Matcha, pulberea verde care ar putea reduce strănutul în rinită: ce au descoperit cercetătorii japonezi
Studiu japonez arată că matcha ar putea reduce strănutul în rinita alergică prin scăderea activității neuronale din trunchiul cerebral, fără a modifica markerii imuni.
Sursa foto: Click
Un efect neașteptat al unui ceai tradițional japonez
O cercetare recentă condusă de oameni de știință din Japonia sugerează că matcha, celebra pulbere de ceai verde folosită în bucătăria niponă, ar putea reduce frecvența strănutului asociat rinitei alergice. Descoperirea a provocat surpriză în rândul cercetătorilor, întrucât efectul observat nu pare să implice mecanismele imunitare clasice responsabile de reacțiile alergice, deschizând astfel perspective noi asupra modului în care alimentele pot influența simptomele alergice.
Ce este matcha și de ce a atras atenția cercetătorilor
Matcha este obținută din frunze de ceai verde cultivate în condiții speciale, uscate și măcinate foarte fin până devin o pulbere de un verde intens. Spre deosebire de ceaiul verde obișnuit, în cazul matcha se consumă întreaga frunză sub formă de pulbere, ceea ce determină o băutură mult mai concentrată în substanțe active. Tradițional preparată în Japonia, matcha a câștigat popularitate și la nivel global, fiind utilizată nu doar ca băutură, ci și în deserturi, latte-uri și diverse preparate culinare.
Studii anterioare au arătat că matcha conține numeroși compuși biologic activi, inclusiv antioxidanți și aminoacizi. Acești compuși au fost asociați cu potențiale beneficii pentru sănătate, precum reducerea inflamației, îmbunătățirea funcției cardiovasculare și susținerea sănătății creierului. Tocmai această concentrație de substanțe active a motivat cercetătorii să verifice dacă matcha poate avea un rol și în contextul rinitei alergice, cunoscută popular ca febra fânului.
Experimentul care i-a surprins pe oamenii de știință
Echipa condusă de profesorul Osamu Kaminuma, de la Institutul de Cercetare pentru Biologia Radiațiilor și Medicină al Universității Hiroshima, a analizat efectele matcha asupra rinitei alergice folosind un model animal. Cercetătorii au folosit șoareci modificați genetic astfel încât să dezvolte simptome asemanătoare celor întâlnite în alergiile sezoniere. Animalele au primit matcha de două sau trei ori pe săptămână, pe o perioadă de peste cinci săptămâni. În plus, înainte de expunerea la alergenul care declanșa în mod normal simptomele, șoarecilor li s-a administrat o doză suplimentară cu aproximativ 30 de minute înainte de expunere.
Rezultatele obținute au fost surprinzătoare: șoarecii tratați cu matcha au strănutat mult mai rar decât se aștepta, semnalând o reducere clară a manifestării simptomului de strănut. Cu toate acestea, analiza marcatorilor imunologici tipici nu a arătat modificări semnificative: nivelurile de imunoglobulină E (IgE), prezența mastocitelor și activitatea celulelor T au rămas practic nemodificate de tratamentul cu matcha. Această constatare a determinat echipa să caute alte căi prin care matcha ar putea influența reflexul de strănut.
Descoperirea neașteptată din creier
În loc să acționeze direct asupra sistemului imunitar, matcha pare să influențeze componente ale sistemului nervos. Cercetătorii au studiat activitatea genei c-Fos, un marker utilizat pentru a indica reacțiile neurologice și comportamentale la stimuli puternici, precum expunerea la alergeni. În timpul episoadelor de febră a fânului, activitatea genei c-Fos crește puternic într-o regiune a creierului responsabilă de controlul reflexului de strănut.
După administrarea matcha, nivelul activității genei c-Fos într-o regiune a trunchiului cerebral implicată în reflexul de strănut a scăzut aproape până la valorile normale observate în absența expunerii la alergen. Acest rezultat a sugerat pesquisatorilor că pulberea de ceai ar putea reduce impulsurile neuronale care declanșează strănutul, fără a modifica în mod direct marcatorii imunologici clasici. Observația indică astfel o acțiune la nivelul sistemului nervos, nu neapărat o suprimare a răspunsului imunitar tradițional la alergeni.
Implicarea sistemului nervos în simptomele alergice
Detectarea unei scăderi a activității c-Fos în trunchiul cerebral sugerează că unele simptome alergice, precum strănutul, pot fi mediate nu doar de reacții imunologice, ci și de activarea neuronală a unor centri reflexi. Prin modularea activității acestor neuroni, matcha a părut a atenua expresia reflexului de strănut în modelul animal testat. Această direcție de cercetare amintește că simptomele clinice pot rezulta dintr-o interacțiune complexă între sistemele imunitar și nervos și că abordările terapeutice viitoare ar putea viza ambele componente.
Ce urmează: testarea efectului la oameni
Autorii studiului subliniază că următorul pas este să verifice dacă efectul observat la șoareci apare și la oameni. Obiectivul este de a determina dacă matcha ar putea constitui, pe viitor, o opțiune alimentară susținută de dovezi științifice, menită să completeze tratamentele deja existente pentru simptomele rinitei alergice. Deoarece studiile pe modele animale nu pot fi extrapolate automat la oameni, cercetările clinice vor fi esențiale pentru a confirma eficiența, dozele sigure și mecanismele exacte prin care matcha ar putea influența simptomele alergice.
Dacă efectele se confirmă în studiile umane, rezultatele ar putea conduce la dezvoltarea unor recomandări nutriționale sau la formule alimentare specifice care să sprijine strategiile terapeutice actuale, mai ales în sezonul polenurilor, când incidența simptomelor este crescută.
Ce înseamnă pentru persoanele cu alergii
Deși descoperirile sunt promițătoare, ele nu recomandă în niciun fel înlocuirea tratamentelor medicale prescrise de specialiști. Reducerea frecvenței strănutului observată în studiul japonez trebuie validată clinic înainte ca matcha să fie promovată ca măsură terapeutică. Totodată, este important ca pacienții să discute cu medicul lor înainte de a integra suplimente sau cantități semnificative de matcha în regimul zilnic, în special dacă urmează tratamente pentru alergii sau alte afecțiuni cronice.
Mai mult, fiind o băutură concentrată, matcha furnizează compuși activi în cantități mai mari decât ceaiul verde infuzat, iar toleranța individuală poate varia. De aceea, orice utilizare cu scop terapeutic trebuie evaluată prin studii riguroase și recomandări medicale adecvate.
Semnificația științifică a descoperirii
Din punct de vedere științific, studiul este interesant pentru că propune o cale alternativă prin care anumite alimente sau componente alimentare pot modifica manifestările clinice ale unei boli inflamatorii de natură alergică. Observația că matcha reduce activitatea neuronală asociată reflexului de strănut, fără a altera markerii imunologici clasici, deschide întrebări despre interacțiunile dintre semnalizarea neuronală și răspunsul imun în cadrul alergiilor.
Această perspectivă poate stimula cercetări interdisciplinare între nutriție, neurobiologie și imunologie, în vederea identificării mecanismelor moleculare care fac posibilă o astfel de comunicare între sisteme. De asemenea, studiul subliniază importanța evaluării efectelor alimentelor pe mai multe paliere biologice, nu doar prin prisma influenței asupra sistemului imunitar.
Resurse și surse de informare
Articolul care prezintă această descoperire menționează ca sursă un material publicat pe site-ul SciTechDaily, care la rândul său relatează rezultatele cercetătorilor japonezi. Pentru detalii suplimentare privind studiul original și modul în care a fost conceput, cititorii pot consulta materialele publicate de instituția de cercetare sau relatările științifice care descriu metoda și concluziile cercetării.
Pe măsură ce vor apărea studii clinice la oameni, concluziile vor putea clarifica dacă matcha poate fi recomandată ca măsură complementară persoanelor care suferă de rinita alergică.
Studiul condus de profesorul Osamu Kaminuma demonstrează cum o substanță alimentară tradițională, consumată de secole, poate oferi indicii noi privind modul în care sunt controlate reflexele alergice la nivel neuronal. Rămâne însă esențială confirmarea efectului în populații umane înainte ca recomandările practice să fie emise.
Articol redactat pe baza datelor publicate în relatarea principală a știrii.