Apneea în somn: când sforăitul ascunde un pericol real pentru inimă și creier

Sursa foto: Digi24

Sforăitul este adesea tratat cu umor sau cu indiferență, dar pentru mulți pacienți reprezintă semnalul unei afecțiuni care le poate schimba viaţa. Medicii atrag atenția că sforăitul poate fi expresia apneei obstructive în somn, o boală în care respiraţia se opreşte repetat pe parcursul nopţii, cu consecinţe importante pentru inimă, creier şi metabolism.

Sforăitul nu e doar un zgomot: când se transformă în boală

Apneea obstructivă în somn apare când căile aeriene superioare se blochează temporar în timpul somnului, ceea ce determină pauze respiratorii frecvente. Aceste întreruperi pot fi scurte, dar repetate de zeci sau chiar sute de ori într-o singură noapte. Dr. Ioana Raluca Dinu, medic pneumolog cu competenţă în somnologie în cadrul MedLife Bacău, explică faptul că pacienţii nu se limitează la un simplu sforăit: adevărata îngrijorare o constituie perioadele în care persoana „nu mai respiră”.

Semnale care ar trebui să determine o consultare medicală

Mulţi pacienţi ajung la consultaţie după ce partenerul observă pauze respiratorii. Alţii solicită ajutor pentru oboseală diurnă pronunţată, somnolenţă sau lipsă de concentrare. Există şi semne mai puţin evidente care însoţesc apneea:

• treziri frecvente în timpul nopţii
• nevoia de a merge des la toaletă pe timp de noapte
• senzaţie de somn neodihnitor
• adormire în timpul zilei, inclusiv în spaţii publice sau la volan

Un fenomen frecvent întâlnit este ca pacienţii să vină la consultaţie cu înregistrări audio realizate pe telefonul mobil, în care se poate observa tranziţia de la un sforăit puternic la o pauză respiratorie completă. Aceste episoade sunt, conform specialistului, semnalul major de alarmă.

Profilul pacientului tipic

Există factori de risc care cresc probabilitatea de apnee obstructivă în somn. Cel mai important este obezitatea: conform declaraţiilor medicului, obezitatea se asociază în peste 95% din cazuri cu apneea în somn. În practică, pacienţii cei mai frecvent întâlniţi sunt bărbaţi supraponderali sau obezi, cu afecţiuni metabolice sau cardiovasculare în antecedente, cum ar fi hipertensiune arterială, diabet sau dislipidemie.

Totuşi, boala nu este exclusiv masculină sau legată doar de vârstă avansată. Apare şi la femei, mai ales după instalarea menopauzei, şi poate afecta şi tineri. Astfel, deşi anumiţi factori predispun mai frecvent la apariţie, diagnosticul trebuie luat în considerare în funcţie de tabloul clinic, nu doar pe baza unui profil demografic.

Când pacientul ajunge la cardiolog sau la alt specialist

Deseori, primul contact medical nu este cu specialistul în somnologie. Medicii din alte specialităţi trimit pacienţii către evaluare atunci când observă complicaţii sau simptome care nu se explică altfel. Exemplul cel mai frecvent este hipertensiunea arterială dificil de controlat cu tratament, un context în care apneea în somn este un diagnostic clasic de suspectat.

Alte situaţii care determină trimiterea la somnologie sunt aritmii cardiace inexplicabile, inclusiv fibrilaţie atrială nocturnă, şi episoade de cefalee fără o cauză neurologică clară. În câteva cazuri, după investigaţii, se constată că tulburările de somn stau la baza unor manifestări prezentate iniţial altor specialişti.

Investigarea: teste care pot fi făcute acasă sau în laboratorul de somnologie

Contrar a ceea ce cred mulţi, diagnosticul nu obligă la internare obligatorie. Există două investigaţii folosite frecvent:

Poligrafia ventilatorie nocturnă

Această investigaţie este o metodă non-invazivă, similară cu un Holter pentru somn, care se efectuează acasă, în mediul obişnuit al pacientului. Aparatul înregistrează mai multe semne pentru a identifica episoadele de apnee şi impactul lor:

• fluxul respirator
• mişcările toracelui şi abdomenului
• saturaţia oxigenului
• pulsul

Dr. Dinu menţionează că această metodă stabileşte diagnosticul în peste 95–98% din cazuri şi este, pentru mulţi pacienţi, confortabilă: persoanele cu apnee sunt, prin definiţie, foarte somnolente şi adorm uşor, astfel încât nu resimt echipamentul drept intruziv.

Polisomnografia

Polisomnografia este studiul cuprinzător al somnului efectuat într-un laborator specializat. Aceasta înregistrează activitatea cerebrală şi alte funcţii physiologice în timpul somnului, iar datele sunt analizate de un specialist pentru a diagnostica sau a exclude tulburările de somn. În anumite situaţii, când poligrafia la domiciliu nu explică complet simptomele sau când sunt suspectate alte tulburări, se recurge la polisomnografie.

CPAP: tratamentul standard care îmbunătăţeşte viaţa pacienţilor

Pentru formele moderate şi severe ale bolii, tratamentul de bază este terapia cu presiune pozitivă continuă a căilor respiratorii (CPAP). Aparatul menţine căile aeriene deschise în timpul somnului şi reduce sau elimină pauzele respiratorii.

Conform medicului, aproximativ 90% dintre pacienţii diagnosticaţi au indicaţie de CPAP. Efectele sunt, în multe cazuri, rapide şi vizibile: în câteva zile sforăitul dispare, pauzele respiratorii încetează, iar partenerii nu mai trăiesc cu teamă. Mulţi pacienţi relatează că, după prima noapte cu CPAP, au dormit pentru prima dată de când se ştiu bine.

Riscuri majore: ce se pune pe masă dacă apneea rămâne netratată

Apneea în somn nu este o problemă estetică sau doar un disconfort nocturn; poate avea consecinţe serioase, inclusiv pe termen lung. Printre riscurile asociate netratării se numără:

• infarct miocardic
• accident vascular cerebral
• fibrilaţie atrială
• moarte subită în somn

Explicaţia este legată de variaţiile repetate ale oxigenării: creierul şi inima sunt cei mai mari consumatori de oxigen, iar fiecare apnee cauzează o scădere a oxigenului în sânge. La pacienţii severi, aceste desaturări se pot repeta de sute de ori pe noapte, ceea ce agravează riscul de afecţiuni cardiovasculare şi mortalitate.

O meta-analiză realizată pe peste 25.000 de participanţi a evidenţiat un risc crescut de boală cardiovasculară, accident vascular cerebral şi de mortalitate generală în rândul celor cu apnee severă. Detalii privind această analiză pot fi consultate în studiul publicat pe PubMed: studiu publicat în PubMed.

Un alt studiu a demonstrat că persoanele cu un index de apnee-hipopnee (AHI) ≥ 15 prezintă un risc crescut de hipertensiune arterială, independent de vârstă sau greutate. Cercetarea a mai asociat apneea în somn cu diabet zaharat şi dislipidemie; o sinteză a acestor rezultate este disponibilă în cercetarea publicată în Respiratory Research.

Ce înseamnă tratamentul din perspectiva sănătăţii generale

Tratarea apneei în somn nu înseamnă doar eliminarea sforăitului; are implicaţii clare asupra sănătăţii cardiace, cerebrale şi metabolice. Controlul apneei poate reduce riscul de complicaţii severe şi, implicit, poate contribui la o scădere a riscului de tragedii nocturne.

În concluzie, recunoaşterea simptomelor, evaluarea corectă prin teste adecvate şi instituirea tratamentului când este indicat sunt paşi esenţiali. Pentru pacienţii şi partenerii lor, diferenţa între o noapte normală şi una periculoasă poate fi determinată de diagnostic şi de accesul la terapie adecvată.

Pentru informaţii suplimentare despre baza ştiinţifică a acestor recomandări şi studii, se pot consulta sursele citate în cadrul investigaţiilor medicale.