La Raleigh, oamenii „se spală” în natură pentru a uita de avalanşa de ştiri

Sursa foto: Apnews

O pauză de două ore sub stejari şi magnolii

Într-o dimineaţă de duminică din martie, în grădinile JC Raulston Arboretum din Raleigh, Carolina de Nord, un grup restrâns s-a retras din tumultul zilnic pentru a participa la o sesiune de „băi în pădure”. Claire Jefferies, directoare de resurse umane şi mamă a unui băiat de 9 ani, şi-a propus să se detaşeze pentru două ore de ştiri despre război şi de îngrijorarea legată de creşterea preţurilor la carburanţi şi să se reconecteze cu mediul viu din jur.

Atmosfera era una lipsită de grabă: razele soarelui se strecurau printre ramuri, aerul purtând mirosuri de pământ, aceeaşi linişte franjurată de sunetele oraşului care, totuşi, nu reuşeau să acopere vuietul natural. Sesiunea a fost condusă de Shawn Ramsey, ghid certificat în terapie forestieră, care, ţinând o clopoţelă mică din alamă, a adunat laolaltă aproximativ o duzină de participanţi pentru exerciţii de respiraţie, meditaţie şi explorare tactilă a plantelor.

„Un fel de bulă protectorie”

Jefferies a descris experienţa astfel: „Când sunt aici, este aproape ca şi cum aş avea o bulă protectoare în jurul meu. Oferă un scut.” Sub îndrumarea lui Ramsey, participanţii au fost invitaţi să-şi închidă ochii pentru a se concentra pe respiraţie, pe paşi şi pe sunetele naturale din jur, incluzând uneori şi zgomotele produse de oameni sau maşini din depărtare, ca părţi ale ritmului oraşului-pădure în care se află arbu-retumul urban.

Practica şi originile ei

Activitatea se bazează pe practica japoneză de wellness cunoscută sub numele de shinrin-yoku, adesea tradusă în limba română ca „băi în pădure”. În cadrul acestei practici, simpla prezenţă conştientă în mediul forestier — fără scop turistic sau de agrement anume — urmăreşte reducerea stresului, îmbunătăţirea dispoziţiei, scăderea tensiunii arteriale şi stimularea răspunsului imun.

La JC Raulston Arboretum, spaţiul — deşi situat într-o zonă urbană în expansiune — oferă suficiente elemente naturale pentru ca participanţii să experimenteze efectele reconfortante ale vegetaţiei. Ramsey subliniază că, indiferent de faptul că ar trebui să te afli într-o pădure sălbatică, şi mediile verzi urbane pot oferi avantaje similare atunci când sunt parcurse şi percepute cu atenţie.

Exerciţii simple, efecte palpabile

Sesiunea a inclus o serie de activităţi aparent simple: mersul încet, atingerea scoarţei copacilor, zdrobirea unei crenguţe de conifer între degete pentru a-i elibera aroma, mirositul atent al acelei crenguţe şi punerea în evidenţă a simţurilor prin meditaţie ghidată. Unii participanţi s-au aşezat lângă trunchiuri şi au citit, alţii au stat cu ochii închişi pentru a asculta ritmul natural al locului.

Ramsey le-a cerut celor prezenţi să petreacă zece minute explorând o zonă anume, concentrându-se pe respiraţie şi paşi, pe sunetele naturale din jur şi, dacă erau prezente, şi pe sunetele produse de om. Prin astfel de invitaţii, scopul a fost de a atrage atenţia asupra ritmului pădurii şi de a reaminti participanţilor că fac parte din acel ritm, chiar şi în inima oraşului.

De ce oamenii vin aici

Mulţi dintre cei prezenţi au mărturisit că, într-o lume marcată de fluxuri constante de informaţii alarmante, caută moduri de a-şi gestiona anxietatea şi stresul. Ramsey observa că „în zilele noastre există mult stres, anxietate şi haos” şi că persoanele caută „modalităţi de a face faţă” acestor presiuni.

Unul dintre participanţi, Alan Mintz, cercetător în siguranţa transporturilor, venise împreună cu un prieten şi a recunoscut că a trebuit să fie reamintit să lase discutarea ştirilor la intrare. Mintz a explicat de ce astfel de experienţe sunt valoroase: „Cred că este important ca oamenii să profite de oportunitatea de a exista în spaţii naturale, atât pentru a se destinde şi relaxa, cât şi pentru a le fi mai uşor să interacţioneze cu alţi oameni.”

El a adăugat că astfel de momente îi ajută pe participanţi să dezvolte un simţ mai ferm al aprecierii pentru lucrurile frumoase şi, speră el, să păstreze această apreciere în relaţiile cu alte persoane şi cu alte culturi pe care le-ar putea întâlni.

Conectarea ca reflex

Jefferies, care a venit în sesiune cu scopul de a se detaşa de veştile îngrijorătoare, a spus că a trebuit să-i atragă atenţia unui prieten pentru a nu mai vorbi despre ştiri în timp ce mergeau pe sub bolta frunzelor. Ea a descris arta de a readuce focalizarea asupra naturii şi puterea vindecătoare pe care o are redescoperirea apartenenţei la ceva mai larg: „Acea readucere a atenţiei către petrecerea timpului în natură şi puterea sa vindecătoare, şi doar aminteşte că facem parte din ceva mai mare, că suntem cu toţii conectaţi.”

Jefferies a subliniat că acţiunile noastre contează pentru restul lumii şi că, în grădină, se poate vedea clar interconectarea vieţii şi felul în care plantele se susţin unele pe altele, fiecare obţinând „nu mai mult decât le trebuie”.

Un ritual urban cu efecte practice

Deşi unele elemente ale practicii pot părea simbolice — clopoţelul, mirosul unei crenguţe zdrobite, atingerea scoarţei — ele au fost alese pentru a-i ajuta pe participanţi să îşi mute atenţia de la fluxul constant de informaţii şi îngrijorări la simţuri, corp şi mediul imediat. Prin astfel de gesturi, sesiunile urmăresc să creeze un spaţiu în care calmul şi conştientizarea înlocuiesc frica şi agitaţia.

Participanţii au petrecut timp la diferite panouri ale grădinii, inclusiv într-o grădină japoneză înconjurată de ziduri, care a oferit un cadru liniştitor pentru meditaţie şi exerciţii concentrate. Practica nu a urmărit să ofere soluţii politice sau sociale la provocările zilei, ci un mijloc imediat de reglare emoţională prin contactul cu natura.

Despre ghidaj şi certificare

Ghidul sesiunii, Shawn Ramsey, este ghid certificat în terapie forestieră, iar rolul său a fost să faciliteze experienţa astfel încât participanţii să fie ghidaţi, dar nu conduceţi într-un mod autoritar. Folosindu-se de clopoţel ca semnal pentru începutul şi încheierea unor momente, Ramsey a încurajat explorarea blândă, acceptarea tăcerii şi folosirea simţurilor ca instrument principal de reconectare cu mediul natural.

O practică accesibilă, chiar şi în oraş

Chiar dacă JC Raulston Arboretum se găseşte în inima unei zone urbane în dezvoltare, participarea la sesiuni de acest tip arată că nu este nevoie de o izolare completă în natură pentru a beneficia de efectele terapeutice ale mediului verde. Ce contează, după cum sugerează experienţa celor prezenţi, este calitatea atenţiei şi intenţia de a lăsa în urmă tumultul cotidian pentru a se afla, măcar temporar, sub acoperişul viu al copacilor.

Astfel de întâlniri reprezintă pentru unii o metodă practică de a-şi regla reacţiile emoţionale, de a-şi recăpăta claritatea şi, poate, de a-şi porni ziua cu o altă atitudine faţă de provocările personale şi ale lumii înconjurătoare.

Mai multe detalii despre evenimentele şi activităţile din grădină pot fi găsite în materialul original al agenţiei de presă: Articol AP despre sesiunea de băi în pădure la JC Raulston Arboretum.