Cercetători de la Stanford descoperă o peptidă naturală, BRP, care reduce foamea asemănător cu Ozempic, dar fără multe efecte secundare

Sursa foto: Sciencedaily

O echipă de cercetare de la Stanford Medicine a identificat o peptidă naturală mică, denumită BRP, care pare să reproducă unele dintre efectele de reducere a apetitului observate la medicamentul semaglutid (cunoscut sub numele comercial Ozempic), dar evitând numeroasele efecte secundare asociate acestuia. Studiile efectuate pe animale arată că BRP acționează direct asupra centrului cerebral care controlează foamea, determinând scăderea aportului alimentar și pierderea de grăsime fără greață, constipație sau pierdere de masă musculară.

O moleculă mică, un efect puternic

Peptida BRP este alcătuită din doar 12 aminoacizi și provine dintr-o moleculă părinte denumită BRINP2 (BPM/retinoic acid inducible neural specific 2). În testele celulare, BRP a stimulat activitatea neuronală mult mai puternic decât alte peptide testate, producând o creștere a activității de aproximativ zece ori față de celulele martor. Această reacție robustă a atras atenția cercetătorilor, care au continuat evaluările pe modele animale.

Rolul inteligenței artificiale în descoperire

Descoperirea BRP a fost posibilă în mare parte datorită unui instrument de calcul dezvoltat de echipă, numit „Peptide Predictor”. Algoritmul a scanat cele circa 20.000 de gene umane care codifică proteine pentru a identifica locurile în care prohormonele ar putea fi tăiate în peptide active. Prohormonele sunt molecule inițial inactive care pot fi clivate în fragmente mai mici — unele dintre aceste fragmente acționând ca hormoni ce reglează procese precum metabolismul, la nivel cerebral și periferic.

Deoarece fiecare prohormon poate fi tăiat în multiple moduri, identificarea peptidelor hormonale utile prin metode convenționale este extrem de dificilă; multe fragmente rezultate din degradarea normală a proteinelor sunt inerte și complică detectarea signalelor rare. Pentru a restrânge căutarea, cercetătorii s‑au concentrat pe o enzimă numită prohormone convertase 1/3, care taie proteinele în puncte specifice și a fost asociată anterior cu obezitatea. Un produs binecunoscut al acestui proces este glucagon-like peptide 1 (GLP-1), pe care semaglutidul îl imită pentru a reduce apetitul și a controla glicemia.

Pe baza acestor criterii, echipa a redus lista inițială la 373 de prohormone ce prezentau trăsăturile chemate — proteine secretate cu multiple puncte potențiale de clivare — și a produs un set predicțional de 2.683 de peptide posibile. Din acestea, cercetătorii au selectat 100 pentru testări ulterioare pe celule neuronale cultivate în laborator, printre care s‑a numărat și GLP-1 ca reper cunoscut.

Efecte observate în studii pe animale

BRP a redus aportul alimentar semnificativ atât la șoareci slabi, cât și la miniporci, acesta din urmă fiind aleși pentru că metabolismul și tiparele lor alimentare sunt mai apropiate de cele umane comparativ cu șoarecii. O singură injecție administrată înainte de masă a redus consumul alimentar cu până la 50% în decurs de o oră.

În cazul șoarecilor obezi tratați zilnic timp de 14 zile, injecțiile cu BRP au condus la o pierdere medie în greutate de aproximativ 3 grame, pierdere ce a provenit în principal din grăsime. În aceeași perioadă, șoarecii netratați au înregistrat un câștig mediu de aproximativ 3 grame. Animalele tratate au prezentat, de asemenea, îmbunătățiri ale toleranței la glucoză și insulină.

Importante pentru evaluarea siguranței, animalele nu au prezentat modificări în mobilitate, consumul de apă, comportamente asociate anxietății sau în parametrii digestivi monitorizați. Analize suplimentare au confirmat că BRP acționează prin căi cerebrale și metabolice distincte față de GLP-1 sau semaglutid.

Diferențe între BRP și semaglutid

Semaglutidul acționează prin receptori care se găsesc în creier, dar și în tractul gastrointestinal, pancreas și alte țesuturi, ceea ce explică efectele sale extinse, inclusiv încetinirea tranzitului alimentar prin tractul digestiv și reducerea glicemiei. În contrast, BRP pare să acționeze specific în hipotalamus, regiunea cerebrală centrală care reglează apetitul și metabolismul.

Această localizare diferențiată sugerează o abordare mai precisă pentru controlul apetitului și al metabolismului, potențial reducând apariția efectelor secundare care provin din activarea receptorilor periferici. În studiile raportate, BRP a redus consumul alimentar și a promovat pierderea de grăsime fără semnele tipice de greață, constipație sau pierdere musculară asociate cu unele terapii existente.

Mecanismul de acțiune și pașii următori

Cercetătorii lucrează în continuare pentru a identifica receptorii specifici cu care interacționează BRP și pentru a înțelege mai bine cum funcționează în organism. De asemenea, echipa explorează metode de prelungire a efectelor peptidei astfel încât administrarea să fie mai convenabilă în eventuale aplicații clinice.

Katrin Svensson, profesor asistent de patologie și autoarea principală a studiului, a explicat că receptorii vizați de semaglutid se regăsesc în multiple organe, în timp ce BRP pare să acționeze în mod specific în hipotalamus. Svensson a subliniat importanța diferenței: acțiunea restrânsă ar putea explica reducerea efectelor secundare observate la animalele tratate.

Svensson a declarat: „Lipsa unor medicamente eficiente pentru tratarea obezității la oameni a reprezentat o problemă de decenii. Nimic din ce am testat anterior nu se compară cu capacitatea semaglutidului de a reduce apetitul și greutatea corporală. Suntem foarte dornici să aflăm dacă BRP este sigură și eficace la oameni.”

Laetitia Coassolo, senior research scientist și autor principal al studiului, împărtășește responsabilitatea științifică a descoperirii BRP alături de Svensson. Echipa intenționează să demareze curând teste clinice pe oameni, iar dezvoltarea ulterioară depinde de clarificarea mecanismului, de studii de siguranță și de optimizarea proprietăților farmacocinetice ale peptidei.

Colaborări, finanțare și proprietate intelectuală

Studiul a fost realizat în colaborare cu cercetători de la Universitatea California, Berkeley; Universitatea Minnesota; și Universitatea British Columbia.

• Granturi ale National Institutes of Health: R01DK125260
• P30DK116074
• K99AR081618
• GM113854
• Mai multe programe ale Universității Stanford
• American Heart Association
• Carlsberg Foundation
• Wu Tsai Human Performance Alliance

Katrin Svensson și Laetitia Coassolo figurează ca inventori pe brevetele legate de peptide BRP pentru tulburări metabolice. În plus, Svensson este cofondatoare a companiei Merrifield Therapeutics, care plănuiește să avanseze către testele clinice pe oameni în viitorul apropiat.

Publicație științifică și referință

Rezultatele au fost publicate în revista Nature, sub titlul: „Prohormone cleavage prediction uncovers a non-incretin anti-obesity peptide.” Referința completă a studiului include următorii autori (lista păstrată în ordinea originală):

• Laetitia Coassolo
• Niels B. Danneskiold-Samsøe
• Quennie Nguyen
• Amanda Wiggenhorn
• Meng Zhao
• David Cheng-Hao Wang
• David Toomer
• Jameel Lone
• Yichao Wei
• Aayan Patel
• Irene Liparulo
• Deniz Kavi
• Lianna W. Wat
• Saranya Chidambaranathan Reghupaty
• Julie Jae Kim
• Tina Asemi
• Ewa Bielczyk-Maczynska
• Veronica L. Li
• Maria Dolores Moya-Garzon
• Nicole A. J. Krentz
• Andreas Stahl
• Danny Hung-Chieh Chou
• Liqun Luo
• Katrin J. Svensson

Citarea jurnalului: Nature, 2025; 641 (8061): 192. DOI: 10.1038/s41586-025-08683-y.

Semnificație și limitări

Descoperirea BRP sugerează posibilitatea unei noi strategii pentru tratarea obezității care ar putea combina eficacitatea în reducerea apetitului cu un profil de siguranță îmbunătățit, datorită acțiunii sale probabil mai localizate în hipotalamus. Totuși, toate datele raportate provin din studii preclinice; eficacitatea și siguranța la oameni rămân de stabilit prin trialuri clinice. Cercetătorii continuă să examineze modul precis de acțiune, receptorii implicați și modalitățile de a face administrarea mai practică pentru utilizările clinice potențiale.

Informațiile prezentate în acest articol se bazează pe studiul publicat și pe comunicările echipei de cercetare. Pentru detalii suplimentare, raportul original poate fi consultat în sursele publicate de Stanford Medicine și în articolul din Nature.

Surse: ScienceDaily – Stanford scientists discover “natural Ozempic” without side effects, Stanford Medicine – Materials, Articolul din Nature (DOI).