OCDE: Munca la negru rămâne extinsă în România; salariile „în plic” subminează colectarea taxelor și protecția socială

Sursa foto: Digi24

Raportul „OCDE Economic Surveys: Romania 2026”, publicat la începutul lunii martie, pune în evidență persistența unei economii informale semnificative în România și avertizează asupra consecințelor pe termen lung ale muncii nedeclarate. Documentul, analizat în detaliu, arată că o parte importantă din activitatea economică se desfășoară în afara cadrului legal, cu efecte directe asupra veniturilor publice, a concurenței în piață și a accesului lucrătorilor la protecția socială.

Economia informală rămâne ridicată în România

OCDE identifică o prevalență ridicată a muncii nedeclarate în România, mai pronunțată decât în multe alte economii europene. Organizația subliniază că nivelul scăzut al conformării fiscale combinat cu forme diverse de activitate informală erodează capacitatea statului de a colecta venituri publice necesare finanțării serviciilor esențiale.

Raportul arată că munca nedeclarată apare în multiple forme: de la angajarea fără contract în sens formal, la situații în care există un contract, dar o parte din câștiguri nu sunt raportate autorităților. Această diversitate a metodelor de fraudare fiscală face ca fenomenul să fie dificil de cuantificat și de combătut doar prin intervenții punctuale.

Consecințele pe care le subliniază analiza OCDE sunt multiple: reducerea veniturilor fiscale, distorsionarea concurenței între firme, dar și limitarea accesului angajaților la beneficii sociale care depind de venituri declarate. În același timp, raportul atrage atenția asupra faptului că munca nedeclarată este strâns legată de un nivel scăzut al ocupării formale a forței de muncă și de existența unor sectoare în care informalitatea este înrădăcinată.

Forme și sectoare afectate

Documentul identifică sectoare economice în care munca nedeclarată este mai frecventă, menționând în mod special agricultura, construcțiile și diverse servicii prestate ocazional. În rural, activitățile agricole de subzistență și munca în cadrul afacerilor familiale sporesc probabilitatea ca o parte a activității să nu fie înregistrată oficial.

Aceste forme de informality tind să fie asociate cu locuri de muncă slab plătite și condiții de muncă precare, ceea ce reduce oportunitățile de dezvoltare profesională ale lucrătorilor și îi menține în afara circuitului protecției sociale.

Cum funcționează salariile „în plic”

Una dintre cele mai vizibile manifestări ale economiei informale este plata salariilor „în plic”. Raportul descrie mecanismul astfel: angajatului i se declară oficial un salariu mai mic, frecvent nivelul salariului minim, iar diferența dintre salariul real și cel declarat i se plătește în numerar, fără a fi raportată autorităților fiscale și celor de protecție socială.

Acest aranjament există adesea acolo unde povara fiscală asupra muncii este percepută ca fiind ridicată și unde controlul fiscal nu descurajează suficient plățile nedeclarate. În România, diferența între costul total al muncii pentru angajator și venitul net primit de lucrător contribuie la perpetuarea acestei practici: angajatorii caută să reducă costurile cu contribuțiile și impozitele, iar angajații acceptă plata parțial neoficială pentru a obține un venit net mai mare imediat.

Raportul mai subliniază că, pe lângă plata directă „în plic”, fenomenul include și subraportarea veniturilor, situație în care suma reală câștigată de un lucrător este comunicată parțial autorităților, afectând atât colectarea taxelor, cât și corectitudinea statisticilor pieței muncii.

Geografie și natură a activităților informale

OCDE remarcă că informalitatea este mai frecventă în zonele rurale, unde activități agricole de subzistență și munca în cadrul afacerilor familiale nu sunt întotdeauna înregistrate oficial. În orașe, anumite servicii prestate ocazional sau munci sezoniere pot rămâne parțial sau total în afara registrului fiscal.

Din perspectiva angajaților, natura acestei muncii implică, de regulă, condiții mai puțin stabile, venituri mai mici și mai puține garanții în cazul unor evenimente precum boala sau pierderea locului de muncă.

Riscurile pentru angajați

Pe termen scurt, primirea unei părți din salariu „în plic” poate părea avantajoasă pentru lucrători, deoarece le asigură un venit net mai mare imediat. Raportul subliniază însă riscurile majore care decurg din această practică: veniturile nedeclarate nu sunt luate în calcul la stabilirea drepturilor la pensie sau la alte prestații sociale, ceea ce poate reduce semnificativ nivelul protecției la vârstă înaintată.

Mai mult, angajații care lucrează fără a avea veniturile înregistrate oficial întâmpină dificultăți în a-și dovedi istoricul profesional sau nivelul câștigurilor în caz de litigiu sau conflict de muncă. Lipsa acestor dovezi reduce capacitatea lucrătorilor de a revendica drepturi, de a beneficia de asigurare medicală sau de a accede la alte forme de sprijin social.

Raportul notează că excluderea din sistemele de protecție socială crește riscul de sărăcie, în special la vârsta pensionării, și face ca vulnerabilitatea economică a unor categorii de angajați să fie mai mare decât în cazul celor cu ocupare formală.

Efecte asupra mediului de afaceri și finanțelor publice

Munca nedeclarată nu afectează doar indivizii; ea are consecințe directe asupra mediului de afaceri și asupra capacității statului de a colecta resurse necesare pentru servicii publice. Firmele care recurg la plăți neoficiale sau la subdeclararea salarizării pot să-și reducă costurile și, astfel, să concureze neloial cu companii care respectă legislația fiscală și a muncii.

Acest lucru distorsionează piața, afectează investițiile și reduce stimulentele pentru inovație și creștere durabilă în sectoarele unde conformarea fiscală este mai mare. În plus, reducerea veniturilor statului din taxe și contribuții sociale limitează resursele disponibile pentru finanțarea serviciilor publice esențiale — de la sănătate și educație la plata pensiilor — afectând astfel întreaga economie pe termen mediu și lung.

Ce recomandă OCDE pentru reducerea muncii la negru

Pentru a aborda pe termen lung fenomenul muncii nedeclarate, raportul propune un pachet de politici axate atât pe întărirea capacității administrative, cât și pe reducerea stimulentelor pentru informalitate. OCDE sugerează intervenții care să îmbunătățească detectarea și sancționarea practicilor ilegale, dar și măsuri care să faciliteze trecerea lucrătorilor și firmelor din economia informală în cea formală.

• modernizarea și digitalizarea administrației fiscale
• dezvoltarea unor sisteme de control bazate pe analize de risc
• îmbunătățirea capacității instituțiilor de a detecta și sancționa munca nedeclarată
• politici publice care să încurajeze trecerea lucrătorilor din economia informală în cea formală
• măsuri care să faciliteze accesul la locuri de muncă declarate
• reducerea barierelor administrative

Aceste recomandări vizează atât partea de ofertă, prin simplificarea procedurilor și reducerea obstacolelor bureaucratice, cât și partea de control, prin instrumente moderne de supraveghere și prin utilizarea analizelor de risc pentru a concentra eforturile de verificare acolo unde probabilitatea de informalitate este mai mare.

OCDE pune accentul pe faptul că, fără măsuri eficiente de reducere a muncii la negru, stabilitatea finanțelor publice și dezvoltarea economică pe termen lung pot fi compromise. Organizația arată că o mai bună colectare a taxelor și diminuarea economiei informale sunt elemente cheie pentru consolidarea resurselor publice și pentru o piață a muncii funcțională.

Unde găsiți analiza completă

Cei interesați pot consulta raportul integral al OCDE pentru detalii suplimentare și analiza completă a recomandărilor: Vezi raportul OCDE.

Analiza evidențiază că o strategie eficientă de combatere a muncii la negru trebuie să combine măsuri de control și sancțiune cu politici care să facă mai atractivă și mai ușoară pentru angajatori și lucrători trecerea la formalitate. Doar printr-un pachet coerent de reforme administrative, digitale și de politici sociale se poate reduce amploarea fenomenului și se pot consolida resursele necesare pentru investiții în servicii publice.

Raportul reafirmă legătura directă dintre conformarea fiscală, funcționarea pieței muncii și sănătatea finanțelor publice, arătând că intervențiile bine țintite pot amplifica colectarea taxelor, pot proteja lucrătorii și pot restabili o concurență echitabilă între firme.