Explozia miopiei ar putea fi alimentată de lumină ambientală slabă, nu doar de ecrane

Sursa foto: Sciencedaily

Creșterea rapidă a miopiei în rândul tinerilor din întreaga lume este adesea pusă pe seama expunerii la ecrane, însă cercetări recente efectuate la State University of New York College of Optometry sugerează că explicația ar putea fi mai nuanțată. O echipă de oameni de știință propune că factorul decisiv nu este doar dispozitivul folosit, ci combinația dintre concentrarea prelungită la obiecte apropiate și iluminarea slabă din interior, care împreună ar putea reduce cantitatea de lumină ce ajunge la retină și, astfel, favoriza dezvoltarea miopiei.

O problemă în creștere: cifre care îngrijorează

Miopia, afecțiunea care face obiectele îndepărtate să pară încețoșate, a înregistrat o creștere semnificativă în ultimele decenii. Conform cercetătorilor implicați în studiu, aproape 50% dintre tinerii adulți din Statele Unite și din Europa sunt afectați, iar în unele părți din Asia de Est procentul se apropie de 90%. Deși predispoziția genetică joacă un rol în riscul individual, ritmul accelerat al creșterii indică faptul că factorii de mediu au o mare influență.

O ipoteză unificatoare pentru mecanisme variate

În laborator, miopia a fost indusă la modele animale prin două procedee principale: privarea vizuală și utilizarea lentilelor cu putere negativă. Aceste două metode sunt considerate că implică căi neuronale diferite. De asemenea, clinicienii folosesc o varietate de strategii pentru a încetini progresia miopiei, fiecare acționând probabil prin mecanisme biologice distincte. Exemplele includ lentile multifocale, utilizarea atropinei oftalmice, reducerea contrastului, încurajarea petrecerii timpului în aer liber și altele. Cercetătorii de la SUNY College of Optometry propun acum o explicație neuronală comună care ar putea lega aceste metode diferite de inducere și control al miopiei.

Lumina retiniană și focalizarea la distanțe scurte: o nouă teorie

Echipa de cercetare a construit o ipoteză centrată pe cantitatea de lumină ce ajunge la retină în timpul activităților de aproape desfășurate în interior. Potrivit acestei propuneri, quando privim îndelung obiecte apropiate în lumină slabă, pupila se contractă într-un mod care poate reduce semnificativ iluminarea retinei, iar această scădere a stimulării retiniene ar putea declanșa modificări ce favorizează miopia.

Jose-Manuel Alonso, profesor distins la SUNY și autor principal al studiului, subliniază miza descoperirii: „Miopia a ajuns la niveluri aproape epidemice la nivel mondial, iar noi încă nu înțelegem pe deplin de ce. Descoperirile noastre sugerează că un factor comun subiacent ar putea fi câtă lumină ajunge la retină în timpul muncii prelungite la distanță mică — în special în spații interioare.”

De ce contează lumina ambientală?

Studiul explică un mecanism fiziologic: în aer liber, într-o lumină puternică, pupila se micșorează pentru a proteja ochiul, dar astfel încât totuși să permită o cantitate suficientă de lumină către retină. În interior, când ne concentrăm pe obiecte apropiate — cum ar fi telefoane, tablete sau cărți — pupila se poate micșora nu din cauza luminozității, ci pentru a obține o imagine mai clară. Dacă iluminarea ambientală este redusă, această micșorare combinată cu distanța scurtă de focalizare poate duce la o captare insuficientă a luminii la nivel retinian.

Urusha Maharjan, student doctorand la SUNY Optometry și realizator al studiului, explică: „În lumină naturală puternică, pupila se contractă pentru a proteja ochiul, dar continuă să permită o cantitate considerabilă de lumină către retină. Când oamenii se concentrează pe obiecte apropiate în interior, de exemplu pe telefoane, tablete sau cărți, pupila se poate contracta nu din cauza luminii, ci pentru a obține o imagine mai clară. În condiții de iluminare slabă, această combinație poate reduce semnificativ iluminarea retinei.”

Rolul acomodării și al lentilelor negative

Cercetarea mai arată că lentilele negative reduc iluminarea retinei prin determinarea unei îngustări a pupilei asociată acomodării — procesul prin care ochiul își mărește puterea lentilei interne pentru a focaliza imaginile la distanțe scurte. Această îngustare a pupilei devine mai intensă atunci când distanța de vizualizare scade sau când sunt folosite lentile cu o putere negativă prea mare. Efectul devine și mai pronunțat atunci când acomodarea este menținută pentru perioade prelungite de timp, de ordinul zecilor de minute, și se agravează în ochii care deja au devenit miopi.

În plus, cercetătorii au observat perturbări suplimentare în modul în care ochii se întorc în timpul acomodării și o eficiență redusă a clipitului ocular în declanșarea constricției pupilei la ochii miopi.

Implicații pentru prevenție și tratament

Dacă această teorie va fi validată de studii ulterioare, ea ar putea schimba modul în care comunitatea științifică și clinicienii abordează progresia miopiei. Ipoteza sugerează că menținerea unei expuneri adecvate la lumină puternică, concomitent cu limitarea contracției pupilei determinate de acomodare, ar putea ajuta la controlul dezvoltării miopiei.

Metodele prin care s-ar putea reduce această contracție includ:

• Lentile multifocale
• Atropină oftalmică
• Reducerea contrastului
• Promovarea timpului petrecut în aer liber
• Alte strategii

Ideea centrală este că aceste intervenții ar putea funcționa prin diminuarea necesității de acomodare sau prin alterarea modului în care pupila răspunde la focalizarea pe distanțe scurte, permițând astfel o iluminare retiniană mai adecvată. Autorii avertizează însă că orice abordare terapeutică ar putea fi mai puțin eficientă dacă persoanele continuă să petreacă perioade îndelungate privind aproape în interior, în condiții de iluminare slabă.

O ipoteză testabilă, nu un răspuns definitiv

Jose-Manuel Alonso atenționează asupra limitelor actuale: „Aceasta nu este un răspuns final. Dar studiul oferă o ipoteză testabilă care reconfigurează modul în care obiceiurile vizuale, iluminarea și focalizarea oculară interacționează. Este o ipoteză bazată pe fiziologie măsurabilă care adună multe piese din dovezile existente. Sunt necesare mai multe cercetări, însă această propunere ne oferă o nouă perspectivă asupra prevenirii și tratamentului.”

Desfășurarea studiului și referințe științifice

Studiul a fost realizat de Urusha Maharjan și colegii săi în laboratoarele conduse de Jose-Manuel Alonso la SUNY College of Optometry. Articolul a fost programat pentru publicare în revista Cell Reports, iar referința științifică include următorii autori: Urusha Maharjan, Hamed Rahimi-Nasrabadi, Sabina Poudel, Farzaneh Olianezhad, Jianzhong Jin, Mitchell W. Dul și Jose-Manuel Alonso. Lucrarea poartă titlul „Human accommodative visuomotor function is driven by contrast through ON and OFF pathways and is enhanced in myopia” și este identificată prin DOI: 10.1016/j.celrep.2026.116938.

Pentru date suplimentare și context editorial, materialele oferite provin de la State University of New York College of Optometry și au fost adaptate pentru claritate editorială; lucrarea științifică originală este accesibilă prin referința DOI. Articolul publicat pe ScienceDaily și referința jurnalului sunt disponibile pentru cititorii care doresc acces la detalii experimentale și date complete: DOI:10.1016/j.celrep.2026.116938.

Ce rămâne de explorat

Autorii recunosc că propunerea lor necesită validare suplimentară, atât în studii experimentale, cât și în cercetări clinice pe populații umane. Rămâne de stabilit în ce măsură modificările în iluminare și comportamentele vizuale din mediul contemporan contribuie direct la creșterea globală a miopiei, comparativ cu influențele genetice și cu alte variabile de mediu. Totuși, modelul propus oferă un cadru coerent pentru a conecta observațiile disparate despre factori de risc și efectele tratamentelor care până acum păreau doar parțial legate.

Pe măsură ce date noi vor fi publicate, rezultatele ar putea orienta recomandări practice privind iluminarea interioară în școli și locuințe, designul dispozitivelor și strategiile terapeutice pentru copii și tineri. În prezent, autorii sugerează că o atenție sporită la nivelul iluminării în timpul activităților de aproape și la modul în care sunt utilizate lentilele corectoare ar putea fi pași importanți în reducerea riscului de dezvoltare și progresie a miopiei.