Înapoi în viitorul tehnologic: Patru gadgeturi emblematice care au definit istoria CES

Sursa foto: Imagine generată AI iAceastă imagine a fost generată automat de AI pe baza rezumatului articolului și nu reprezintă un moment real fotografiat.

În mijlocul halelor uriaşe ale unui centru de convenţii din Las Vegas, un televizor monumental mi-a schimbat percepţia despre cât de spectaculoasă poate fi tehnologia de consum. Un reprezentant PR m-a condus printre standuri în construcţie până la o scenă parţial ridicată, iar în spatele ei am zărit un ecran uriaş: The Wall, un televizor cu micro‑LED de 292 de inchi, mai luminos decât orice ecran de cinema şi pur şi simplu imens. Era la CES 2020, iar senzaţia că asist la o pagină de istorie tehnologică m‑a însoţit încă de atunci.

„În acest articol:”

• CES 1967: La început, existau televizoare
• CES 1970: Un VCR de 13.000 de dolari pregăteşte scena pentru streamingul ieftin
• CES 1977: Atari 2600 — ce a rămas din Pong
• CES 1992: Apple lansează Newton, un precursor eşuat al iPhone
• CES 2026: Ce urmează pentru istoria tehnologiei

CES — Consumer Electronics Show — a fost mult timp locul unde lumea a văzut pentru prima dată tehnologii care apoi au intrat în viaţa de zi cu zi: console de jocuri, telefoane, servicii de streaming şi, adesea, idei care păreau desprinse din science‑fiction: roboţi umanoizi, maşini electrice personale sau aparate casnice dotate cu inteligenţă artificială. Deşi marii jucători precum Apple, Amazon, Google sau Samsung au ajuns să‑şi organizeze propriile lansări, CES rămâne o barometru important al trendurilor tehnologice.

CES 1967: La început, existau televizoare

Prima ediţie CES a avut loc în 1967, la New York, şi a atras doar 117 expozanţi — o cifră mică comparativ cu standardele actuale. Încă de la fondare, TV‑ul a fost una dintre vedetele evenimentului. Anii ’60 au adus în Statele Unite adoptarea transmisiunilor color şi lansarea primelor sateliţi TV, iar la CES din 1967 televizoarele considerate de ultimă oră erau echipate cu circuite integrate, micile „cipuri” care urmau să devină inima laptopurilor şi smartphone‑urilor.

Majoritatea televizoarelor de atunci foloseau tuburi catodice (CRT), ceea ce limita dimensiunea ecranelor şi făcea aparatele grele. Tranziţia spre ecrane mai mari şi mai imersive a fost o constantă: idealul rămânea mereu ceva mai mare, care să reproducă senzaţia unei săli de cinema acasă. De la televizoarele cu proiecţie din spate ale anilor ’80 şi ’90, la panourile plate care pot fi agăţate pe perete, evoluţia a fost continuă: rezoluţii mai mari, contrast mai bun, culori mai realiste şi o dimensiune tot mai generoasă a display‑urilor.

Un sondaj CNET din 2025 arăta că aproape jumătate dintre respondenţi ar prefera un televizor mai mare de 65 de inchi dacă banii nu ar fi o problemă. Chris Hamdorf, vicepreşedinte executiv la TCL, le recomanda cumpărătorilor să aleagă un televizor „cu un număr de mărime mai mare decât cel pe care îl cred necesar”. Cu toate acestea, în pofida unor progrese uimitoare — precum primul ecran cu plasmă de 42 de inchi semnat Fujitsu în 1995 sau televizoarele masive cu micro‑LED văzute recent — inovaţia în domeniul televizoarelor pare să fi încetinit, întrucât ecranele mari şi de calitate au devenit tot mai accesibile.

CES 1970: Un VCR de 13.000 de dolari pregăteşte scena pentru streamingul ieftin

Pe măsură ce televizoarele s‑au răspândit, a apărut o întrebare fundamentală: ce se întâmplă dacă utilizatorii ar putea controla momentul vizionării? Răspunsul a venit sub forma VCR‑ului. La CES din 1970, Philips a prezentat modelul N1500, primul VCR care înregistra programe TV pe casete. Deşi iniţial destinat uzului profesional, N1500 a fost lansat pe piaţa din Marea Britanie în 1972 la preţul de 600 de lire sterline — echivalentul a aproximativ 13.000 de dolari în termeni actuali.

VCR‑ul a transformat concepţia de televiziune: a permis «time shifting» — adică vizionarea programelor la o oră aleasă de consumator. Formatele iniţiale nu s‑au impus universal: în SUA a început o altă competiţie, între Betamax (Sony) şi VHS (JVC). Betamax, lansat în 1975, oferea o calitate tehnică superioară, dar VHS, introdus la CES 1977, a câştigat teren graţie capacităţii de înregistrare mai lungi (două ore faţă de una) şi a suportului mai bun pe piaţă. În 1988 fuseseră vândute 170 de milioane de VCR‑uri în lume, dintre care doar 13% erau modele Betamax.

VCR‑urile au dominat divertismentul casnic timp de patru decenii, alimentând industria magazinelor de închirieri precum Blockbuster şi expresii memorabile precum „fii amabil, dă‑l cu rewind”. Ulterior, DVD‑urile au adus o calitate mai bună şi un suport mai durabil, iar apoi DVR‑urile (digital video recorder) au oferit o soluţie fără discuri: TiVo şi Replay TV au fost printre primele care au stocat sute de ore de emisiuni pe hard disk şi au permis înregistrări programate uşor.

Un episod notoriu din istoria recentă a CES implică DVR‑ul Hopper de la Dish Network, desemnat iniţial Best of CES în 2013. Proprietarul CNET la acea vreme, CBS, a intervenit în procesul premiilor din cauza funcţiei de sărit automat peste reclame, iar reversul deciziei editoriale a generat o controversă amplă, ilustrând tensiunile dintre interese comerciale şi integritatea editorială.

De la DVR‑urile locale am ajuns la DVR‑urile din cloud: serviciul Sling TV, lansat la CES în 2015 cu un pachet de 20 de dolari care includea posturi ca ESPN, CNN, TNT şi Disney Channel, a fost un moment‑cheie care a anunţat epoca «cord‑cutting» — a renunţării la cablu în favoarea streamingului. Astăzi, multe servicii oferă DVR în cloud care permit înregistrarea şi redarea programelor oricând, indiferent de dispozitiv.

CES 1977: Atari 2600 — ce a rămas din Pong

Jocurile video au găsit la CES un loc de lansare esenţial. La 4 iunie 1977, Atari a prezentat la CES consola Atari 2600, care a dat startul industriei de gaming casnic la scară largă. Deşi nu a fost prima consolă de uz casnic — acel titlu îi revine Magnavox Odyssey din 1972 — Atari 2600 a fost prima care a devenit mainstream. Compania Atari, fondată în 1972, şi‑a făcut un nume cu Pong; ulterior, angajaţi ai Atari, precum Steve Jobs şi Steve Wozniak, aveau să contribuie la fondarea Apple.

VCS (Video Computer System), redenumit Atari 2600, a fost creat pentru a aduce experienţa arcadei acasă, permiţând interacţiunea directă cu imaginea de pe ecran şi competiţia între jucători. Consola s‑a vândut excelent — a atins 30 de milioane de unităţi în întreaga lume — şi a introdus generaţii întregi în plăcerea gamingului la domiciliu.

Ulterior, CES a continuat să fie locul în care hardware‑ul destinat jocurilor a evoluat: în 1985 Nintendo a prezentat NES la CES din iunie, iar în 2001 Microsoft a dezvăluit designul final al Xbox, marcând revenirea unei companii americane majore pe piaţa consolelor. Discursul lui Bill Gates la CES, acompaniat de un moment teatral în care a dat la o parte o pânză neagră pentru a dezvălui consola Xbox, a rămas memorabil.

Deşi relevanţa CES pentru lansările majore de console a scăzut odată cu apariţia unor evenimente dedicate industriei jocurilor, precum E3, showul din Las Vegas rămâne important pentru makers de PC‑uri, producători de procesoare şi companii din domeniul VR/AR, care continuă să dezvăluie inovaţii în această arenă.

CES 1992: Apple lansează Newton, un precursor eşuat al iPhone

În 1992, Apple a pătruns pentru prima dată la CES, iar John Sculley, CEO‑ul de atunci, a prezentat Newton MessagePad, pe care l‑a numit „nimic mai puţin decât o revoluţie”. Newton era un dispozitiv portabil, un PDA (personal digital assistant) care promitea să organizeze note, contacte, calendare şi să permită citirea de cărţi electronice cu mult înainte de apariţia Kindle.

Caracteristica definitorie a Newton era recunoaşterea scrisului de mână: utilizatorul scria pe ecran cu un stylus, iar dispozitivul ar fi trebuit să convertească caligrafia în text. Funcţia nu a funcţionat însă satisfăcător şi a fost ţinta ironiei mediatice; în plus, preţul de pornire al dispozitivului, 700 de dolari la lansarea din 1993 (echivalentul a peste 1.500 de dolari în termeni actuali), a făcut ca Newton să fie prea scump pentru a deveni un succes de masă.

Totuşi, Newton poate fi văzut ca o verigă în evoluţia care a condus la smartphone‑urile moderne. Alte dispozitive din aceeaşi perioadă, precum IBM Simon sau Nokia 9000, au adăugat funcţii de comunicaţii mobile, iar mai târziu BlackBerry şi handheld‑urile cu versiuni de Windows au contribuit la dezvoltarea telefoanelor inteligente.

Evenimentele de la CES au continuat să producă momente remarcabile în zona mobilă: Palm Pre, lansat la CES 2009 şi premiat Best of CES, a fost un exemplu de produs care a câştigat atenţie pentru un software mobil nou şi promiţător. Între timp, Apple a început să trateze CES cu prudenţă, preferând propriile lansări mari; când iPhone‑ul a venit la Verizon în 2011, anunţul făcut în New York a eclipsat practic activitatea de la Las Vegas.

CES 2026: Ce urmează pentru istoria tehnologiei

O lecţie constantă în anii petrecuţi la CES este că ideile spectaculoase pot avea nevoie de timp pentru a deveni parte a vieţii cotidiene — iar unele nu se vor integra niciodată. Tehnologiile prezentate nu au întotdeauna succes imediat; competitivitatea şi convergenţa formelor tehnologice decid în cele din urmă «câştigătorii» pieţei.

La CES 2026 au fost vizibile direcţii viitoare clare: roboţi casnici şi instrumente AI, vehicule autonome, soluţii pentru îngrijirea persoanelor în vârstă, precum şi experimente care combină sănătatea, divertismentul şi transportul personal. Unele propuneri par încă departe de a fi accesibile publicului larg, dar tocmai acest etaj este locul în care inovaţia îşi găseşte începutul.

Chiar şi în faţa mutării lansărilor majore către evenimente proprii organizate de companii, CES rămâne relevant. Peste 145.000 de participanţi la ediţia recentă au demonstrat că evenimentul continuă să fie un punct de întâlnire între start‑up‑uri, investitori, mass‑media şi publicul entuziast. Deşi importanţa unor categorii, precum televizoarele, a scăzut relativ, showul este încă un catalizator al ideilor care pot schimba viaţa de zi cu zi.

De la ecrane uriaşe şi VCR‑uri care au permis «time shifting», la console care au transformat divertismentul şi PDA‑uri care au prefigurat telefoanele inteligente, istoria CES este şi istoria tehnologiei pe care o folosim astăzi. Drumul de la conceptele spectaculoase la produse utile şi accesibile e adesea lung şi plin de încurcături, dar multe dintre schimbările care ne modelează prezentul au început aici, sub luminile puternice ale târgului din Las Vegas.

Pe măsură ce industria se orientează tot mai mult către software, servicii şi inteligenţă artificială, rămâne întrebarea cine va mai folosi CES ca scenă principală de lansare. Dar pentru cei care merg la Las Vegas în fiecare ianuarie, showul continuă să fie o ocazie de a vedea ce idei vor rezista, care vor dispărea şi ce ar putea deveni noul normal în anii următori.

Articol redactat cu date şi amintiri din multiple ediţii CES, reflectând momentele în care televizoarele, VCR‑urile, consolele de jocuri şi PDAs au transformat divertismentul şi comunicarea personală.

Pentru informaţii suplimentare despre ediţia recentă a târgului, vezi anunţul oficial al CES 2026: Comunicarea de presă CES 2026.

Mai multe perspective şi clasificări ale celor mai bune produse pot fi găsite în selecţia Best of CES 2026 realizată în colaborare între publicaţii.