Casa Pompiliu Eliade: de la bijuterie Art Nouveau la clădire scoasă la vânzare în stare de degradare

Sursa foto: Adevărul

O bijuterie arhitecturală veche de peste un secol, scosă la vânzare

O clădire emblematică a Capitalei, cunoscută sub numele de Casa Pompiliu Eliade, a fost recent pusă pe piața imobiliară, în ciuda stării avansate de degradare în care se află. Proprietatea, încadrată ca monument istoric, a fost estimată la 1,3 milioane de euro și este oferită spre vânzare prin intermediul agențiilor imobiliare.

Imobilul, ridicat la începutul secolului XX, se încadrează în tipologia Art Nouveau și păstrează elemente decorative și planimetrii care îi conferă valoare istorică și arhitecturală. Deși a fost cândva lăudată pentru rafinamentul interior și exterior, în ultimii ani casa a ajuns într-o stare de degradare vizibilă, iar imagini cu imobilul deteriorat au reaprins discuțiile despre soarta clădirilor istorice din București.

Dimensiuni, compartimentare și elemente arhitecturale

Proprietatea are o suprafață construită de 260 mp și o suprafață desfășurată de 560 mp, fiind structurată pe subsol, parter, un etaj și mansardă, cu acoperiș din țiglă. Construcția dispune, de asemenea, de o bucătărie și trei terase care însumează 29 mp. Terenul aferent proprietății ocupă aproape 1.000 mp, iar frontul stradal măsoară 61 de metri.

În descrierea oficială se menționează caracterul monumentului și necesitatea unor lucrări de renovare pentru refacerea integrității arhitecturale. Structura spațiilor și ornamentele în stil Art Nouveau, inspirate din motive naturale, rămân printre atuurile care justifică interesul istoric și imobiliar pentru această clădire.

Autorii proiectului și legături cu personalități culturale

Casa Pompiliu Eliade a fost finalizată în 1907. Proiectul a fost semnat de Henry Baron de Susskind, pe baza unor desene aparținând lui B. P. Hașdeu. Beneficiarul construcției a fost Pompiliu Eliade, un cunoscut istoric literar și director al Teatrului Național din București, ceea ce a amplasat locuința în centrul vieții culturale din acea perioadă.

Legătura cu numele Eliade a continuat în timp: Pompiliu Eliade a fost fratele bunicului patern al scriitorului și filosofului Mircea Eliade, astfel că casa este adesea asociată, în discursul public și în anunțurile imobiliare, și cu patrimoniul biografic al acestuia.

O locuință cu reputație încă din 1908

În presa vremii, casa era descrisă cu admirație. În 1908, ziarul Viitorul relata că reședința domnului Pompiliu Eliade era considerată „fără pereche”, remarcându-se printr-un amestec neobișnuit de stiluri care producea o armonie aparte. Interiorul, cunoscut pentru sobrietatea gustului și pentru numărul mare de camere, a fost caracterizat ca un adevărat „giuvaier” al locuințelor urbane, iar rotonda cu galerie circulară superioară era comparată cu rotonda Ateneului.

Astfel de relatări istorice subliniază importanța acestei construcții în peisajul cultural al Capitalei la începutul secolului XX, iar detaliile arhitecturale evocate atunci rămân argumente pentru valoarea sa patrimonială.

Amprenta urbană și poziționarea în Cartierul istoric

Casa este amplasată pe Splaiul Independenței, într-o zonă apropiată de Parcul Cișmigiu, de clădirea Operei Naționale și de centrul vechi al orașului. Această poziționare îi conferă un potențial urban important, dat fiind contextul cultural și turistic al vecinătăților.

Frontul impresionant de 61 de metri și terenul generos conturează oportunități de reabilitare care ar putea reintegra imobilul în circuitul locuirii sau al activităților culturale, dacă s-ar realiza lucrările necesare de consolidare și restaurare.

Transformări în timp: de la locuință particulară la spații colective

După decesul lui Pompiliu Eliade, imobilul a suferit multiple transformări funcționale. A devenit, pe rând, cămin studențesc și reședință pentru personalități din sfera politică și juridică. Ulterior, locuința a fost vândută magistratului Anton Rădulescu.

Din 1946, regimul comunist a împărțit clădirea între diverși chiriași impuși, iar această situație a marcat o schimbare semnificativă a modului în care a fost folosit și întreținut imobilul. În prezent, casa se află în proprietate privată, însă istoricul acestor transformări explică parțial starea actuală a construcției.

Starea actuală: degradare și ocupații abuzive

Imaginile recente cu clădirea au arătat o fațadă și interioare afectate, iar fotografiile difuzate pe rețelele sociale au generat reacții diverse. Mai mulți locuitori ai zonei au relatat că, în ultimii ani, imobilul a fost ocupat de persoane fără adăpost, ceea ce ar fi contribuit la degradările vizibile.

Un martor a povestit că, până de curând, în clădire locuiau oameni ai străzii, iar o intervenție a forțelor de ordine pentru evacuarea acestora ar fi avut loc în urmă cu patru-cinci ani, cu incidente. Alți locuitori din apropiere au relatat că, în perioade îndelungate, mai mulți dintre ocupanți au locuit acolo timp de peste două decenii, iar comportamente care afectau ordinea publică au fost invocate de cei care semnalau situația autorităților locale.

Comentariile publicului arată, pe de o parte, empatie față de persoanele vulnerabile care și-au găsit adăpost în clădiri neîntreținute, iar, pe de altă parte, nemulțumiri legate de nivelul de curățenie și siguranță al zonei. Aceste două perspective ilustrează complexitatea problemelor asociate proprietăților istorice lăsate în paragină.

Reacții ale comunității și speranțe pentru restaurare

Fotografiile și discuțiile online au readus în discuție necesitatea găsirii unor soluții pentru salvarea și reabilitarea clădirilor cu valoare istorică. Unii locuitori își amintesc cu nostalgie cum arăta imobilul în trecut și consideră că restaurarea la standardele arhitecturale originale ar fi costisitoare, însă benefică pentru patrimoniul urban.

Există, totodată, voci care speră că se va găsi un cumpărător dispus să investească în refacerea casei conform stilului arhitectural inițial, astfel încât aceasta să-și recâștige statutul de reper cultural și estetic în cartier.

Valorile istorice și argumentele pentru intervenție

Argumentele în favoarea unei intervenții de restaurare pornesc de la componenta artistică a clădirii — detaliile Art Nouveau, ornamentele inspirate din natură și structura interioară —, dar și de la conexiunile cu personalități culturale și cu istoria teatrală a orașului. Toate acestea conturează o valoare care merge dincolo de perspectiva strict imobiliară și justifică atenția acordată acestei proprietăți de patrimoniu.

Pe de altă parte, costurile ridicate ale unei reabilitări care să respecte rigori de conservare, precum și nevoia de intervenții de consolidare structurală, reprezintă piedici importante pentru potențialii investitori. Situația actuală reflectă dilema frecventă în cazul imobilelor istorice: valoare culturală ridicată, dar provocări financiare și administrative semnificative.

Ce ar presupune o reabilitare responsabilă

O reabilitare responsabilă ar trebui să cuprindă lucrări de consolidare a fundațiilor, refacerea structurii acoperișului din țiglă, restaurarea fațadelor și a elementelor decorative Art Nouveau, precum și refacerea compartimentărilor interioare în conformitate cu cerințele de conservare a monumentelor. De asemenea, s-ar impune lucrări la instalații, asigurarea unor măsuri moderne de siguranță și restaurarea teraselor și a spațiilor exterioare.

Având în vedere suprafețele menționate în anunțul de vânzare, 260 mp construiți și 560 mp desfășurați, precum și terenul de aproape 1.000 mp, o reabilitare ar oferi posibilități variate de folosire finală, de la locuință exclusivă la funcțiuni mixte care includ spații pentru activități culturale sau de reprezentare, toate cu respectarea statutului de monument istoric.

Contextul actual al pieței și valoarea estimată

Prețul solicitat în anunțurile imobiliare pentru Casa Pompiliu Eliade se ridică la 1,3 milioane de euro, sumă care reflectă atât valoarea terenului și poziția centrală, cât și potențialul arhitectural și istoric al clădirii. Estimarea trebuie pusă în balanță cu necesitatea unor intervenții importante de restaurare, ceea ce înseamnă că oferta ar putea interesa fie investitori privați cu capacitate financiară, fie entități interesate de patrimoniul cultural care pot accesa surse de finanțare pentru conservare.

În anunțurile publice, agențiile imobiliare subliniază legătura casei cu viața culturală a orașului și cu familia Eliade, elemente care adaugă valoare narativă proprietății și pot atrage cumpărători cu preocupări pentru patrimoniu.

Materiale vizuale și semnalări publice

Fotografiile care au circulat în mediul online au fost postate de un utilizator care a folosit pseudonimul Urbanexploration2021 pe Reddit. Imaginile au declanșat un val de discuții pe platforme sociale, unde locuitori și pasionați ai arhitecturii au comentat atât frumusețea pierdută a clădirii, cât și situația dificilă a proprietăților istorice neîntreținute.

Aceste materiale vizuale au avut rolul de a readuce atenția publică asupra clădirii și, implicit, asupra necesității unor politici și practici eficiente pentru protecția și recuperarea patrimoniului construit din oraș.

Situația juridică și proprietatea

Conform informațiilor din anunțul imobiliar, casa se află în proprietate privată. Istoricul tranzacțiilor și al schimbărilor de folosință—de la resedință particulară la cămin studențesc, apoi la locuințe multiple repartizate în perioada comunistă—relevă complexitatea situațiilor juridice care pot însoți astfel de imobile. Orice demers de restaurare și valorificare va necesita clarificarea și respectarea cadrului legal aferent monumentelor istorice.

Pentru detalii despre oferta de vânzare și specificațiile proprietății, anunțul poate fi consultat pe site-urile imobiliare care listează proprietatea. Informații despre istoria clădirii și prezentări detaliate pot fi găsite și pe casapompiliueliade.ro, iar relatarea inițială referitoare la scoaterea la vânzare este disponibilă pe site-ul publicației care a publicat materialul de presă: Casa familiei Eliade, de la giuvaier arhitectural la ruină. Cu cât este scoasă la vânzare clădirea istorică din București.