Cristian Mungiu despre „Fjord”: un film despre diferențe culturale, toleranță și îndoială

Sursa foto: Digi24

Nominalizarea celui mai recent film al lui Cristian Mungiu în competiția Festivalului de la Cannes a venit ca o descătușare pentru regizor. „M-am simțit ușurat, ca să fiu cinstit”, mărturisește cineastul, explicând că așteptările acumulate în jurul filmelor sale – după precedentele prezențe la Cannes – fac ca fiecare nou proiect să fie judecat cu o așteptare greu de purtat. Într-un univers în care selecția festivalului pornește dintr-un pool anual de aproximativ 3.000 de filme pentru cele aproximativ 20 de sloturi din competiție, confirmarea participării la Cannes devine o performanță în sine.

Reacția la nominalizare și așteptările publice

Mungiu spune că vestea includerii filmului „Fjord” în selecția de la Cannes i-a ridicat o piatră de pe inimă: toți cei implicați resimt așteptarea publicului și a industriei. Regizorul subliniază că, deși există generalități despre ce contează în alegerea unui film – originalitatea sau forța pe care filmul o emană – fiecare proiect trebuie să reușească să reîmprospăteze interesul. În cazul de față, Mungiu consideră că o mică diferență a făcut parte din decizia juriului: alegerea castingului și faptul că a ieșit din zona sa obișnuită de confort.

Acesta este primul film realizat de regizor care nu are limba română ca limbă principală a dialogului: „Fjord” a fost filmat în engleză și în norvegiană, pentru că acțiunea se petrece în Norvegia. Schimbarea aceasta – filmarea în alte limbi și colaborarea cu actori internaționali – a fost percepută ca un pas semnificativ în cariera sa, iar Mungiu recunoaște că actorii implicați au adus cu ei o curiozitate și un interes sporite, ceea ce a generat un vârf de reacție la anunțul despre participarea la Cannes.

Cu Sebastian Stan pe platou

Unul dintre elementele pe care regizorul le evidențiază în legătură cu „Fjord” este colaborarea cu actorul Sebastian Stan. Mungiu povestește despre un mod de lucru calm, lipsit de vedetisme: „partea bună e că am lucrat așa într-un mod absolut pașnic și fără niciun fel de vedetisme”. Potrivit regizorului, Sebastian Stan a înțeles să se adapteze la felul echipei de filmare, neaducând protocoale sau pretenții care să perturbe munca pe platou.

Filmările au avut loc într-un mic sat din nordul Norvegiei, într-un loc pe care regizorul îl descrie ca „minunat, extraordinar” și care a furnizat energie echipei. Mungiu menționează că, din motive legate de vizibilitatea actorului la premiile Oscar, producția a amânat ușor filmările pentru a se potrivi cu programul lui Sebastian Stan. Totodată, regizorul spune că Stan a venit fără agent și fără atașament de presă, ceea ce a facilitat o atmosferă de lucru liniștită.

Rolul actorilor în atragerea interesului

Mungiu crede că prezența unor nume cunoscute la distribuție a catalizat interesul internațional. El menționează în mod special pe Renate Reinsve, o actriță foarte cunoscută care a fost nominalizată la Oscar anul trecut, alături de Sebastian Stan. Regizorul consideră că actorii au adus cu ei un plus de curiozitate, iar această reacție timpurie a fost palpabilă încă din momentul anunțului privind selecția la Cannes. Castingul, spune el, a contribuit la o mică diferență care a conturat receptarea filmului în faza de lansare festivalieră.

Povestea filmului

„Fjord” este, în esență, o poveste despre întâlnirea dintre două familii într-un peisaj norvegian. Filmul nu pornește de la un caz real, ci dintr-o situație ficțională care scoate în evidență diferențele culturale dintre oameni provenind din contexte sociale și valorice diferite. Una dintre familii este nou mutată la fjord, iar cealaltă este cuibărită de mai mult timp în acea comunitate. Copiii celor două familii se împrietenesc, iar acea prietenie devine o fereastră pentru spectator în privința modului în care se văd valorile fundamentale, care pot fi, totuși, foarte diferite.

Prin această întâlnire, filmul explorează modul în care familiile gestionează acele diferențe: ce compromisuri sunt acceptate, ce norme sociale se impun atunci când valorile se ciocnesc și cât de mult poate sau trebuie intervenția societății în viața intimă a unei familii. Mungiu atrage atenția asupra faptului că subiectul capătă relevanță într-un context contemporan în care societățile par tot mai divizate pe baze valorice, cu grupuri sociale care nu-și mai înțeleg reciproc opțiunile sau temerile.

Decorul acțiunii

Majoritatea filmului a fost filmată în Norvegia, acolo unde se desfășoară și acțiunea. Alegerea locației nu este doar decorativă: peisajul și ritmul unei comunități nordice oferă un cadru în care diferențele de mentalitate și abordare sunt mai ușor de ilustrat, permițând explorarea subtilelor tensiuni dintre tradițional și progresist, dintre intimitatea familială și normele sociale exterioare.

Grupuri sociale, comunicare, toleranță

Tema centrală pe care Mungiu o evidențiază este dificultatea comunicării între grupuri sociale foarte diferite. El afirmă că filmul nu pretinde să ofere soluții, dar poate deschide o discuție asupra unei probleme acute: fragmentarea societăților contemporane în grupuri care nu dialoghează și nu-și manifestă simpatie reciprocă. Acest context, explică regizorul, nu corespunde definiției unei societăți moderne în care oamenii pot trăi împreună și își pot susține libertățile fundamentale.

Mungiu insistă asupra importanței unei forme de toleranță care pleacă de la curiozitate: „Trebuie să avem un fel de toleranță față de ceilalți și asta pleacă de la curiozitate, în clipa în care tu crezi că deja știi și că adevărul e unul singur și îl stăpânești tu și că ceilalți sunt spălați pe creier, e foarte greu să comunici”. Astfel, filmul își propune să arate cum anumite atitudini rigide împiedică înțelegerea și conviețuirea socială, iar consecințele sunt vizibile în viața de zi cu zi a oamenilor din comunități diverse.

Intimitate vs. regulile sociale

Un alt plan al poveștii explorează raportul dintre intimitatea familială și intervenția societății: până unde se poate merge în autonomia deciziilor pe plan familial și când societatea are dreptul sau obligația să intervină? Mungiu pune în discuție punctul în care libertatea personală se intersectează cu normele sociale, invitând publicul să reflecteze asupra limitelor și responsabilităților fiecăruia. El sugerează că vizionarea filmului va face mai clare aceste chestiuni, care acum pot părea abstracte atunci când sunt formulate verbal.

În final, regizorul își exprimă o dorință clară pentru public: ca spectatorii să vină la film deschiși, să nu plece cu ideea că dețin deja adevărul și că știu dinainte ce se va întâmpla. „Mi-aș dori foarte mult ca cei care intră în sală să vadă filmul ăsta. Să nu intre cu ideea că știu de la început care e situația, observă, știu care era adevărul și ies cu aceeași părere care au intrat. E un film, făcut să pe cât posibil să te îndemne să te îndoiești din când în când de părerile tale, să te gândești mai bine”, explică Mungiu.

Despre recepția viitoare a filmului, regizorul menționează că „Fjord” ar putea ajunge în cinematografe către sfârșitul acestui an sau la începutul anului viitor, depinzând de parcursul festivalier și de strategia de distribuție. Până atunci, prin nominalizarea la Cannes, filmul își asigură o vizibilitate esențială în circuitul internațional, iar discuțiile pe care le stârnește în jurul temelor pe care le tratează vor contribui, probabil, la conturarea receptorului său.

Pentru mai multe detalii despre anunțul selecției festivaliere, informațiile complete sunt disponibile pe site-ul publicației care a relatat evenimentul: Digi24 – Cristian Mungiu, despre noul său film, nominalizat la Cannes.