Ariciul aude sunete mult peste limita umană. Ce înseamnă descoperirea pentru conservare

Sursa foto: Bbc

O echipă de cercetători a descoperit că aricii pot percepe sunete la frecvențe mult mai înalte decât oamenii, o constatare care ar putea schimba modul în care protejăm aceste animale în scădere din Marea Britanie și din Europa. Studiul, condus de Dr. Sophie Rasmussen de la Universitatea din Oxford, arată că urechile ariciului european sunt sensibile până la aproximativ 85 kHz, o valoare mult peste limita de audibilitate umană de circa 20 kHz.

Metoda: teste auditive, modelare 3D şi răspunsuri cerebrale

Ca parte a demersului științific, Rasmussen şi colegii săi au colaborat cu bioacusticieni pentru a măsura capacitatea auditivă a aricilor. Cercetătorii au creat o bandă sonoră compusă din impulsuri şi semnale bip care au fost redate unor arici anesteziaţi, proveniţi dintr-un centru de salvare. În timpul expunerii la aceste sunete, echipa a monitorizat răspunsurile cerebrale ale animalelor pentru a determina exact ce frecvenţe pot fi percepute.

Metodologia a permis o identificare precisă a limitelor auditive: „Am descoperit, spre marea mea surpriză şi bucurie, că aricii pot auzi până la 85 kHz”, spune Dr. Rasmussen. Folosind datele obţinute, cercetătorii au construit şi un model 3D al urechii ariciului pentru a înţelege mecanic cum sunt transmise frecvenţele înalte.

Mecanismul auditiv şi asemănarea cu liliecii

Modelul 3D a evidenţiat o serie de caracteristici anatomice: urechea ariciului pare să includă un lanţ de oase rigid care facilitează trecerea eficientă a sunetelor de înaltă frecvenţă. Această configuraţie seamănă cu mecanismele observate la lilieci, creaturi cunoscute pentru utilizarea ecolocaţiei. Descoperirea a stârnit interes, deoarece sugerează că ariciul dispune de adaptări structurale care îi permit să recepţioneze ultrasunetele, nu doar frecvenţele audibile oamenilor.

Implicaţii practice: repelente sonore ţintite şi protecţia animalelor

Una dintre motivaţiile iniţiale ale studiului a fost găsirea unor metode practice de a proteja aricii de pericolele cauzate de activitatea umană. Dr. Rasmussen subliniază că înţelegerea gamei de sunete pe care aricii le pot percepe ar putea facilita dezvoltarea de dispozitive audio care să îi ţină departe de maşini, tunsori de gazon sau strunghizoare (strimmers) – util mai ales pentru a evita coliziunile care le sunt adesea fatale.

În prezent, mii de arici sunt presupuşi a muri anual în accidente rutiere în Marea Britanie şi în alte ţări europene, iar Uniunea Internaţională pentru Conservare a Naturii (IUCN) clasifică specia ca fiind aproape ameninţată. Prin urmare, ideea unor repelente acustice special concepute pentru arici este privită ca o posibilă abordare inovatoare de reducere a mortalităţii.

Rasmussen menţionează că, teoretic, se pot crea repelente sonore care ar fi eficiente asupra aricilor, dar care să nu deranjeze oamenii sau animalele de companie, tocmai pentru că frecvenţele vizate se află în spectrul ultrasunetelor inaccesibil percepţiei umane. „Este uimitor pentru că asta ne permite, în principiu, să construim repelente sonore ţintite care nu ne-ar deranja pe noi sau animalele noastre de companie”, afirmă ea.

Limitările şi necesitatea unor cercetări suplimentare

Specialista atrage atenţia însă că sunt necesare studii suplimentare pentru a înţelege exact ce tipuri de sunete ar determina aricii să se îndepărteze. Întrebări cheie rămân deschise: ar trebui să fie sunete de tip strigăt sau un semnal pulsatoriu? Ce intensitate sau ritm ar fi cel mai eficient pentru a descuraja apropierea de pericole precum traficul sau utilajele de grădinărit?

De asemenea, cercetătoarea avertizează că orice soluţie sonoră ar trebui concepută cu atenţie pentru a nu alunga aricii din grădini, care au devenit habitat esenţial în contextul în care mediul rural devine tot mai puţin prielnic. Grădinile oferă hrană şi adăpost pentru arici, astfel că repelentele trebuie să-i direcţioneze departe de riscuri imediate fără a compromite habitatele urbane sau periurbane care le susţin populaţiile.

Comentarii din industrie şi limitările dispozitivelor existente

Reprezentanţi din industria auto au reacţionat la ideea de a folosi sunete pentru a proteja speciile sălbatice. Unele autovehicule sunt deja echipate cu dispozitive menite să descurajeze animalele mari, precum căprioarele, iar dispozitivele ultrasonice sunt „pe scară largă disponibile” pentru consumatori, spune Mike Hawes, director executiv al Society of Motor Manufacturers and Traders (SMMT). El a adăugat că, deşi studiul sugerează că astfel de soluţii ar putea oferi o protecţie crescută pentru arici pe drumurile noastre, sunt necesare cercetări mai detaliate pentru a înţelege eficacitatea lor reală.

Comentariul SMMT subliniază faptul că, deşi tehnologia există la nivel de piaţă, aplicarea ei eficientă în protecţia speciilor mici şi sensibile, precum aricii, necesită o abordare informată de date ştiinţifice solide şi teste de teren care să confirme efectul asupra comportamentului animalelor.

Ariciile în centrele de salvare: expunerea la sunete invizibile oamenilor

Descoperirea spectrului auditiv extins al ariciului oferă şi o perspectivă nouă asupra condiţiilor la care sunt supuse indivizii internaţi în centrele de salvare. Mii de arici sunt preluaţi şi îngrijiţi anual în Regatul Unit; în astfel de medii ei ar putea fi expuşi la sunete de fond produse de maşinării, aparatură şi medii ambientale care generează zgomote în domeniul ultrasunetelor invizibile pentru oameni. Aceste sunete, imposibil de perceput de personalul uman, ar putea constitui o sursă de stres pentru animale.

Rasmussen afirmă că munca echipei deschide o fereastră spre lumea sonoră a aricilor şi către posibile intervenţii pentru îmbunătăţirea bunăstării acestor animale în centrele de salvare, fie prin adaptarea mediului sonor, fie prin identificarea frecvenţelor care provoacă disconfort sau stres şi evitarea lor.

Comunicarea invizibilă între arici?

Unul dintre aspectele sugestive ale studiului este posibilitatea ca aricii să comunice între ei la frecvenţe pe care oamenii nu le pot auzi. Observatorii au remarcat adesea interacţiuni când aricii trec unul pe lângă celălalt şi au presupus că acestea ar putea fi mediate prin semnale chimice, ca mirosurile. Cercetătoarea ridică ipoteza că, în realitate, aricii ar putea emite frecvenţe înalte şi se pot „destăinui” între ei printr-un limbaj sonor invizibil urechii noastre: „Dar imaginaţi-vă că, de fapt, vorbăresc continuu şi noi pur şi simplu nu puteam auzi”, spune Rasmussen.

Această perspectivă extinde domeniul de interes pentru etologi şi bioacusticieni, care ar putea explora rolul comunicării auditive la aceste frecvenţe în comportamentul social, reproducere sau orientare spaţială.

Publicarea şi paşii următori în cercetare

Rezultatele studiului au fost publicate în jurnalul Biology Letters. Autorii susţin că este nevoie de o continuare a cercetărilor pentru a afla ce sunete anume funcţionează ca repelente, ce intensităţi şi patternuri temporale sunt eficiente, precum şi pentru a evalua impactul unor astfel de semnale asupra ecosistemelor şi altor specii neţintite.

Paşii următori includ testări suplimentare în medii controlate şi eventual probe în câmp, precum şi colaborări cu industrie pentru a transforma datele biologice în soluţii practice, sigure şi etice. Dr. Rasmussen îşi exprimă dorinţa de a lucra cu companii interesate să verifice dacă dispozitive audio pot fi proiectate pentru a respinge aricii de la echipamente periculoase, cum ar fi automobilele sau uneltele de grădinărit, fără a afecta oamenii sau animalele de companie.

În paralel, rămâne necesară o atenţie permanentă asupra conservării habitatelor şi a măsurilor cunoscute deja ca benefice pentru arici, întrucât o soluţie tehnică singulară nu va putea înlocui strategii mai largi de protecţie şi restaurare a mediului.

Pe măsură ce știința ne dezvăluie tot mai multe despre simțurile necunoscute ale speciilor cu care împărțim mediul, aceste cunoașteri pot conduce la intervenții inovatoare, dar ele vin şi cu responsabilitatea de a le aplica cu prudenţă şi analiză riguroasă. Studiul despre gama auditivă a ariciului deschide astfel o nouă linie de cercetare aplicată, cu potenţial real de reducere a victimelor cauzate de activităţi umane şi de îmbunătăţire a bunăstării în centrele de salvare.

Mai multe detalii despre articolul original pot fi găsite la sursa publicată.

Articol BBC: Secret of hedgehog hearing discovered at far beyond human range