Studiu revoluționar: genele ar putea explica aproximativ jumătate din variațiile duratei de viață
Un studiu al Weizmann Institute arată că genetica ar putea explica aproximativ 50% din diferențele de durată a vieții, depășind estimările anterioare.
Sursa foto: Imagine generată AI
Genele joacă un rol mult mai mare decât se credea în determinarea duratei de viață
O echipă de cercetători de la Weizmann Institute of Science a publicat un studiu care schimbă în mod substanțial înțelegerea rolului geneticii în longevitate. Analiza riguroasă a unor baze de date uriașe cu gemeni, inclusiv perechi crescute separat, și aplicarea unor modele matematice combinate cu simulări au scos în evidență o influență genetică mult mai puternică asupra duratei de viață decât sugereau estimările anterioare.
Ce au descoperit cercetătorii
Rezultatele arată că factorii genetici pot explica aproximativ 50% din variațiile în durata vieții umane — cel puțin dublu față de estimările convenționale. Până acum, datele disponibile sugerau că moștenirea genetică contribuia în proporție relativ mică, cifrele citate frecvent fiind între 20% și 25%, iar unele studii mari plasând acest procent sub 10%.
Concluzia este bazată pe analiza atentă a datelor, dar și pe o metodologie nouă menită să elimine confuzia produsă de cauze externe de mortalitate — accidente, infecții și alți factori de mediu — care înainte mascau semnalul genetic legat de îmbătrânirea internă.
Semnalul genetic ascuns
Cercetătorii au arătat că în seturile de date mai vechi nu existau informații detaliate despre cauzele deceselor, ceea ce a împiedicat separarea deceselor produse de procesele biologice interne legate de îmbătrânire de cele provocate de factori externi. Prin crearea unui cadru analitic care folosește modele matematice și simulări cu «gemeni virtuali», echipa a reușit să filtreze mortalitatea extrinsecă și astfel a evidențiat o contribuție genetică mult mai pronunțată.
Metodologie: ce a făcut echipa
Studiul a folosit trei baze mari de date cu gemeni din Suedia și Danemarca și, pentru prima dată într-un astfel de demers, a inclus date despre gemeni crescuți separat. Acest demers a permis cercetătorilor să separe mai fin influențele ereditare de cele de mediu.
Pe lângă exploatarea acestor baze de date vaste, cercetătorii au dezvoltat simulări care generează «gemeni virtuali» pentru a testa cât de mult din mortalitate poate fi atribuită unor cauze externe, precum accidentele sau infecțiile, față de mortalitatea intrinsecă legată de procesele biologice de îmbătrânire. Metodele matematice aplicate au fost concepute pentru a estima moștenirea genetică a duratei vieții după ce aceste cauze externe au fost controlate.
Rolul gemenilor crescuți separat
Includerea perechilor de gemeni crescuți în medii diferite a fost esențială. Aceasta oferă un instrument natural pentru a deconvolua efectele mediului de cele ereditare: dacă gemenii crescuți în contexte sociale și de mediu diferite prezintă totuși similarități semnificative în duratele lor de viață, acest fapt sugerează o componentă genetică puternică.
De ce estimările anterioare au fost eronate
Principala cauză a subestimării rolului genetic în longevitate a fost lipsa unei separări clare între decesele provocate de factori externi și cele asociate procesului de îmbătrânire. Datele istorice, fără informații despre cauzele deceselor, nu permit izolarea mortalității extrinseci; astfel, semnalul genetic legat de vulnerabilitatea biologică internă rămânea ascuns.
Echipa a arătat că, odată controlate aceste cauze externe de mortalitate, moștenirea genetică devine evidentă și corespunde tiparelor observate la alte trăsături complexe umane și la studii pe animale.
Un exemplu: demența și moștenirea genetică
Un rezultat notabil al analizei este estimarea moștenirii genetice a riscului de deces din cauza demenței. Până la vârsta de 80 de ani, riscul de a muri din cauza demenței pare să aibă o moștenire genetică de aproximativ 70% — mult mai mare decât în cazul cancerului sau al bolilor de inimă. Această constatare sugerează că anumite condiții patologice ale îmbătrânirii pot fi mult mai puternic influențate de gene decât se credea anterior.
Implicații pentru cercetare și medicină
Dacă moștenirea genetică are într-adevăr o pondere semnificativă, ca sugerează acest studiu, motivația pentru identificarea variantelor genetice care prelungesc durata de viață devine mult mai puternică. Descoperirea unor astfel de variante ar putea permite înțelegerea mai profundă a biologiei îmbătrânirii și ar putea deschide căi noi pentru intervenții terapeutice care să vizeze mecanismele fundamentale ale longevitații.
Conform autorilor, o heritabilitate mai ridicată încurajează dezvoltarea de studii genetice mai ample și oferte de cercetare care să caute variante genetice ce contribuie la prelungirea duratei de viață și la reducerea vulnerabilității la boli asociate vârstei.
Autorii și publicarea
Studiul, condus de Ben Shenhar din laboratorul profesorului Uri Alon, a fost publicat în revista Science. Titlul articolului științific și detaliile de referință includ lista autorilor: Ben Shenhar, Glen Pridham, Thaís Lopes De Oliveira, Naveh Raz, Yifan Yang, Joris Deelen, Sara Hägg și Uri Alon. Referința jurnalului este: Science, 2026; 391 (6784): 504, cu DOI 10.1126/science.adz1187.
Pentru acces direct la referința științifică este disponibilă legătura tip DOI: http://dx.doi.org/10.1126/science.adz1187, iar o prezentare a rezultatelor a fost comunicată publicului de Weizmann Institute of Science, pe 13 aprilie 2026: https://www.sciencedaily.com/releases/2026/04/260411022047.htm.
Sprijin financiar și institutional
Profesorul Uri Alon și cercetarea sa au beneficiat de diverse forme de sprijin, furnizate de fundații și institute de cercetare. În ordinea menționată de autori, aceste entități sunt:
- Institutul Sagol pentru Cercetarea Longevitații
- Institutul Knell pentru Inteligență Artificială
- Centrul Integrat Moross pentru Cancer
- Centrul Familial David și Fela Shapell pentru Cercetarea Tulburărilor Genetice
- Programul de Leadership STEM Zuckerman
- Fundația Rising Tide
De asemenea, profesorul Uri Alon deține Catedra profesorală Abisch-Frenkel.
Ce înseamnă pentru viitor
Rezultatele sugerează că abordările viitoare în studiul îmbătrânirii ar trebui să includă strategii robuste pentru separarea mortalității extrinseci de procesele intrinseci. Acest lucru ar putea permite o înțelegere mai clară a factorilor genetici care influențează longevitatea și ar putea orienta eforturile de descoperire a genelor relevante.
În plus, constatările deschid discuția despre prioritizarea investițiilor în cercetare genetică legată de longevitate și despre modul în care aceste descoperiri ar putea fi traduse în intervenții care să atenueze efectele bolilor asociate îmbătrânirii.
Pe măsură ce comunitatea științifică analizează și replică aceste rezultate, rămâne esențială clarificarea modului în care genele interacționează cu factorii de mediu pentru a determina nu doar durata, ci și calitatea vieții la vârste înaintate.
