Startup-urile de muzică generată de inteligență artificială Suno și Udio caută împăcarea cu industria fonografică

Sursa foto: Apnews

Într-un birou cu aer victorian din Cambridge, Massachusetts, un cofondator al unei companii de inteligență artificială arată cât de simplu poate fi creată astăzi o piesă muzicală: două sau trei cuvinte descriptive, o indicație de tempo şi câteva ajustări digitale şi apare o linie de fluier, un ritm contagios, o piesă care sună gata de difuzare. Nu e nevoie de instrumente în mână, de ani de studiu sau de o rubrică de note; în loc de acestea, utilizatorii introduc termeni precum „Afrobeat, fluier, tobe, 90 bătăi pe minut” şi obţin în câteva secunde un cântec nou.

De la laborator la tribunal: cum au ajuns Suno şi Udio în mijlocul disputei

Companii precum Suno, apărută dintr-un startup din Harvard Square, şi Udio, cu sediul în New York, au construit platforme care generează muzică pe baza modelelor învăţate dintr-un volum imens de înregistrări existente. Această abordare a stârnit furia marilor case de discuri, iar în 2024 Sony Music, Universal Music şi Warner Records au intentat procese pentru încălcarea drepturilor de autor, susţinând că startup-urile folosesc în mod abuziv operele înregistrate ale artiştilor.

După ce milioane de piese generate de inteligenţă artificială au fost încărcate online şi unele au ajuns chiar pe servicii de streaming, liderii Suno şi Udio au început să poarte negocieri cu casele de discuri pentru a-şi securiza un loc în industria pe care iniţial au provocat-o. Fondatorii susţin că soluţia durabilă este colaborarea, nu confruntarea.

Suno: din startup la companie evaluată la miliarde

Suno, înfiinţată în 2022, a crescut rapid și, potrivit reprezentanţilor săi, a ajuns să aibă o evaluare de 2,45 miliarde de dolari. În biroul din Cambridge, cofondatorul şi CEO-ul Mikey Shulman explică procesul creativ pe care îl facilitează tehnologia: echipa tastează descrieri, ajustează controale de editare şi obţine fragmente muzicale care pot fi rafinate ulterior.

În acelaşi timp, Suno se confruntă cu procese în Statele Unite, iar compania are şi provocări legale în Europa, unde grupuri care reprezintă creatori muzicali au iniţiat acţiuni în justiţie.

Căutarea unei înţelegeri: acorduri şi negocieri

După izbucnirea conflictului, evoluţia a fost divergentă: Suno a încheiat un acord de conciliere cu Warner Records, iar Udio a semnat contracte de licenţiere cu Warner, cu Universal şi cu Merlin, o entitate care reprezintă case independente. Rămâne însă o casă mare, Sony, care nu a încheiat un astfel de acord, iar procesele continuă în instanţele federale din Boston şi New York.

Unele acorduri au avut efecte imediate asupra utilizatorilor. Primul contract, cel încheiat între Udio şi Universal, a determinat un val de nemulţumire printre utilizatori, unii dintre ei fiind blocaţi să descarce piesele generate de inteligenţă artificială pe care le crease anterior. Udio susţine, însă, că se adaptează: noile modele de business au rolul de a permite fanilor artiştilor care îşi dau acordul să experimenteze şi să interacţioneze cu operele lor într-un mod licenţiat şi transparent.

„Am considerat întotdeauna că lucrul în colaborare cu industria muzicală, nu împotriva ei, este singura cale prin care acest demers poate funcţiona”, spune Mikey Shulman. „Muzica are o importanţă culturală atât de mare încât nu are sens să existe o lume muzicală AI şi una non-AI.”

Modele de afaceri şi presiuni financiare

Experţii în dreptul drepturilor de autor observă dinamici determinate şi de finanţarea diferită a acestor startup-uri. Udio, fondată în 2023 şi alcătuită dintr-o echipă mică formată şi din cercetători care au lucrat anterior la Google, are aproximativ 25 de angajaţi şi a strâns mai puţin capital de risc decât Suno. Aceasta poate explica de ce Udio a fost mai dispusă să caute rapid acorduri cu marile case de discuri, în timp ce o companie mai bine finanţată precum Suno poate simţi o presiune mai mare din partea investitorilor pentru a găsi rapid surse de venit care să asigure profitabilitatea.

Brandon Butler, avocat specializat în drepturi de autor şi director al grupului de advocacy Re:Create, explică că divergenţele vin şi din aceste constrângeri: „O companie cu mai mulţi investitori este, într-un anumit sens, mai înfometată să găsească fluxuri de venit şi, prin urmare, poate fi mai puţin dispusă la compromisuri.”

Vocea creativilor: îngrijorarea artiştilor şi campanii de opoziţie

Nu toţi artiştii sunt convinşi de bunele intenţii ale companiilor de inteligenţă artificială. Muzicieni şi organizaţii de tip Artist Rights Alliance au criticat metodele prin care unele platforme de generare muzicală au fost antrenate, argumentând că economiile construite pe muzică generată de inteligenţă artificială se bazează pe proprietatea intelectuală a creatorilor fără transparenţă, consimţământ sau plată adecvată.

Tift Merritt, cântăreaţă şi compozitoare care este copreşedintă a Artist Rights Alliance, a ajutat la organizarea campaniei „Stealing Isn’t Innovation” („Furtul nu este inovație”), la care au aderat artişti precum Cyndi Lauper şi Bonnie Raitt. Scopul campaniei este de a cere companiilor de AI să caute licenţiere şi parteneriate în loc să construiască platforme fără a respecta legislaţia privind drepturile de autor.

„Economia muzicii generate de inteligenţă artificială se bazează complet pe proprietatea intelectuală, la scară globală, a muzicienilor, fără transparenţă, consimţământ sau plată. Înţelegem că ei îşi preţuiesc proprietatea intelectuală, dar munca noastră a fost consumată pentru a ne înlocui”, a declarat Merritt într-un interviu din Raleigh, Carolina de Nord.

O remarcă inoportună şi explicaţia CEO-ului Suno

Divizarea de opinii a fost agravată de o declaraţie a lui Shulman care a devenit virală: într-o înregistrare apărută anul trecut, el a afirmat că „nu este chiar plăcut” să faci muzică majoritatea timpului. Contextul complet avea în vedere repetitivitatea şi efortul tehnic necesar pentru a produce muzică „perfectă”, dar fraza a fost percepută ca o minimalizare a artei muzicale şi a alienat mulţi profesionişti din domeniu.

Shulman a recunoscut ulterior că îşi dorea să fi ales alte cuvinte şi a explicat pentru Associated Press că observaţia sa era menită să sublinieze că realizarea unui produs muzical de înaltă calitate cere multă muncă repetitivă. El a adăugat totuşi că, în ansamblu, muzica este extraordinară şi că el cântă pentru plăcere în fiecare zi.

Alternative şi poziţii conduse de valori

Andrew Sanchez, CEO-ul Udio, se prezintă ca o alternativă mai apropiată de artişti. Cântăreţ de operă pasionat şi tenor care a cântat în coruri încă din copilărie, Sanchez evită retorica de tip „apărător tehnologic” şi spune că şi el iubeşte arta muzicală. El afirmă că multe companii tehnologice îşi construiesc o identitate prin opoziţie, o atitudine care alienează creativii. Udio caută, în schimb, să se prezinte drept un partener, menţionând că nu vrea să impună nimic şi că recunoaşte că nu toţi artiştii vor accepta tehnologia.

„Dacă am lua ceea ce facem şi am preface că termenul inteligenţă artificială nu face parte din discuţie, oamenii ar spune: ‘Oh, Doamne, asta e atât de tare’”, a spus Sanchez într-un interviu.

Exemple practice: independenţi care profită de instrumente AI

Pentru unii creatori independenţi, instrumentele de generare muzicală au fost o cale de a accelera şi de a extinde producţia. Christopher „Topher” Townsend, un producător de muzică gospel din Philadelphia, Mississippi, a descoperit în Suno un mijloc de a da viaţă unui personaj fictiv numit Solomon Ray. Townsend foloseşte ChatGPT pentru a scrie versuri, Suno pentru a genera melodii şi alte instrumente AI pentru a crea coperte şi materiale video promoţionale.

„Pot înţelege de ce artiştii s-ar teme”, a spus Townsend. „(Solomon Ray) are o voce impecabilă. Nu se îmbolnăveşte, nu are nevoie de concediu, nu se accidentează şi poate munci mai repede decât mine.”

Pentru musicieni precum Jonathan Wyner, profesor la Berklee College of Music, inteligenţa artificială e doar un instrument nou care poate democratiza procesul de creare: poate reduce barierele de intrare, poate face posibile tipuri de creaţie muzicală care anterior erau inaccesibile şi poate eficientiza sarcini care altfel cer mult timp tehnic.

Tensiuni nerezolvate şi perspective juridice

Pe măsură ce unele startup-uri au semnat acorduri de licenţiere cu casele mari, rămân semne de întrebare majore: ce se întâmplă cu artiştii independenţi, cum vor fi protejate drepturile creatorilor şi ce mecanisme de compensare vor fi stabilite? Criticii tem că înţelegerile încheiate la nivel de marile companii pot exclude mulţi artişti care nu sunt reprezentaţi de labeluri puternice.

Procesul juridic va continua în instanţă şi va contura, în cele din urmă, care sunt limitele antrenării modelor AI pe opere existente şi în ce condiţii pot fi generate lucrări noi fără a încălca drepturile de autor. Până atunci, Suno şi Udio încearcă să-şi regleze poziţiile comerciale şi legale pentru a putea rămâne în piaţă, în timp ce unii artişti rămân vigilenti şi alţii îmbrăţişează noile instrumente.

O industrie în schimbare

Fenomenul generării muzicii cu ajutorul inteligenţei artificiale pune în lumină întrebări mai largi despre valoarea creaţiei umane, despre modul în care sunt recunoscute şi plătite contribuţiile creatorilor şi despre rolul tehnologiei în cultura muzicală. Pe de o parte, există oportunităţi de accesibilizare şi de experimentare; pe de alta, există temeri legate de exploatare şi de pierderea controlului asupra propriei opere.

În mijlocul acestor controverse, directorii companiilor de tehnologie muzicală încearcă să găsească căi pentru a integra platformele lor în ecosistemul existent: semnarea de licenţe cu labeluri, stabilirea de acorduri cu organizaţii care reprezintă artişti şi adaptarea produselor pentru a oferi transparenţă şi opţiuni de consimţământ. Rămâne de văzut cum vor fi modelate normele viitoare — fie prin negocieri, fie prin decizii judiciare.

Reportajul principal a fost realizat de Matt O’Brien şi Rodrique Ngowi. O’Brien acoperă afacerile tehnologice şi inteligenţa artificială pentru Associated Press; la investigaţie au contribuit Sophie Bates din Philadelphia, Mississippi şi Allen G. Breed din Raleigh, Carolina de Nord.

Mai multe detalii despre procesele şi acordurile menţionate pot fi consultate aici: Articolul AP despre Suno şi Udio, Detalii despre procesele intentate de marile case de discuri şi Anunţul privind acordurile de licenţiere încheiate de Udio şi parteneri.