De ce ar putea fi util să renunți la pernă: studiul care leagă poziția de somn de presiunea intraoculară

Sursa foto: Click

Un studiu recent, publicat în British Journal of Ophthalmology, readuce în discuție un detaliu aparent minor al vieții cotidiene: înălțimea pernei sau folosirea mai multor perne în timpul somnului. Cercetarea sugerează că susținerea exagerată a capului pe pernă poate crește presiunea intraoculară, un factor important în dezvoltarea glaucomului, una dintre principalele cauze ale pierderii ireversibile a vederii la nivel mondial.

Cum influențează poziția capului sănătatea ochilor

Autorii studiului explică faptul că modul în care capul este susținut în timpul somnului poate modifica presiunea intraoculară (IOP), adică forța generată de lichidele aflate în interiorul ochiului. Contrar unei presupuneri intuitive conform căreia ridicarea capului ar facilita drenajul și ar reduce presiunea, observațiile sugerează că pozițiile foarte înalte ale capului — produse de perne groase sau suprapuse — pot avea efectul opus.

În termeni anatomici, o poziție exagerat ridicată a capului poate modifica axul gâtului și comprima venele jugulare. Această compresie perturbă circulația venoasă la nivelul gâtului și afectează drenajul lichidului ocular, favorizând acumularea acestuia și, astfel, creșterea presiunii în interiorul ochiului. Fenomenul pune în evidență legătura directă dintre postura de somn și mecanismele de reglare a presiunii oculare.

Ce arată datele cercetării

Studiul a inclus 144 de persoane diagnosticate cu diferite forme de glaucom. Participanții au fost monitorizați timp de 24 de ore prin evaluări oftalmologice detaliate, ceea ce a permis cercetătorilor să compare variațiile presiunii intraoculare în funcție de poziția de somn adoptată.

Rezultatele au arătat diferențe notabile: în 67% dintre cazuri, presiunea intraoculară a crescut atunci când capul era ridicat pe pernă. În medie, valorile presiunii au fost mai mari în poziție elevată comparativ cu poziția întinsă. De asemenea, studiul semnalează că persoanele mai tinere au prezentat variații mai accentuate ale presiunii intraoculare decât cele mai vârstnice, ceea ce sugerează o sensibilitate diferită la efectele posturii în funcție de vârstă.

Aceste constatări indică faptul că postura adoptată pe durata somnului poate avea un rol mai direct în dinamica presiunii oculare decât se credea anterior, iar ajustările simple ale poziției capului pot produce diferențe măsurabile în parametrii oculari.

Impactul asupra circulației și oxigenării ochiului

Pe lângă modificările presiunii intraoculare, cercetătorii au investigat și efectele asupra presiunii de perfuzie oculară (OPP), un indicator care reflectă cât de bine este irigat ochiul cu sânge, respectiv cât de eficient ajung oxigenul și substanțele nutritive la țesuturile oculare. Utilizarea consecutivă a pernelor a fost asociată cu o scădere a acestui flux de perfuzie.

Reducerea presiunii de perfuzie oculară poate avea consecințe pe termen lung: țesuturile ochiului primesc mai puțin oxigen și mai puțini nutrienți, iar în timp acest deficit poate contribui la deteriorarea nervului optic — proces central în evoluția glaucomului. Astfel, efectele posturii nu se limitează doar la o creștere temporară a presiunii intraoculare, ci pot influența și mecanismele de nutriție și susținere a structurii oculare.

Pentru a verifica dacă mecanismul observat la persoanele cu glaucom se aplică și în cazul celor fără afecțiuni oculare, echipa de cercetare a inclus în analiza sa și subiecți sănătoși. Datele colectate au confirmat efectul de compresie asupra venelor gâtului atunci când capul era ridicat excesiv în timpul somnului, sugerând că fenomenul nu este exclusiv pacienților cu glaucom, ci poate fi o reacție fiziologică prezentă la o gamă mai largă de persoane.

O posibilă abordare complementară în prevenirea glaucomului

Până în prezent, tratamentul glaucomului s-a axat în principal pe intervenții tradiționale: terapia medicamentoasă pentru scăderea presiunii intraoculare, procedurile cu laser sau intervențiile chirurgicale în cazurile avansate. Totuși, rezultatele acestui studiu deschid perspectiva includerii unor recomandări comportamentale simple ca măsuri complementare care să sprijine protejarea vederii.

Cercetătorii subliniază necesitatea unor investigații suplimentare care să confirme și să detalieze mecanismele identificate, dar sugerează că evitarea pernelor foarte înalte sau renunțarea la folosirea mai multor perne ar putea deveni o recomandare practică pentru persoanele cu glaucom sau pentru cei aflați la risc crescut de a dezvolta această boală. Ajustările de acest tip ar putea contribui la menținerea unei presiuni oculare mai stabile și la susținerea fluxului sanguin adecvat către ochi.

În termeni practici, recomandarea nu înlocuiește tratamentele prescrise de medic, ci le completează: reducerea înălțimii pernei poate fi privită ca un element al unei strategii mai largi de îngrijire a sănătății oculare, alături de monitorizarea regulată a tensiunii oculare și de respectarea regimului terapeutic indicat de specialist.

În final, studiul subliniază cât de mult pot influența obiceiurile zilnice — unele dintre ele atât de banale încât trec neobservate — sănătatea pe termen lung. Postura în timpul somnului, percepută adesea doar prin prisma confortului, se dovedește a avea legături clare cu parametri fiziologici importanți pentru menținerea vederii. Pe măsură ce cercetările viitoare vor veni cu date suplimentare, recomandările despre poziția de somn ar putea fi integrate mai frecvent în planurile de prevenție și tratament pentru persoanele afectate de glaucom.

Mai multe detalii despre această cercetare pot fi găsite în materialul publicat de Click: Care este motivul pentru care ar trebui să dormi fără pernă.

Articol publicat pe 17 aprilie 2026, semnat în sursă de Maria Anghel.