Analiză: Loviturile iraniene asupra bazelor folosite de SUA au provocat circa 800 milioane de dolari pagube în primele două săptămâni ale războiului
Analiză: loviturile iraniene au produs circa 800 milioane $ în pagube la baze folosite de SUA, vizând în special radare şi sisteme de comunicaţii, conform CSIS şi BBC.
Sursa foto: Bbc
O analiză recentă realizată de Center for Strategic & International Studies (CSIS), completată de verificările BBC, arată că loviturile iraniene împotriva infrastructurii militare folosite de forţele americane în Orientul Mijlociu au cauzat aproximativ 800 de milioane de dolari în pagube în primele două săptămâni ale conflictului. Estimarea include avarii majore aduse sistemelor radar şi comunicaţiilor prin satelit, precum şi daune semnificative aduse clădirilor şi infrastructurii de sprijin de pe baze militare din regiune.
Un bilanţ financiar clarificat parţial
Suma de circa 800 de milioane de dolari, mai mare decât rapoartele publice anterioare, reflectă o primă evaluare a costurilor directe suportate de echipamente şi infrastructură. Potrivit raportului CSIS şi analizei BBC, o parte substanţială a pagubelor a fost cauzată de loviturile iniţiale de retorsiune ale Iranului, efectuate în săptămâna imediat următoare lansării războiului de către Statele Unite şi Israel.
Mark Cancian, consilier principal la CSIS şi coautor al studiului, a declarat că „daunele aduse bazelor americane din regiune au fost subraportate”. El a precizat că, deşi impactul pare extins, suma totală nu va fi cunoscută cu exactitate până când nu vor fi disponibile mai multe informaţii detaliate.
Solicitat pentru comentarii, Departamentul Apărării al SUA a redirecţionat întrebările către Comandamentul Central al Statelor Unite (US Central Command), care coordonează operaţiunile militare din zonă; oficialii Comandamentului Central au refuzat să comenteze.
Ținte prioritare: radare şi comunicaţii prin satelit
Analiza indică faptul că sistemele de apărare aeriană şi echipamentele de comunicaţii prin satelit au fost printre principalele ţinte ale loviturilor iraniene. Aceste sisteme funcţionează ca „ochii şi urechile” operaţiunilor militare moderne, iar degradarea lor afectează semnificativ capacitatea de detectare şi coordonare a forţelor.
Un element notabil al pagubelor este distrugerea sau avarierea unui radar AN/TPY-2 pentru sistemul de apărare antirachetă Thaad amplasat pe o bază aeriană din Iordania. CSIS, pe baza documentelor bugetare ale Departamentului Apărării, estimează costul sistemului AN/TPY-2 la aproximativ 485 de milioane de dolari.
Pe lângă aceasta, loviturile iraniene au cauzat un plus estimat de 310 milioane de dolari în pagube materiale la clădiri, facilităţi şi alte elemente de infrastructură aflate pe baze americane şi pe baze utilizate de forţele americane din regiune.
Daune vizibile prin imagini satelitare
Analiza BBC Verify, bazată pe imagini satelitare furnizate de Planet Labs PBC şi Airbus, a arătat dovezi vizuale ale avariilor. Imaginile indică distrugerea a două radomoane — carcasele protectoare ale unor antene sensibile — iar cel puţin una dintre aceste structuri pare să fi suferit pagube directe şi serioase la echipamentele interne.
Imagistica satelitară a fost însă dificil de analizat din cauza restricţiilor impuse de marii furnizori americani asupra eliberării anumitor imagini, ceea ce a limitat accesul la o vedere completă a deteriorărilor produse.
Repetarea atacurilor şi ţintirea precise
Un element remarcat de verificările satelitare este că Iranul a lovit în anumite cazuri aceleaşi baze de mai multe ori, semnalând o strategie de vizare repetată a unor elemente specifice. Trei baze aeriene unde au apărut daune noi în etape diferite ale conflictului sunt:
- Baza Ali Al-Salim din Kuweit
- Al-Udeid din Qatar
- Prince Sultan din Arabia Saudită
Imaginile arată pagube noi la aceste baze în momente diferite, ceea ce sugerează lovituri ţintite în faze succesive ale campaniei iraniene. De asemenea, sateliţii au surprins fumul ridicându-se de la componente radar pentru sistemele Thaad, în special la Prince Sultan.
Analiza indică faptul că radare şi componente asociate sistemelor Thaad au fost vizate la mai multe baze din Emiratele Arabe Unite şi Iordania, dar costul exact al acestor daune rămâne neclar. Degradarea acestor sisteme a determinat, pe de altă parte, retrimiterea unor componente Thaad din Coreea de Sud către Orientul Mijlociu, potrivit documentelor menţionate de sursă.
Menţiunea privind retragerea componentelor Thaad din Coreea de Sud apare într-un material conex al BBC pe care îl puteţi consulta aici: Articol BBC despre redeploy Thaad.
Contextul costurilor totale ale războiului
Pagubele estimate la 800 de milioane de dolari reflectă doar o parte din costurile totale suportate de SUA în primele faze ale conflictului. Oficialii Departamentului Apărării au informat membri ai Congresului că primele şase zile ale războiului au costat aproximativ 11,3 miliarde de dolari, iar primele 12 zile au ajuns la 16,5 miliarde de dolari, potrivit CSIS.
Pentagonul a solicitat un pachet suplimentar de finanţare de 200 de miliarde de dolari pentru continuarea operaţiunilor. Secretarul Apărării Pete Hegseth a afirmat că această sumă „poate varia” şi a subliniat o logică crudă a cheltuielilor militare, spunând: „Este nevoie de bani pentru a ucide oameni răi.”
Victime, victime civile şi declaraţii politice
Pe plan uman, războiul a înregistrat pierderi importante. Statele Unite au pierdut 13 militari de la momentul în care preşedintele Donald Trump s-a implicat alături de Israel în lansarea atacurilor asupra Iranului pe 28 februarie. Agenţia de ştiri Human Rights Activists News Agency (Hrana), cu sediul în SUA, estimează că bilanţul total al morţilor s-a apropiat de 3.200 de persoane, dintre care aproximativ 1.400 ar fi civili.
În pofida acestor pierderi şi a extinderii conflictului, preşedintele Trump a susţinut public că SUA obţin rezultate: „Ne descurcăm extrem de bine în Iran”, a declarat el la un eveniment la Casa Albă.
Implicări externe şi feed-back de informaţii
Analiza a mai arătat că Rusia ar fi împărtăşit informaţii de intelligence către Teheran despre forţele militare americane din regiune, conform relatărilor incluse în verificarea BBC. O astfel de cooperare ar putea explica, cel puţin parţial, capacitatea Iranului de a ghida atacuri repetate asupra unor ţinte precise.
De asemenea, restricţiile asupra accesului la imagini satelitare, impuse de anumiţi furnizori americani, au îngreunat o evaluare rapidă şi completă a daunelor, fapt care întârzie estimările finale şi complică o evaluare transparentă a costurilor şi a impactului operaţional.
Impactul economic şi securitatea maritimă
Războiul a avut deja consecinţe economice la scară globală. Apropiata închidere a Strâmtorii Ormuz, unul dintre cele mai importante coridoare pentru transportul petrolului, a creat tensiuni pe pieţe şi a amplificat incertitudinea legată de durata şi intensitatea conflictului. Necertitudinea privind posibilitatea unei escaladări şi cea în legătură cu o eventuală trimitere a trupelor terestre americane persistă, ceea ce sporeşte volatilitatea economică internaţională.
Ce rămâne neclar
Deşi raportul CSIS şi analiza BBC oferă o imagine mai clară asupra unui segment al costurilor imediate, multe întrebări rămân fără răspuns. Valoarea totală a pagubelor ar putea creşte pe măsură ce se obţin evaluări detaliate de pe teren, iar impactul mai larg asupra capacităţilor regionale şi a operaţiunilor viitoare ale forţelor americane rămâne de determinat.
Pe lângă pierderile materiale şi umane deja contabilizate, strategia Iranului de a viza în mod repetat componente de radar şi comunicaţii sugerează o intenţie deliberată de a diminua capacitatea de supraveghere şi coordonare a forţelor americane, iar aceste efecte operaţionale se vor resimţi probabil pe termen mediu.
Pentagonul, Congresul şi aliaţii din regiune se confruntă acum cu calcule politice şi financiare complicate: trebuie evaluat nu doar ce s-a pierdut până acum, ci şi cât vor costa măsurile de refacere a capacităţilor, precum şi continuarea operaţiunilor pentru atingerea obiectivelor declarate ale administraţiei americane.
O hartă completă a daunelor şi a efectelor strategice va depinde de ridicarea unor restricţii privind accesul la imagini satelitare, de raportările oficiale detaliate şi de anchetele tehnice pe teren, elemente care încă nu sunt pe deplin disponibile publicului. Până atunci, estimarea de aproximativ 800 de milioane de dolari rămâne un indicator semnificativ al preţului imediat plătit de SUA pentru deteriorarea infrastructurii militare în primele două săptămâni ale războiului.
Mai multe detalii şi investigaţii conexe sunt disponibile în raportul CSIS şi în materialele BBC pe tema deteriorării sistemelor Thaad şi a altor echipamente critice, precum şi pe impactul economic al închiderii Strâmtorii Ormuz. Puteţi citi articolul original aici: Articol BBC.