„România, o țintă tentantă pentru Kremlin”: istoricul Cosmin Popa despre consecințele pierderii influenței ruse în Ungaria

Sursa foto: Adevărul

Context după alegerile din Ungaria: pierderea unui aliat pentru Moscova

Schimbarea de la Budapesta după victoria formațiunii TISZA și a lui Peter Magyar marchează, potrivit istoricului Cosmin Popa, o răsturnare de importanță europeană: regimul condus anterior de Viktor Orbán a reprezentat pentru Moscova un aliat valoros în cadrul Uniunii Europene, iar dispariția acestui aliat obligă Rusia să își recalibreze strategia de influență pe continent.

Popa, cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, specializat în istoria Uniunii Sovietice și a comunismului european, avertizează că pierderea sprijinului de la Budapesta nu echivalează cu dispariția ideilor și practicilor politice care au stat la baza relației prietenoase dintre Kremlin și regimul anterior de la Budapesta. În opinia sa, orbanismul va rămâne o realitate politică ce își va păstra influența în Ungaria, iar noua conducere va încerca, cel mai probabil, să menajeze anumite segmente de electorat sensibile la aceleași mesaje.

Ce înseamnă pentru România schimbarea de la Budapesta

Analistul observă că pentru România efectele nu sunt neapărat de destindere: schimbarea guvernului de la Budapesta nu va modifica automat poziția Ungariei față de politicile care privesc comunitatea maghiară din România. Dimpotrivă, Popa estimează că atitudinea Budapestei în privința drepturilor minorității maghiare ar putea deveni „mai contondentă” în sensul că va fi exprimată mai clar și mai precis, nu neapărat mai dură, dar cu o concentrare sporită asupra revendicărilor legate de organizarea comunităților naționale.

Istoricul explică că, tradițional, problemele legate de minoritatea maghiară au reprezentat pentru guvernele de la Budapesta o modalitate de reglare internă a tensiunilor politice. În această logică, atenția continuă a Ungariei asupra temelor privind autonomia secuilor sau drepturile minorității maghiare din România este de așteptat, iar noul guvern ar putea amplifica presiunea asupra Bucureștiului pentru obținerea unor concesii sau clarificări privind organizarea minorităților.

Recalibrarea eforturilor rusești în Europa: nu doar o chestiune de aritmetică

După ce Ungaria nu mai oferă portițe de influență atât de largi, Popa susține că Rusia nu va renunța la misiunea de a câștiga bunăvoința unei părți a electoratului european. El atrage atenția că influența rusească nu funcționează pur administrativ — „nu este o chestiune de pură aritmetică” — ci e mai degrabă o problemă complexă, care presupune adaptare și exploatarea vulnerabilităților politice interne.

În această logică, eforturile de captare a simpatiei unor segmente electorale vor continua și se vor intensifica în state în care aceste vulnerabilități sunt mai evidente, România fiind menționată explicit de Popa drept una dintre „prăzile cele mai facile”. Argumentul său se sprijină pe observația că populismul din România este hrănit de guvernări considerate ineficiente sau incompetente, ceea ce creează teren prielnic pentru mesaje pro-Kremlin care exploatează nemulțumirile electorale.

Unde se concentrează aceste eforturi?

Popa avertizează că Rusia va testa limitele solidarității Occidentului, în special ale Alianței Nord‑Atlantice, pentru a verifica capacitatea acesteia de reacție în fața unor amenințări exterioare. În paralel cu această strategie politică, Moscova își poate întări mijloacele interne — consolidarea aparatului autoritar, eventuale măsuri de mobilizare militară parțială — pentru a-și susține poziția în războiul din Ucraina și pentru a crește presiunea asupra spațiului european.

De ce România devine o țintă tentantă

Câteva elemente geopolitice și interne fac din România o țintă atractivă pentru strategia de influență a Rusiei, explică istoricul. Pe de o parte, contextul intern: partide populiste cu rezultate notabile în sondaje — exemplu citat de Popa fiind AUR, care, în evaluarea sa, înregistrează peste 40% în anumite sondaje —, rezultate politice guvernamentale percepute ca insuficient performante și o clasă politică precaută în a contraveni sensibilităților populiste.

Pe de altă parte, poziția geostrategică a României face însă orice abordare agresivă din partea Moscovei mult mai complicată. Vecinătatea cu zone de importanță strategică pentru Rusia, proximitatea pentru teatrul din jurul Sankt Petersburgului și poziționarea țărilor baltice ca posibile ținte arată că, deși are interese, Rusia trebuie să cântărească bine opțiunile în funcție de reziliența societăților vizate și de capacitățile militare și politice ale Alianței.

Comparație regională: România față de vecini

Popa compară situația României cu cea a altor state din regiune, observând că, deși și Bulgaria prezintă elemente istorice care pot alimenta tendințe pro-rusești, performanțele guvernamentale recente — inclusiv aderarea Bulgariei la zona euro — plasează Sofia într-o poziție economică și instituțională diferită și, în anumite privințe, mai solidă decât Bucureștiul. Această comparație subliniază faptul că factorii economici și de guvernanță sunt esențiali în evaluarea vulnerabilităților la influențe exerne.

Mai mult, Popa remarcă faptul că țările baltice, deși relativ mici din punct de vedere militar, au un grad înalt de reziliență civic‑socială și educație civică, ceea ce face puțin probabilă o penetrare „pașnică” de tipul celui care poate fi mai facil în România.

Rolul alianțelor și al politicii americane

Istoricul subliniază că dinamica internațională, inclusiv comportamentul administrațiilor americane, influențează contextul în care Moscova își testează opțiunile. În opinia sa, declarațiile sau politicile care pot fi percepute ca erodând coeziunea Alianței Nord‑Atlantice pot fi interpretate de Kremlin ca o invitație la a încerca limitele solidarității occidentale. De aceea, Popa consideră că o solidaritate completă între statele aliate este esențială pentru contracararea influenței ruse în perioada ce urmează.

Perspective pe termen mediu: reînarmare și autonomie operațională europeană

Un alt element cheie menționat de Popa este direcția generală în care se îndreaptă Europa: reînarmare și redobândirea unei autonomii operaționale. Deși procesul este considerat lent și poate părea insuficient ritmat pentru unii observatori, declanșarea acestui mecanism reprezintă, în opinia istoricului, o reacție structurală la presiunile generate de războiul din Ucraina și la încercările Rusiei de a-și extinde sfera de influență.

Dacă Europa va înregistra progrese în consolidarea capacităților militare și în coordonarea politico‑militară, atunci opțiunile Moscovei vor fi mai limitate. În scenariul invers, în care Rusia ar obține succese pe front sau în politică externă, tendința de reînarmare europeană s-ar accelera. În orice situație, Popa consideră că tendința de consolidare a apărării europene este ireversibilă în linia sa generală.

Ce trebuie urmărit în următoarea perioadă

Pe termen apropiat, istoricul recomandă monitorizarea a câtorva semnale: intensificarea inițiativelor politice și mediatic‑informative care vizează electoratul european, adaptarea campaniilor de influență la particularitățile interne ale fiecărui stat, precum și semnele de coordonare sau incoerență în rândul aliaților occidentali. România, prin situația internă și prin vulnerabilitățile percepute, rămâne o țintă pentru astfel de campanii, iar capacitatea autorităților și a societății civile de a rezista la aceste influențe va fi esențială pentru menținerea stabilității interne și a poziției în cadrul Alianței Nord‑Atlantice.

Analiza lui Cosmin Popa indică, în final, că pierderea lui Orban nu înseamnă neapărat o reducere a pericolului: Rusia își va reorienta, adapta și intensifica instrumentele de influență în state unde exista deja un teren favorabil, iar România se numără printre acestea, din cauza problemelor de guvernare, a populismului în creștere și a altor slăbiciuni interne. În același timp, poziția geostrategică și anga­mentele în cadrul structurilor euro‑atlantice fac din București nu doar o țintă, ci și un actor important în efortul de contracarare a unei influențe ruse în creștere.

Mai multe detalii despre analiza citată pot fi găsite în publicația care a publicat interviul cu istoricul Cosmin Popa: Adevărul.