Viața de coșmar a muncitorilor nord-coreeni în Rusia: obligați să muncească până la 16 ore pe zi

Sursa foto: Adevărul

Un raport recent al organizației pentru drepturile omului Global Rights Compliance, cu sediul la Haga, dezvăluie condiții extreme de exploatare pentru zeci de mii de muncitori nord-coreeni trimiși în străinătate în cadrul unui program sponsorizat de stat. Datele prezentate arată că peste 100.000 de nord-coreeni lucrează în aproximativ 40 de țări, iar Rusia este unul dintre principalii beneficiari ai acestei forțe de muncă ieftine, întâmpinând astfel o breșă de personal într-un moment în care economia sa se confruntă cu un deficit critic de forță de muncă.

Datele raportului și amploarea programului

Conform raportului citat, programul de trimitere a muncitorilor peste hotare generează în jur de 500 de milioane de dolari anual în valută pentru regimul de la Phenian. Fondurile obținute prin această schemă, avertizează experții, ar putea susține ambițiile militare ale Coreei de Nord, având în vedere legăturile tot mai strânse între Moscova și Phenian.

Organizația care a realizat cercetarea a discutat cu 21 de bărbați nord-coreeni care au lucrat sau încă lucrează pe șantiere din trei orașe rusești. Acești muncitori activează în sectoare variate, iar raportul menționează domeniile în care forța lor de muncă este angajată, după cum urmează:

• construcții
• textile
• medicină
• IT
• servicii alimentare
• alte industrii

Aceste activități reflectă un aranjament sistemic prin care statul nord-coreean trimite lucrători peste hotare, în timp ce primește sume semnificative în valută, iar țările gazdă obțin o sursă de muncă la cost redus.

Lipsa libertății și condiții insalubre

Interviurile cu muncitorii relevă un tablou dur: ore de lucru extrem de lungi — până la 16 ore pe zi — cu foarte puține zile libere, salarii substanțial reduse prin deduceri și un nivel de trai care îi plasează pe lucrători într-o situație de vulnerabilitate severă. Unul dintre bărbații chestionați, în vârstă de 50 de ani, a sintetizat starea generală astfel: „Trăim vieți mai rele decât vitele”.

Potrivit relatărilor, lucrătorii ajung adesea să câștige doar aproximativ 10 dolari pe lună după toate deducerile, iar deficitul dintre sumele promise și cele reținute îi plasează frecvent într-un ciclu de datorie. Această formă de obligație financiară, împreună cu presiunile de performanță și cu controlul exercitat de oficialii statului, ridică semne de întrebare serioase cu privire la caracterul voluntar al acestor angajamente.

Raportul semnalează, de asemenea, că pașapoartele muncitorilor sunt confiscate imediat după sosirea în Rusia și sunt păstrate de oficiali de securitate nord-coreeni aflați în Rusia. Această practică restricționează libertatea de mișcare a lucrătorilor și îi face dependenți de autoritățile care îi trimit, împiedicând posibilitatea părăsirii locului de muncă sau a cererii de asistență independentă.

Obligații impuse și încălcarea sancțiunilor

Documentul evidențiază faptul că, după angajare prin intermediul unor companii rusești, muncitorii nord-coreeni adesea nu cunosc în mod clar cine sunt beneficiarii finali ai muncii lor. Această lipsă de transparență se produce în contextul unor regimuri de angajare în care responsabilitățile financiare ajung să fie îndreptate către statul nord-coreean, o situație care poate încălca sancțiunile impuse de Națiunile Unite.

Yeji Kim, consilier pentru Coreea de Nord la Global Rights Compliance, a subliniat îngrijorarea legată de faptul că banii obținuți prin aceste programe ajung la regim și pot finanța proiecte cu componentă militară: „Datorită legăturilor tot mai strânse dintre Rusia și Coreea de Nord, este îngrijorător că această sumă de bani care ajunge la regim finanțează ambițiile militare ale Coreei de Nord.”

Condiții extreme de muncă și supraveghere permanentă

Condițiile de trai descrise în raport sunt deosebit de dure. Muncitorii locuiesc în containere supraaglomerate, neîncălzite, raportate a fi infestate cu gândaci și purici. Accesul la igienă este sever restricționat; unii dintre cei intervievați au spus că beneficiază de doar unul sau două dușuri pe an. Astfel de condiții agravează riscul pentru sănătatea fizică și mentală a lucrătorilor, în special atunci când sunt combinate cu orele lungi de muncă și cu presiunea de a atinge cote tot mai ridicate de producție.

Muncitorii din Rusia sunt supuși unor cote lunare obligatorii în creștere, stabilite de regulă la aproximativ 700 de dolari. Sumele obținute sunt plătite direct statului nord-coreean, iar orice diferență sau deficit este reportată, ceea ce menține lucrătorii într-un ciclu de datorie forțată. În plus, răniile și bolile suferite de muncitori sunt, în multe cazuri, ignorate sau tratate doar în măsura în care nu reprezintă un impediment pentru productivitate.

Acest pattern — cote care trebuie realizate, reținerea veniturilor și condiții de muncă nesigure — conturează mecanisme prin care munca devine, în practică, forțată și controlată de stat, mai degrabă decât liber consimțită.

Reacții ale experților și apeluri pentru protecția muncitorilor

Specialiștii care au analizat cazul atrag atenția că, deși abolirea muncii forțate sponsorizate de stat rămâne un obiectiv pe termen lung, aceasta nu poate fi singura măsură atunci când oamenii au nevoie de protecție imediată. Yeji Kim a accentuat necesitatea unor răspunsuri care să protejeze drepturile muncitorilor astăzi, nu doar în viitor.

Lara Strangways, șefa departamentului de afaceri și drepturile omului la Global Rights Compliance, a subliniat vulnerabilitatea structurii care permite aceste aranjamente: „Ușurința relativă cu care lucrătorii din RPD Coreea continuă să fie transferați în aranjamente de muncă exploatatoare în străinătate ar trebui să fie profund alarmantă. Acest lucru dezvăluie nu doar durabilitatea modelului nord-coreean de muncă în străinătate, ci și slăbiciunea măsurilor actuale de aplicare și responsabilizare.”

Comentariile experților sugerează că problema este atât una de politici internaționale — inclusiv aplicarea sancțiunilor și a mecanismelor de responsabilizare —, cât și una umanitară, care cere intervenții pentru a proteja imediat persoanele aflate în situații de risc.

Implicarea Rusiei și dinamica regională

Rusia, confruntată cu un deficit de forță de muncă agravat de anii de conflict, primește un beneficiu economic prin accesul la această forță de muncă nord-coreeană. Totuși, beneficiul economic ridică întrebări privind responsabilitatea statelor gazdă față de respectarea drepturilor muncitorilor și față de respectarea reglementărilor internaționale care interzic sau limitează folosirea muncii forțate în context transnațional.

Raportul indică un sistem în care statul nord-coreean rămâne actorul central, stabilind condițiile financiare și logistice ale transferului de forță de muncă, în timp ce companii locale sau intermediare pot fi implicate în gestionarea practică a muncii. Lipsa transparenței în aceste lanțuri face dificilă identificarea responsabililor direcți și aplicarea sancțiunilor sau a măsurilor de remediere.

Contextul internațional și documentarea problemei

Există o largă documentare a existenței muncii forțate sponsorizate de stat în Coreea de Nord. Atât Națiunile Unite, cât și Departamentul de Stat al SUA au notat și condamnat practicile care implică trimiterea de lucrători în străinătate în condiții care seamănă cu munca forțată. Raportul Global Rights Compliance adaugă la această evidență prin mărturiile directe ale lucrătorilor și prin analiza modului în care fluxurile financiare sunt gestionate în cadrul programului.

În acest context, publicații internaționale au preluat concluziile raportului și au evidențiat aspectele esențiale semnalate de cercetători, punând în discuție atât modul de funcționare al programului, cât și responsabilitățile actorilor implicați la nivel internațional.

Ce arată mărturiile directe ale muncitorilor

Mărturiile celor 21 de bărbați chestionați oferă detalii concrete despre experiența de zi cu zi: muncă extinsă, lipsa odihnei, rețineri financiare masive și locuințe inadecvate. Pasivitatea în fața rănilor și a bolilor, împreună cu condițiile de igienă extrem de deficitare, accentuează gravitatea situației. Aceste relatări personale ilustrează modul în care politicile la nivel de stat se transformă rapid în experiențe de detenție economică și fizică pentru indivizi.

Prin prisma acestor relatări, se evidențiază nu doar faptul că muncitorii sunt exploatați, ci și că sunt controlați prin mijloace administrative (confiscarea pașapoartelor, controlul plăților) și prin constrângeri economice (cote obligatorii, datorii reportate).

Raportul Global Rights Compliance, citat pe larg în presa internațională, solicită o atenție sporită la aceste mecanisme de exploatare și o mobilizare a instrumentelor legale și diplomatice pentru a proteja drepturile fundamentale ale muncitorilor. În absența unor măsuri eficiente de aplicare și responsabilizare, modelul de muncă în străinătate sponsorizat de stat riscă să rămână funcțional și profitabil pentru regimul care îl orchestrează, în detrimentul drepturilor persoanelor implicate.

Detaliile din raport rămân un semnal de alarmă pentru comunitatea internațională: în timp ce sumele colectate prin aceste programe pot finanța politici de stat cu impact larg, efectele directe se resimt în primul rând în viața muncitorilor care, potrivit relatărilor, trăiesc în condiții inumane și sunt supuși unor regimuri care îi transformă în instrumente economice ale unui sistem autoritar.

Mai multe informații despre acest subiect pot fi consultate în materialul publicat de sursa care a preluat concluziile raportului și le-a prezentat publicului larg: Adevărul.