Sud‑estul Asiei reia planurile nucleare pe fondul cererii pentru centre AI și al perturbărilor energetice provocate de războiul din Iran

Sursa foto: Apnews

O revenire a energiei nucleare în contextul exploziei cererii de energie pentru inteligența artificială

Țările din sud‑estul Asiei redeschid dezbaterea asupra energiei nucleare, în încercarea de a asigura aprovizionarea cu energie necesară unei economii tot mai dependente de centrele de date orientate spre inteligența artificială (AI). Presiunile legate de creșterea rapidă a consumului electric, combinate cu efectele geopolitice ale războiului din Iran asupra prețurilor și securității aprovizionării cu combustibili fosili, au determinat mai multe state din regiune să reanalizeze planuri nucleare vechi sau abandonate.

Motivele reluării interesului pentru nuclear

Specialiștii și oficialii citați indică două forțe principale în spatele acestui impuls: pe de o parte nevoia de capacitate electrică robustă și stabilă pentru a alimenta sute și mii de centre de date care găzduiesc sarcini de calcul pentru AI; pe de altă parte volatilitățile recente ale pieței energetice, amplificate de războiul din Iran, care au pus în evidență vulnerabilitatea aprovizionării bazate pe petrol și gaze.

Alvie Asuncion‑Astronomo de la Philippine Nuclear Research Institute a explicat că creșterea prețului țițeiului, determinată de escaladarea conflictului, a intensificat motivația țărilor din regiune de a accelera demersurile în domeniul nuclear. În plus, experți în energie și grupuri internaționale subliniază că tranziția climatică și necesitatea reducerii emisiilor stimulează căutarea unor surse de energie cu emisii scăzute.

Dimensiunea cererii: estimările agențiilor internaționale

Organizații precum Agenția Internațională pentru Energie (IEA) anticipează că sud‑estul Asiei va reprezenta peste o pătrime din creșterea cererii globale de energie până în 2035. Această presiune este alimentată în mare parte de extinderea centrelor de date: în Indonezia, Malaysia, Singapore, Thailanda, Vietnam și Filipine există deja mii de astfel de unități, iar numărul lor este în continuă creștere, potrivit think tank‑ului Ember.

Un centru AI standard poate consuma, conform IEA, o cantitate de electricitate echivalentă cu cea utilizată de aproximativ 100.000 de gospodării, ceea ce explică companiile și guvernele care caută surse de energie fiabile și de mare capacitate.

Ce se întâmplă în fiecare țară din regiune

Vietnam: proiecte majore și legislație nouă

Vietnam a avansat recent un acord în domeniul nuclear cu Rusia și construiește două centrale nucleare susținute de Rosatom. Proiectele sunt considerate de autorități ca fiind „național semnificative, strategice”, potrivit premierului Pham Minh Chinh. Legea revizuită privind energia atomică a Vietnamului a intrat în vigoare în ianuarie, oferind cadrul legal pentru implementarea acestor proiecte.

Indonezia: mici reactoare modulare și parteneriate

Indonezia a inclus energia nucleară în planul său energetic actualizat, având ca obiectiv construirea a două reactoare modulare mici (SMR) până în 2034. Oficialii indonezieni au declarat că solicitări formale de cooperare au venit din partea Canadei și Rusiei, iar alte propuneri sunt așteptate.

Thailanda: o țintă stabilită pentru 2037

Thailanda și‑a setat anul trecut un obiectiv de a adăuga 600 de megawați de capacitate generatoare nucleară până în 2037. Autoritățile de la Electricity Generating Authority au argumentat că energia nucleară reprezintă o „soluție promițătoare” pentru a oferi electricitate suficientă, accesibilă și cu emisii reduse în contextul creșterii cererii.

Filipine: revenirea la intențiile atomice după zeci de ani

Filipinele au istoria cea mai îndelungată cu energia nucleară din zonă, după ce au construit în anii 1970 o centrală nucleară care nu a fost niciodată pusă în funcțiune. Țara a înființat anul trecut o autoritate de reglementare a energiei atomice care, potrivit oficialilor, va „înlesni integrarea energiei nucleare”. Guvernul a adoptat o foaie de parcurs pentru investitori în februarie și a stabilit ca obiectiv anul 2032 pentru integrarea energiei nucleare în mixul energetic. Alvie Asuncion‑Astronomo a subliniat: „Nu anticipăm că electricitatea nucleară va fi ieftină la început. Dar, pe termen lung, aceasta va îmbunătăți fiabilitatea, securitatea și independența energetică și, în cele din urmă, costurile.”

Malaysia: redeschiderea programului și un rol pentru centrele AI

Malaysia a reluat programul nuclear anul trecut și și‑a propus ca energia atomică să fie operațională până în 2031. Țara aspiră să devină un hub regional pentru calcul AI și a atras investiții de la mari companii tehnologice precum Microsoft, Google și Nvidia. Potrivit Ember, Malaysia are peste 500 de centre de date operaționale, aproximativ 300 în construcție și circa 1.140 planificate.

Experți locali notează că diversificarea economiei și intrarea unor industrii energofage — centre de date, fabricație de semiconductori, minerit — sporesc nevoie de energie, iar rezervele finite de petrol și gaze determină autoritățile să caute surse alternative.

Alte state: interes, dar fără planuri ferme

Țări fără angajamente ferme, cum ar fi Cambodgia, au inclus deschiderea față de nuclear în strategii naționale, iar Singapore a anunțat anul trecut că va studia potențialul atomic. Chiar și Brunei, o mică sultanat dependent de petrol și gaze, a declarat Agenției Internaționale pentru Energie Atomică că explorează cu atenție opțiunea nucleară.

Implicarea internațională și finanțarea

Interesul pentru proiecte nucleare din sud‑estul Asiei atrage și sprijin extern. Relațiile comerciale și acordurile bilaterale sunt deja în curs: de exemplu, discuțiile Vietnam‑Rusia pentru centrale nucleare au avansat. De asemenea, Statele Unite au semnat acorduri civile cu state din regiune; senatorul Marco Rubio a semnat anul trecut un acord cu Malaysia, comunicând că cooperarea nucleară civilă este disponibilă și oferă oportunități.

La nivel global, inițiative industriale și guvernamentale urmăresc creșterea capacității nucleare. Asociații din industrie susțin o dublare sau triplare a capacităților până la 2050, iar perspectivele investiționale și parteneriatele tehnologice par să susțină aceste planuri.

Tendințe globale și proiecții

Asociații internaționale din industrie estimează că aproape 40 de națiuni s‑au alăturat unui demers global de a tripla capacitatea nucleară instalată până în 2050. World Nuclear Association preconizează că statele „noi venite” în industria nucleară ar putea contribui cu aproximativ 157 de gigawați până la mijlocul secolului, iar sud‑estul Asiei ar urma să reprezinte aproape o pătrime din această creștere.

În prezent, la nivel mondial funcționează peste 400 de reactoare în aproximativ 30 de țări, generând în jur de 380 de gigawați. Estimările combină diverse surse și arată că ponderea energiei nucleare în mixul energetic global variază, în funcție de metodologie, între aproximativ 4,5% și 10%.

Critici și riscuri persistente

Cu toate avantajele invocate, energia nucleară rămâne însoțită de provocări semnificative. Problemele legate de siguranță, gestionarea deșeurilor radioactive și riscurile de accidente majore rămân în prim‑planul preocupărilor publice și ale experților. Amintirea catastrofelor de la Cernobîl (1986) și Fukushima (2011) continuă să alimenteze rezistența opiniei publice în unele țări.

Bridget Woodman, de la grupul de cercetare Zero Carbon Analytics, atrage atenția că, pe măsură ce lumea se îndepărtează de traseul necesar pentru atingerea obiectivelor climatice, nuclearul poate părea o opțiune mai atractivă decât alternativele mai puțin riscante, precum energia regenerabilă. Ea subliniază că țările care își propun să înceapă industriei nucleare de la zero trebuie să ia în calcul și posibilitatea unor accidente.

Vocea experților regionali și tonul de precauție

Analistul King Lee de la World Nuclear Association observă că există „un impuls mai serios, nou și în creștere pentru dezvoltarea energiei nucleare în sud‑estul Asiei”. Totuși, alți experți din regiune recomandă prudență. Amalina Anuar, de la ISEAS‑Yusof Institute, consideră că există acum mai multe stimulente pentru a trece de la intenții la implementare, comparativ cu tentativele anterioare, dar subliniază necesitatea unei abordări atente.

Dinita Setyawati de la Ember avertizează asupra urgenței decarbonizării Malaysiei, remarând că mixul energetic al țării depinde în proporție de 81% de combustibili fosili, în timp ce energia solară și eoliană contribuie doar cu 2%. Ea recomandă prudență în abordarea opțiunii nucleare, având în vedere alternativa reprezentată de sursele regenerabile și ritmul tehnologic al acestora.

Întrebări deschise și următorii pași

Planurile nucleare din sud‑estul Asiei pun pe agenda regională o serie de întrebări practice: cum vor fi finanțate proiectele, ce modele de reglementare vor fi adoptate, care vor fi sursele de tehnologie și competențele necesare pentru operare în siguranță, și în ce măsură opinia publică va susține aceste proiecte. Fiecare țară din regiune pare să parcurgă propriul traseu, adaptat nevoilor și constrângerilor domestice, dar toate împărtășesc un stimulent comun: asigurarea unei energii suficiente și stabile pentru economia digitală emergentă.

Pe măsură ce discuțiile vor avansa, deciziile privind calendarul și amploarea proiectelor nucleare vor fi strâns legate de evoluțiile geopolitice, de prețurile mondiale ale combustibililor fosili și de progresele în domeniul tehnologiilor energetice alternative.

Mai multe detalii despre acest subiect pot fi consultate la sursa originală a reportajului: AP News – Southeast Asia revisits nuclear power plans for AI data centers as Iran war disrupts energy supplies.