că repetă „minciuni mari” referitoare la programul nuclear iranian, la rachetele balistice și la numărul persoanelor ucise în timpul reprimării protestelor interne.

Posibile soluții discutate

Propunerile detaliate ale Iranului nu au fost făcute publice, însă în cadrul discuțiilor ar putea fi abordate idei precum înființarea unui consorțiu regional pentru îmbogățirea uraniului, o soluție menționată anterior în negocieri, precum și opțiuni pentru gestionarea stocului iranian de aproximativ 400 kg de uraniu îmbogățit la nivel înalt. În schimb, Iranul așteaptă ridicarea sancțiunilor economice care au afectat grav economia țării.

Ținând cont de declarațiile din ambele tabere, rămâne neclar ce condiții ar putea accepta președintele Trump pentru a conveni un acord. Iranul a respins deja discuțiile privind limitarea programului său de rachete balistice și renunțarea la sprijinul acordat grupărilor pe care le consideră parte a „Axei Rezistenței”, printre care se numără Hamas din Fâșia Gaza, Hezbollah din Liban, miliții din Irak și houthii din Yemen.

Semnale contradictorii și scenarii posibile

În mass-media americană au apărut relatări care citează oficiali neidentificați ai administrației, sugerând că președintele ar putea ordona un atac inițial în zilele următoare asupra Gărzilor Revoluționare sau a unor situri nucleare pentru a pune presiune asupra liderilor iranieni. Aceste relatări au mers mai departe, afirmând că, în cazul unui eșec al negocierilor, președintele ar putea ordona o campanie menită chiar să răstoarne liderul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei.

Oficialii militari de la Washington au avertizat asupra riscului ca atacurile unilaterale să conducă la un conflict prelungit. Președintele a respins aceste avertismente, susținând că unii dintre consilierii săi, inclusiv un general menționat în relatări drept Dan Caine, consideră că o astfel de acțiune ar fi „câștigată cu ușurință”.

Iranul a reacționat la aceste scenarii avertizând că orice atac va fi urmat de lovituri asupra activelor militare americane din Orientul Mijlociu și asupra Israelului. Țările aliate ale SUA din regiune și-au exprimat îngrijorarea că o operațiune militară împotriva Iranului ar putea declanșa un conflict mai larg și au subliniat că simpla superioritate aeriană nu va fi suficientă pentru a schimba regimul sau a elimina amenințările pe termen lung.

Poziția Israelului și implicațiile regionale

Premierul israelian Benjamin Netanyahu a avertizat în repetate rânduri împotriva unui acord care să nu includă controlul programului balistic iranian și reducerea influenței Iranului prin sprijinul acordat proxy-urilor sale. Netanyahu, care a vizitat recent Casa Albă, este considerat de analiști drept un susținător al unei poziții dure, iar unii observatori suspectează că el ar putea impulsiona opțiuni care să urmărească schimbarea regimului din Iran.

În acest context regional complicat, Statele Unite rămân deținătorul celui de-al doilea cel mai mare arsenal nuclear din lume, iar Israelul este considerat de comunitatea internațională drept o putere nucleară, deși statul israelian nu confirmă și nici nu infirmă oficial deținerea armamentului nuclear.

Reacții politice din Statele Unite

Înainte de discursul despre Starea Uniunii, o informare clasificată a fost susținută în fața așa-numitei „gașcă a celor opt” (gang of eight), alcătuită din liderii ambelor partide din Senat și Camera Reprezentanților și din președinții și membri de rang înalt ai comisiilor de informații. Ulterior, liderul minorității din Senat, Chuck Schumer, a declarat succint că situația este serioasă și că administrația trebuie să explice clar populației americane motivele pentru eventualele acțiuni.

Mesaje publice și contraposedări

Președintele Trump a susținut public că negocierile sunt preferabile, însă a repus în discuție și opțiunea militară ca mijloc de presiune diplomatică. De partea cealaltă, declarațiile iraniene publice și cele transmise pe canale oficiale sau sociale marchează o poziție fermă împotriva dezvoltării unei arme nucleare și o disponibilitate de a discuta soluții care să răspundă ambelor părți, în timp ce resping insistențele privind renunțarea la programul balistic sau la rețelele de sprijin regional.

Puncte cheie aflate pe masa negocierilor

Printre chestiunile importante care pot decide soarta discuțiilor se numără:

• posibilitatea înființării unui consorțiu regional pentru îmbogățirea uraniului;
• gestionarea stocului iranian de aproximativ 400 kg de uraniu îmbogățit la nivel înalt;
• ridicarea sancțiunilor economice împotriva Iranului în schimbul unor garanții privind natura pașnică a programului nuclear;
• refuzul Iranului de a discuta limitarea programului său de rachete balistice;
• refuzul Iranului de a renunța la sprijinul oferit grupărilor din ceea ce numește „Axa Rezistenței”.

Aceste puncte rămân însă doar subiecte de dezbatere, iar concluzia discuțiilor depinde de capacitatea ambelor părți de a reconcilia cerințele de securitate cu presiunile politice interne și cu îngrijorările aliaților regionali.

Oportunități și riscuri în fața negocierilor

Reprezentanții iranieni au vorbit despre o „oportunitate istorică” pentru a construi un acord fără precedent, în timp ce administrația americană pare divizată între preponderența discursului diplomatic și opțiunile militare prezentate ca alternative utile de negociere. Echilibrul dintre aceste două abordări va determina dacă runda de discuții de la Geneva va conduce la progrese tangibile sau va coincide cu o agravare a tensiunilor în zonă.

În acest moment, incertitudinea persistă: (1) în privința condițiilor exacte pe care Washingtonul le consideră acceptabile, (2) în privința concesiilor reale pe care Iranul este dispus să le facă și (3) în privința reacției actorilor regionali, inclusiv a Israelului, care cere un tratament ferm al problemei balistice și al rețelelor proxy iraniene.

Pe măsură ce discuțiile continuă la Geneva, ochii comunității internaționale rămân ațintiți asupra evoluției lor, având în vedere potențialul lor de a calma spirala confruntărilor sau, dimpotrivă, de a o intensifica într-un moment de mare tensiune geopolitică.

Mai multe detalii legate de comentariile președintelui privind prezentarea sa către Congres pot fi găsite în relatarea oficială a discursului despre Starea Uniunii: Discursul despre Starea Uniunii al președintelui Trump.

Textul de față reflectă principalele elemente publice și anunțate ale negocierilor și pozițiilor oficiale a celor implicate, în contextul în care runda de la Geneva continuă sub medierea Omanului.