O amprentă de mână veche de 67.800 de ani găsită în Indonezia rescrie istoria artei rupestre

Sursa foto: Sciencedaily

O descoperire care mută limitele timpului

O amprentă parţială de mână, imprimată pe un perete de peşteră din Indonezia, a fost identificată ca fiind cea mai veche reprezentare cunoscută a artei rupestre de pe planetă. Datarea realizată de o echipă internaţională de cercetători plasează pictura la cel puţin 67.800 de ani, depăşind cu cel puţin 15.000 de ani o descoperire anterioară din aceeaşi regiune documentată în 2024 de aceeaşi echipă.

Locul şi natura artefactului

Pictura a fost păstrată în peşteri de calcar din sud-estul insulei Sulawesi, pe insula învecinată Muna, în cavitatea numită Liang Metanduno. Autorii studiului au identificat în peretele de calcar o ştampilă parţială de mână, înconjurată de picturi mult mai recente realizate în aceeaşi cavitate. Imaginea de mână nu este completă, dar trăsăturile sale distincte au permis cercetătorilor să o compare cu alte motive cunoscute din arta rupestră regională şi să observe intervenţii ulterioare care îi alterează conturul iniţial.

Metodele de datare care au confirmat vechimea

Pentru a stabili vârsta amprentei, echipa a utilizat datarea prin seria uraniu-toriu (uranium‑series dating). Această abordare a presupus examinarea unor straturi minerale foarte subţiri care s-au format deasupra şi, în unele cazuri, chiar dedesubtul picturii. Analiza acestor depuneri minerale a permis stabilirea unui terminus ante quem pentru realizarea picturii, adică momentul înainte de care imaginea trebuia să existe. Rezultatul indica faptul că ştampila de mână datează de cel puţin 67.800 de ani, ceea ce o transformă în cea mai veche artă rupestră datată în mod fiabil descoperită până în prezent.

O amprentă cu aspect de gheară: o variantă unică a unui motiv comun

Amprenta identificată se distinge printr-o modificare ulterioară a conturului degetelor, care le îngustează şi conferă mâinii un aspect asemănător unei gheare. Cercetătorii au observat că, după realizarea iniţială a ştampilei, imaginea a suferit intervenţii intenţionate, rezultatul fiind această formă atipică comparativ cu tiparele de mână mai obişnuite găsite în alte situri.

Profesorul Maxime Aubert, arheolog şi geochimist de la Griffith Centre for Social and Cultural Research (GCSCR), co‑conducător al studiului, a subliniat importanţa culturii artistice din Sulawesi: „Este acum evident din noua noastră fază de cercetare că Sulawesi a fost casa uneia dintre cele mai bogate şi de durată culturi artistice din lume, una cu origini în istoria timpurie a ocupaţiei umane a insulei, de cel puţin 67.800 de ani.”

Profesorul Adam Brumm, de la Australian Research Centre for Human Evolution (ARCHE) al Griffith University, co‑conducător al studiului, a apreciat că semnificaţia acestei modificări rămâne necunoscută, dar a propus o interpretare legată de relaţia dintre oameni şi animale: „Această artă ar putea simboliza ideea că oamenii şi animalele erau strâns conectaţi, ceva ce deja pare să fie prezent în arta pictată foarte timpurie din Sulawesi, cu cel puţin un caz de scenă ce pare a reprezenta fiinţe parţial umane, parţial animale.”

Implicaţii majore pentru înţelegerea migraţiei umane spre Australia

Descoperirea nu este importantă doar prin prisma datării artei, ci şi prin capacitatea sa de a aduce clarificări asupra momentului şi rutei prin care populaţii umane moderne au ajuns în Australia. Dr. Adhi Agus Oktaviana, specialist în artă rupestră la BRIN (agenţia naţională de cercetare şi inovare din Indonezia) şi lider de echipă al studiului, a afirmat că este foarte probabil ca oamenii care au realizat aceste picturi în Sulawesi să fi făcut parte dintr‑o populaţie mai largă care ulterior s‑a răspândit în regiune şi, în cele din urmă, a ajuns în Australia.

Dezbaterea dintre arheologi privind momentul sosirii umane în masa terestră cunoscută drept Sahul — care odinioară conecta ceea ce astăzi sunt Australia, Tasmania şi Noua Guinee — a avut două extreme: un model cu o cronologie scurtă, susţinând o sosire în jurul a 50.000 de ani în urmă, şi un model cu o cronologie lungă, susţinând prezenţa oamenilor în Sahul de cel puţin 65.000 de ani. Descoperirea din Sulawesi oferă argumente puternice în favoarea celei din urmă ipoteze. După cum a remarcat dr. Oktaviana: „Această descoperire susţine cu tărie ideea că strămoşii primilor australieni erau în Sahul până la 65.000 de ani în urmă.”

Rute de migraţie propuse

• Ruta nordică prin Sulawesi şi ‘Insulele Condimentelor’ către Noua Guinee.
• Ruta sudică, care ar fi dus navigatorii timpurii mai direct spre Australia prin Timor sau insule apropiate.

Profesorul Renaud Joannes‑Boyau, din cadrul Geoarchaeology and Archaeometry Research Group (GARG) la Southern Cross University, a spus că dovezile noi întăresc argumentul pentru ruta nordică: „Odată cu datarea acestei arte rupestre extrem de vechi din Sulawesi, avem acum cea mai veche dovadă directă pentru prezenţa oamenilor moderni de‑a lungul acestui coridor de migraţie nordic către Sahul.”

O tradiţie artistică de durată: zeci de mii de ani

Analiza cercetătorilor arată că activitatea artistică în această peşteră a continuat pe o perioadă remarcabil de lungă, acoperind cel puţin 35.000 de ani. Conform datelor, această practică artistică a persistat până în jurul a 20.000 de ani în urmă, ceea ce atestă nu doar o apariţie izvorâtă dintr‑un episod singular, ci o tradiţie culturală îndelungată şi complexă care a traversat multe generaţii.

Echipă internaţională şi suport instituţional

Studiul a fost realizat de o echipă internaţională condusă de Griffith University, agenţia naţională de cercetare şi inovare din Indonezia (BRIN) şi Southern Cross University. Lucrarea, intitulată „Rock art from at least 67,800 years ago in Sulawesi”, a fost publicată în revista Nature.

Cercetarea a primit sprijin financiar din partea Australian Research Council (ARC) şi face parte dintr‑un efort mai amplu de studiu al originii umane. Programele menţionate care contribuie la această efort includ ARC Centre of Excellence for Transforming Human Origins Research, condus de Griffith University, şi ARC Training Centre for Advancing Archaeology in the Resources Sector la Southern Cross University. Suport adiţional a fost oferit de Google Arts & Culture şi de National Geographic Society.

Profesorul Aubert a subliniat importanţa continuării investigaţiilor: cercetătorii continuă să caute dovezi suplimentare ale activităţii umane timpurii de‑a lungul coridorului nordic dintre Sulawesi şi vestul extrem al Noii Guinee, având ca obiectiv lărgirea bazei de date referitoare la ocuparea umană timpurie şi la expresiile culturale asociate acesteia.

Difuzarea cunoaşterii

Descoperirile din Sulawesi au fost, de asemenea, prezentate într‑un film documentar intitulat „Sulawesi, insula primelor imagini”, produs de ARTE şi lansat în Europa. Această expunere mediatică contribuie la conştientizarea importanţei arheologice a insulelor indoneziene intermediare în înţelegerea migraţiilor omeneşti şi a originilor culturale timpurii.

Publicaţie şi referinţe ştiinţifice

Studiul principal este publicat în Nature sub titlul „Rock art from at least 67,800 years ago in Sulawesi”. Referinţa DOI a lucrării este 10.1038/s41586-025-09968-y. Lista autorilor include, printre alţii, Adhi Agus Oktaviana, Renaud Joannes‑Boyau, Budianto Hakim, Basran Burhan şi Adam Brumm, precum şi Maxime Aubert, care semnează contribuţia principală la cercetare.

Fotografia asociată descoperirii, care evidenţiază ştampila de mână veche de 67.800 de ani, are creditul atribuit lui Max Aubert.

Descoperirea pune în lumină nu doar o piesă singulară de artă, ci o fereastră rară spre viaţa creativă a unor strămoşi timpurii, relevând complexitatea gândirii simbolice şi posibilitatea unor credinţe spirituale la comunităţi umane care au trăit în Asia de Sud‑Est în cursul erei pleistocene. Această nouă piesă de dovezi documentează continuarea unei tradiţii artistice îndelungate şi întăreşte legătura dintre populaţiile din insulele indoneziene şi strămoşii aborigenilor australieni, contribuind astfel la refacerea firului istoric al primei arte umane cunoscute.

Mai multe informaţii şi context asupra descoperirii pot fi consultate pe pagina care a anunţat studiul: This 67,800-year-old handprint is the oldest art ever found, precum şi în publicaţia originală accesibilă prin DOI: 10.1038/s41586-025-09968-y.