Harta genetică a cancerului la pisici oferă indicii importante pentru tratamentele umane

Sursa foto: Bbc

Un prim inventar genetic detaliat al cancerului la pisici

O echipă internațională de oameni de ştiinţă a realizat prima hartă genetică detaliată a cancerului la pisicile de casă, evidenţiind numeroase asemănări cheie cu formele echivalente ale bolii la om. Analiza ADN-ului tumoral prelevat de la aproape 500 de pisici domestice a scos la iveală mutaţii genetice importante asociate cu apariţia şi dezvoltarea cancerului la aceste animale.

Cunoştinţele despre genetica cancerului la pisici erau, până recent, foarte limitate. Conducătoarea studiului, Dr. Louise Van der Wayden, a subliniat această lipsă de informaţii, afirmând că genetica cancerului la pisici a fost practic „o cutie neagră” până acum. Potrivit echipei, o mai bună înţelegere a mecanismelor moleculare care stau la baza bolii în orice specie poate aduce beneficii pentru toate speciile implicate.

Ce au examinat cercetătorii

Studiul, coordonat de Wellcome Sanger Institute din Cambridge, a vizat aproximativ 1.000 de gene asociate cancerului şi a inclus probe provenind din 13 tipuri diferite de cancer felin. Prin această abordare, oamenii de ştiinţă au căutat să identifice genele care conduc formarea şi evoluţia tumorilor la pisici şi să verifice dacă aceleaşi căi biologice sau gene sunt implicate şi în cancerele umane.

Rezultatele au arătat că multe dintre genele care conduc cancerele la pisici sunt reflectate şi în formele umane ale bolii. Această concordanţă genetică sugerează faptul că anumite procese biologice esenţiale care permit creşterea şi răspândirea tumorilor sunt comune între cele două specii.

Importanţa pentru studiul cancerului la om

O explicaţie importantă a interesului sporit pentru cancerele felinelor este relevanţa lor pentru unele tipuri de cancer la om. Cercetătorii au subliniat în mod special potenţialul pisicilor de a oferi indicii despre anumite tipuri de cancer mamar uman, în special forma cunoscută sub numele de cancer mamar triplu negativ. Această variantă reprezintă circa 15 din 100 dintre cazurile de cancer mamar și este notorie pentru dificultatea tratamentului în clinică.

Pisicile dezvoltă acest subtip în proporţii mai frecvente decât oamenii, ceea ce oferă oamenilor de ştiinţă acces la mai multe probe şi posibilitatea de a studia în detaliu caracteristicile moleculare ale acestui tip de tumoare. Astfel, materialul biologic colectat de la animale de companie ar putea conduce la descoperirea unor medicamente sau strategii terapeutice care să fie relevante atât pentru pisici, cât şi pentru pacienţii umani.

Contextul epidemiologic şi importanţa studiului

Cancerul este una dintre principalele cauze de boală şi de deces la pisici, totuşi cunoştinţele despre modul în care boala se dezvoltă la aceste animale au fost foarte limitate până acum. Studiile pe câini au fost efectuate în mod extensiv, însă pisicile au rămas în mare parte neexplorate, deşi ele sunt la fel de prezente în multe gospodării.

În Marea Britanie, peste 10 milioane de pisici sunt ţinute ca animale de companie, iar aproape un sfert dintre gospodării deţin cel puţin o pisică. Această apropiere între mediile de viaţă ale oamenilor şi ale animalelor de companie înseamnă că ambele specii sunt expuse la factori de mediu similari, ceea ce poate oferi indicii importante despre rolul mediului în riscul de cancer.

Expunerea comună la factori de mediu

Profesorul Geoffrey Wood, de la Ontario Veterinary College din Canada, a subliniat că, deoarece pisicile trăiesc în aceleaşi spaţii ca şi oamenii, ele sunt expuse la aceiaşi factori de mediu. El a explicat că această situaţie poate ajuta la înţelegerea motivelor pentru care cancerul se dezvoltă la ambele specii şi la identificarea modului în care mediul înconjurător influenţează riscul de cancer.

Conform profesorului Wood, această perspectivă comună asupra expunerii permite, teoretic, explorarea unor noi căi de prevenţie şi tratament care să fie aplicabile atât animalelor de companie, cât şi oamenilor.

Ce înseamnă pentru medicina veterinară şi pentru cercetarea umană

În plan veterinar, cartografierea detaliată a modificărilor genetice asociate cu tumorile felinelor poate conduce la teste diagnostice mai bune, la o înţelegere mai clară a pronosticului şi, eventual, la terapii mai eficiente adaptate la particularităţile genetice ale fiecărui tip de cancer la pisici. Deşi studiul nu prezintă încă terapii noi, el pune bazele pentru cercetări ulterioare care ar putea identifica ţinte moleculare deosebit de relevante pentru tratament.

În plan uman, identificarea asemănărilor genetice între cancerele felinelor şi cele ale oamenilor oferă oportunităţi unice: modelele naturale ale bolii la animale de companie pot completa studiile de laborator şi pot accelera descoperirea unor abordări terapeutice, în special pentru forme care sunt mai greu de abordat în cadrul studiilor umane tradiţionale din cauza prevalenţei reduse.

Rolul probelor naturale în cercetare

Modelul animalului de companie, spre deosebire de modelele de laborator induse, reflectă de multe ori complexitatea reală a bolii, incluzând variabilitatea genetică şi expunerile de mediu similare cu cele umane. Având la dispoziţie un număr mai mare de probe de la pisici care dezvoltă anumite subtipuri de cancer, cercetătorii pot studia cursul natural al bolii, pot testa ipoteze despre cauze şi pot examina răspunsul la tratamente într-un context mai apropiat de realitate.

Publicare şi acces la detalii

Studiul a fost publicat în revista Science, iar echipa de cercetare este condusă de instituţii de prestigiu, printre care Wellcome Sanger Institute din Cambridge. Aceste instituţii pun la dispoziţie rezultatele şi datele pentru a încuraja continuarea cercetărilor şi colaborările care pot transforma constatările genetice în intervenţii practice.

Pentru cei interesaţi să consulte informaţii suplimentare despre instituţia coordonatoare şi publicaţia în care a apărut studiul, resursele relevante sunt disponibile online: Wellcome Sanger Institute şi revista Science.

Perspective şi următorii paşi în cercetare

Lucrarea deschide o serie de direcţii viitoare de cercetare: extinderea numărului de probe şi a tipurilor de tumori analizate, integrarea altor tipuri de date – cum ar fi informaţii despre mediu şi istoricul medical al animalelor – şi testarea unor ipoteze legate de mecanismele moleculare identificate. Toate aceste demersuri au potenţialul de a duce la aplicaţii reale în diagnostic şi tratament, atât pentru pisici, cât şi pentru oameni.

Deocamdată, descoperirea trebuie privită ca o etapă esenţială în construirea unei baze de date genetice robuste care să permită comunităţii ştiinţifice să investigheze în profunzime legăturile dintre gene, mediu şi apariţia cancerului. Această bază de date poate, în timp, să sprijine dezvoltarea de terapii ţintite şi strategii preventive care să fie relevante trans-species.

Un apel la colaborare

Studiul semnalează importanţa colaborării interdisciplinare între geneticieni, oncologi veterinari, medici şi specialişti în epidemiologie a mediului. Numărul mare de pisici de companie şi confidenţa pe care acestea o au în viaţa cotidiană fac din ele parteneri valoroşi în efortul de a înţelege boala la nivel molecular şi de a traduce aceste înţelegeri în opţiuni de tratament eficiente.

Prin această primă hartă genetică a cancerului la pisici, comunitatea științifică face un pas semnificativ către integrarea sănătăţii umane şi veterinare, confirmând că studiul bolilor naturale ale animalelor de companie poate aduce informaţii esenţiale pentru îmbunătăţirea sănătăţii tuturor.