NASA autorizează lansarea rachetei Artemis II în aprilie după reparaţii, cu patru astronauţi la bord

Sursa foto: Apnews

NASA a anunţat joi că racheta sa destinată programului Artemis a fost declarată aptă pentru o lansare în luna aprilie, după finalizarea celor mai recente reparaţii. Operaţiunea deschide calea pentru o tentativă de lansare care ar putea avea loc chiar de la începutul lunii, marcând primul zbor uman către Lună după mai bine de 50 de ani.

Ce urmează în săptămânile care vin

Racheta cu sistemul Space Launch System (SLS) şi capsula Orion va fi scoasă din hangar şi readusă la platformă săptămâna viitoare, la Centrul Spaţial Kennedy din Florida, pentru pregătiri finale. Structura măsoară 322 de picioare, adică aproximativ 98 de metri, şi a fost supusă unei serii de intervenţii tehnice după întârzierile care au împiedicat decolarea planificată anterior.

Oficialii NASA au indicat că există o fereastră de lansare la începutul lunii aprilie, dar agenţia dispune doar de şase zile consecutive la începutul lunii pentru a încerca lansarea; în cazul în care aceste date nu sunt utilizabile, operaţiunile vor fi suspendate până la sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii mai.

Problemele care au amânat misiunea

Plecarea misiunii Artemis II a fost amânată iniţial din cauza unor scurgeri de combustibil şi a altor defecţiuni ale rachetei SLS. Deşi NASA a reuşit să remedieze scurgerile de hidrogen la platformă în februarie, o problemă legată de debitul de heliu a obligat agenţia să retragă racheta în clădirea de asamblare a vehiculelor (Vehicle Assembly Building) pentru a efectua reparaţii suplimentare. Această revenire în hangar a mutat lansarea mai târziu, spre aprilie.

Evaluarea riscului şi perspectiva echipei

La finalul unei revizuiri pe durata a două zile privind starea pentru zbor, Lori Glaze, reprezentant NASA, a declarat reporteri lor că „este un zbor de test şi nu este lipsit de riscuri, dar echipa noastră şi echipamentul nostru sunt pregătite.” Reprezentanţii agenţiei au evitat însă să ofere probabilităţi numerice ale riscului pentru această misiune.

John Honeycutt, preşedintele echipei de gestionare a misiunii, a menţionat că experienţa arată că lansările pentru un tip nou de rachetă au, în esenţă, aproximativ 50% şansă de succes. El a explicat că intervalul lung de timp de când a avut loc ultimul zbor SLS — mai mult de trei ani — complică evaluarea riscurilor pe baza unor statistici standard, pentru că nu există o „cadentă regulată” a zborurilor; aceasta creşte, în mod inerent, nivelul de incertitudine comparativ cu un sistem care este folosit frecvent.

Schimbări în programul Artemis şi măsuri de accelerare

La sfârşitul lunii trecute, noul administrator NASA, Jared Isaacman, a anunţat o reorganizare semnificativă a programului Artemis, menită să accelereze ritmul misiunilor şi, astfel, să reducă riscurile asociate pauzelor lungi dintre zboruri. În acest cadru, a fost introdus un zbor suplimentar de antrenament pe orbită în jurul Pământului pentru anul următor, care a fost redenumit Artemis III; în consecinţă, misiunea cu aselenizare planificată iniţial a fost amânată şi devine Artemis IV. Ţinta administraţiei este realizarea unei sau chiar a două aselenizări în anul 2028.

Impactul asupra contractorilor privaţi

Companii private contractate de NASA pentru a furniza modulele de aselenizare au accelerat activităţile pentru a ţine pasul cu noile termene. SpaceX, compania condusă de Elon Musk, şi Blue Origin, controlată de Jeff Bezos, sunt implicate în dezvoltarea acestor landere. Biroul inspectorului general al NASA a atras atenţia că mai există provocări tehnice importante, inclusiv necesitatea realimentării acestor landere pe orbită în jurul Pământului înainte de plecarea către Lună.

Semnale de alarmă din auditul inspectorului general

Un audit recent al Oficiului Inspectorului General al NASA a subliniat necesitatea elaborării unui plan de salvare pentru echipajele care vor opera la Lună. Raportul avertizează că aselenizarea în apropierea polului sud lunar va implica riscuri mai mari decât cele întâmpinate de astronauţii Apollo, care au aterizat la latitudini mai apropiate de ecuator, din cauza terenului polar accidentat.

Auditul a identificat modulele de aselenizare drept principalul factor care ar putea contribui la pierderea echipajului în primele misiuni Artemis. În acelaşi document, pragurile de acceptare a riscului au fost menţionate clar: o probabilitate de pierdere a echipajului de 1 la 40 pentru operaţiunile lunare şi de 1 la 30 pentru misiunile Artemis în ansamblu.

Context istoric: ce a făcut programul Apollo

Programul Apollo a trimis 24 de astronauţi către Lună, dintre care 12 au ajuns să păşească pe satelitul natural al Pământului. Majoritatea zborurilor Apollo şi-au atins obiectivele principale, cu excepţia misiunii Apollo 13. Programul s-a încheiat cu Apollo 17, în anul 1972. Revenirea oamenilor pe Lună cu misiunile Artemis urmăreşte nu doar repetarea performanţei istorice, ci şi extinderea prezenţei umane în proximitatea lunară, inclusiv în regiuni neexplorate precum polul sud.

De ce este importantă misiunea Artemis II

Misiunea Artemis II este concepută ca un zbor de test crucial pentru a demonstra capabilităţile rachetei SLS şi ale capsulei Orion cu echipaj uman. Reuşita acestui zbor va valida o serie de sisteme integrate, va oferi experienţă pentru echipaj şi va pregăti terenul pentru misiunile ulterioare care au ca obiectiv aselenizarea cu echipaj.

Oficialii NASA au subliniat că, în pofida problemelor tehnice întâlnite, succesul depinde de o strategie meticuloasă de testare şi verificare, precum şi de capacitatea de a răspunde rapid la anomalii când apar. Retragerea rachetei în Vehicle Assembly Building pentru reparaţii a ilustrat această abordare precaută şi orientată spre siguranţă.

Aspecte tehnice şi logistice rămase deschise

Pe lângă cel mai recent incident legat de fluxul de heliu, problemele de etanşare a sistemelor de combustibil au constituit un element central al întârzierilor. Plugarea scurgerilor de hidrogen pe platformă în februarie a fost un pas esenţial, dar nu singurul, iar echipa tehnică a continuat să identifice şi să corecteze alte deficienţe. Managementul logistic al unei rachete de dimensiunile SLS, cu etapele şi sistemele sale complexe, rămâne un element critic al pregătirii pentru zbor.

De asemenea, pregătirea misiunii include coordonarea unor perioade stricte de lansare şi asigurarea suportului terestru şi orbital necesar în caz de urgenţă. Capacitatea de a limita riscul pentru echipaj şi de a avea planuri de salvare realiste, în special pentru operaţiunile în jurul şi pe suprafaţa lunară, continuă să fie o prioritate pentru agenţie.

Perspective şi următorii paşi

Dacă toate verificările finale sunt satisfăcătoare, racheta SLS cu echipajul Artemis II va fi readusă la rampă şi se va iniţia procedura de numărătoare inversă pentru o posibilă lansare în primele zile ale lunii aprilie. Echipa a avertizat, însă, că orice anomalie suplimentară ar putea amâna din nou planurile, iar fereastra limitată de timp determină o presiune suplimentară asupra calendarului operaţional.

În paralel, revizuirile de program şi schimbările impuse de conducerea NASA urmăresc accelerarea ritmului misiunilor lunare pentru a atinge obiectivele stabilite pentru 2028. Acest lucru include avansarea lucrărilor contractorilor privaţi pentru landere şi revizuirea procedurilor de siguranţă şi de intervenţie în condiţii de urgenţă.

NASA şi partenerii săi rămân concentraţi pe demonstrarea capacităţii de a desfăşura misiuni umane sigure şi eficiente către Lună, iar Artemis II reprezintă un test critic în acest proces. Reuşita sa va influenţa planificarea şi încrederea în următoarele etape ale programului, inclusiv în dezvoltarea şi testarea modulelor de aselenizare ce vor transporta, în cele din urmă, astronauţi până la suprafaţa lunară.

Mai multe detalii şi evoluţii ale programului pot fi urmărite prin intermediul comunicatelor oficiale ale agenţiei şi rapoartelor de specialitate.

Sursa: AP News