Cercetători de la Stanford dezvoltă un vaccin nazal «universal» care ar putea proteja împotriva răcelilor, gripei și unor infecţii bacteriene

Sursa foto: Bbc

O echipă de cercetători de la Universitatea Stanford susține că a creat un vaccin administrat pe cale nazală care, în experimente pe animale, a oferit protecție extinsă împotriva unei game largi de virusuri respiratorii, a unor bacterii care provoacă pneumonii și chiar a redus reacțiile la alergeni comuni. Echipa califică abordarea drept o „schimbare radicală” față de modul în care au fost concepute vaccinurile în ultimii două secole, iar rezultatele au fost publicate într-un studiu recenzat.

Un vaccin care nu antrenează sistemul imunitar pentru un singur agent

Majoritatea vaccinurilor funcționează prin prezentarea unor părți specifice ale unui agent patogen – de exemplu un fragment de virus – astfel încât organismul să recunoască și să neutralizeze acel agent în mod specific. Echipa de la Stanford descrie o strategie diferită: în loc să „antreneze” imunitatea pentru un singur microb, noul preparat imită modul în care celulele imune comunică între ele pentru a crea o stare de vigilență generală la nivelul plămânilor.

Mecanismul propus: macrofagele pe „alertă chihlimbar”

Vaccinul este administrat sub forma unui spray nazal și determină ca celulele albe din plămâni, numite macrofage, să rămână într-o stare de „alertă chihlimbar”. În această stare, macrofagele sunt pregătite să intervină rapid indiferent de natura infecției care încearcă să pătrundă în căile respiratorii. Potrivit cercetătorilor, această stare de pregătire nu anulează celelalte elemente ale sistemului imunitar, ci le pune într-o poziție în care pot răspunde mult mai rapid dacă un agent patogen trece de primul obstacol.

Rezultatele experimentelor pe animale

În testele realizate pe animale, tratamentul nazal a generat o reducere substanțială a numărului de viruși care reușeau să traverseze plămânii și să se extindă în organism. Cercetătorii raportează o scădere de între 100 și 1.000 de ori a virușilor care reușeau să treacă de bariera pulmonară comparativ cu subiecții nevaccinați. Pentru acele particule virale care totuși au pătruns, restul sistemului imunitar era „poziționat și pregătit să le respingă într-un timp foarte scurt”, după cum a explicat profesorul Bali Pulendran, specialist în microbiologie și imunologie la Stanford.

Efectul a persistat aproximativ trei luni în studiile experimentale pe animale, o durată care indică un interval semnificativ dar care necesită verificare în condiții umane pentru a stabili cât timp ar dura aceeași stare de vigilență în oameni.

Protecție împotriva unor bacterii și posibilă reducere a reacțiilor alergice

Pe lângă eficacitatea raportată împotriva mai multor virusuri respiratorii, echipa a testat și protecția oferită față de două specii bacteriene cunoscute pentru provocarea infecțiilor pulmonare: Staphylococcus aureus și Acinetobacter baumannii. Cercetătorii au observat rezultate care sugerează că vaccinul reduce și capacitatea acestor bacterii de a produce infecții severe în modelul animal.

Mai mult, modul în care acest vaccin orienta răspunsul imunitar părea să diminueze și reacția la alergeni precum acarienii din praful de casă, factori cunoscuți ca declanșatori ai astmului alergic. Acest aspect a fost observat în experimente și indică un potențial beneficiu secundar care ar putea ameliora simptomele alergice, deși mecanismele exacte și relevanța clinică necesită investigații ulterioare.

Reacții ale experților: entuziasm, dar și prudență

Perspectiva unui vaccin „universal” a atras atenția specialiștilor din domeniu. Profesoara Daniela Ferreira, expertă în vaccinologie la Universitatea Oxford, a descris cercetarea drept „o lucrare cu adevărat incitantă” și a subliniat că, dacă rezultatele se confirmă la om, aceasta ar putea schimba modul în care protejăm populația împotriva tusei, răcelii și a altor infecții respiratorii care reprezintă o povară semnificativă pentru sănătate publică.

Totuși, alți cercetători au atras atenția asupra riscurilor potențiale. Profesorul Jonathan Ball, specialist în virologie moleculară la Liverpool School of Tropical Medicine, a avertizat că menținerea organismului într-o stare permanentă de „alertă ridicată” ar putea avea consecințe nedorite, definind posibilitatea unor reacții autoimune sau alte efecte adverse generate de un sistem imunitar excesiv de activizat.

Limitările studiului și întrebările deschise

Există diferențe fundamentale între sistemele imunitare ale șoarecilor și ale oamenilor, inclusiv faptul că imunitatea noastră este modelată de-a lungul decadelor de infecții anterioare. În plus, modul de administrare folosit în experimente — un spray nazal — ar putea să nu fie suficient pentru a atinge regiunile profunde ale plămânilor la om. Cercetătorii recunosc că ar putea fi necesară administrarea prin nebulizator pentru a asigura pătrunderea în zonele corespunzătoare ale arborelui respirator uman.

Un alt pas critic în evaluarea siguranței și eficacității va fi testarea la oameni. Echipa planifică studii clinice care ar urma să includă scheme în care o persoană este vaccinată și apoi expusă deliberat la agentul patogen pentru a observa direct capacitatea organismului de a face față infecției. Acest tip de studii controlate poate oferi date clare, dar ridică și provocări etice și logistice care trebuie gestionate cu atenție.

Rolul propus al unui vaccin universal: complement, nu înlocuitor

Cercetătorii implicati în proiect nu văd această abordare ca pe un înlocuitor al vaccinurilor specifice, ci mai degrabă ca pe un instrument complementar. În etapele inițiale ale unei pandemii — de exemplu la începutul valului Covid-19 din 2020 — un astfel de vaccin universal ar putea cumpăra timp prețios, reducând mortalitatea și severitatea bolii în timp ce sunt dezvoltate vaccinuri specializate care țintesc agentul cauzator respectiv.

O altă utilizare posibilă este administrarea sezonieră: la începutul iernii, când o varietate largă de virusuri respiratorii încep să circule, s-ar putea imagina un spray sezonier care imprimă o imunitate largă și temporară împotriva acestor agenți, contribuind la reducerea presiunii asupra sistemelor de sănătate.

Ce urmează: teste clinice și evaluări de siguranță

Urmează ca oamenii de știință să demareze fazele clinice pentru a verifica dacă efectele observate la animale se regăsesc și la oameni și pentru a determina durata reală a stării de „alertă” induse. Testarea riguroasă este esențială pentru a răspunde la întrebări privind siguranța pe termen lung, riscul apariției unor tulburări imunitare și eficacitatea reală în populații cu istorii variate de expuneri la patogeni.

Pe măsură ce planurile pentru studii pe oameni avansează, experții insistă asupra unei monitorizări atente a eventualelor efecte adverse și asupra integrării acestei strategii cu programele existente de imunizare, astfel încât un vaccin universal să funcționeze ca un instrument suplimentar în arsenalul de sănătate publică, nu ca o soluție izolată.

Ce înseamnă pentru public?

Deși rezultatele sunt promițătoare, nu există încă un vaccín universal aprobat pentru oameni. Cei mai mulți pacienți și profesioniști în sănătate trebuie să înțeleagă că este vorba de o etapă timpurie a cercetării: eficacitatea și siguranța la oameni trebuie demonstrate prin studii clinice. În același timp, ideea unui spray sezonier sau a unei opțiuni care să reducă impactul inițial al unei pandemii reprezintă o perspectivă care ar putea transforma răspunsul public la bolile respiratorii dacă se dovedește fiabilă.

Pe termen scurt, recomandările curente privind vaccinările specifice rămân valabile, iar oamenii de știință subliniază că noua abordare este menită să completeze — nu să înlocuiască — instrumentele antivirale și vaccinurile specifice pe care le avem la dispoziție.

Actualizare 19 februarie: povestea a fost actualizată după ce o versiune anterioară a menționat în mod eronat titlul onorific «Sir» pentru Edward Jenner; acesta nu a fost înnobilat.

Pentru detalii suplimentare, studiul principal este disponibil în jurnalul Science, iar relatarea jurnalistică poate fi consultată pe platforma publică BBC.