Parteneriat România–Franța pentru Tarnița: Hidroelectrica și EDF înființează o companie mixtă pentru proiectul de 1.000 MW

Sursa foto: Adevărul

Acționarii Hidroelectrica aprobă asocierea cu Électricité de France pentru relansarea Tarnița‑Lăpuștești

Acționarii Hidroelectrica au decis în mod oficial înființarea unei societăți mixte în cote egale împreună cu gigantul francez Électricité de France (EDF), cu mandatul de a dezvolta proiectul hidrocentralei cu acumulare prin pompaj Tarnița‑Lăpuștești. Măsura marchează prima încercare serioasă din ultimii ani de a transforma un proiect conceput în epoca comunistă, dar rămas mult timp doar la stadiul de intenție, într‑o investiție concretă pentru flexibilizarea sistemului energetic național, potrivit informațiilor publicate de Profit.

Un parteneriat egal între operatorul național și un jucător cu experiență

Noua societate mixtă va funcționa pe baza unei participații paritare între Hidroelectrica, companie controlată majoritar de stat, și EDF, unul dintre cei mai mari producători de energie din lume. În cadrul deciziei acționarilor s‑au stabilit atât atribuțiile fiecărei părți, cât și cadrul general de funcționare al entității comune, care are ca obiectiv relansarea proiectului Tarnița‑Lăpuștești etapă cu etapă. Alegerea unui partener cu experiență în proiecte hidroelectrice ample răspunde, în opinia inițiatorilor, necesității de a asigura expertiză tehnică și managerială pentru demersurile complexe pe care le implică un astfel de proiect.

România trebuie să garanteze un mecanism de sprijin financiar în faza de operare

Implicarea EDF a fost condiționată de existența unui mecanism de sprijin financiar în faza de operare a centralei, având în vedere costurile ridicate ale unui astfel de proiect și rolul său central în asigurarea flexibilității sistemului energetic, tot mai dominat de surse regenerabile intermitente. În discuțiile cu partenerii francezi s‑a subliniat nevoia ca România să ofere garanții sau mecanisme de susținere după punerea în funcțiune, astfel încât investiția să fie viabilă din perspectivă economică pe termen lung.

Pe de altă parte, România dispune deja de un cadru normativ care oferă facilități pentru proiecte de acest tip, respectiv o ordonanță din 2014 menționată în discuțiile părților, însă proiectul nu a reușit anterior să treacă de faza de intenție și planificare.

Moștenirea birocratică a vechii companii Hidro Tarnița SA și blocajele administrative

Povestea proiectului Tarnița este puternic influențată de moștenirile administrative lăsate de fosta companie Hidro Tarnița SA, societate intrată în faliment în 2023. Documentația tehnică amplă elaborată pentru proiect, inclusiv studiul de fezabilitate realizat în 2008 şi actualizat în 2014, se află în patrimoniul acestei societăți falimentare și, conform informațiilor oficiale, nu poate fi vândută direct. Situația a creat un blocaj în valorificarea documentelor esențiale pentru relansare, deoarece accesul la studiile şi analizele deja efectuate este restricţionat de statutul juridic al fostei societăți.

Acționarul majoritar al Hidro Tarnița SA, SAPE, a anunțat că blochează valorificarea studiului de fezabilitate şi intenționează să preia documentația în interes național. În acest context, un amendament legislativ aflat în discuție în planurile oficiale ar permite relansarea proiectului fără realizarea unui studiu complet nou, prin procedura de actualizare a studiului existent. O astfel de soluție ar putea scurta semnificativ calendarul investiției, dacă va fi pusă în aplicare și dacă va fi acceptată în ansamblu de părți.

Parametrii tehnici ai proiectului original și rolul central în sistemul energetic

Proiectul inițial Tarnița‑Lăpuștești prevedea construirea unei centrale cu o capacitate totală de 1.000 MW, alcătuită din patru grupuri a câte 250 MW fiecare. Amplasamentul propus se afla la aproximativ 30 de kilometri de municipiul Cluj‑Napoca, pe valea Someşului Cald. Estimările tehnice și logistice realizate anterior indicau o durată a construcției cuprinsă între cinci și șapte ani, de la demararea efectivă a lucrărilor până la punerea în funcțiune.

Rolul prevăzut pentru această centrală era acela de a asigura echilibrarea sistemului energetic național în perioada în care vor fi puse în funcțiune reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă și, în același timp, în contextul creșterii capacităților eoliene și solare. Din această perspectivă, o instalație de acumulare prin pompaj, capabilă să stocheze energie și să o redea în perioadele de vârf, ar putea contribui la stabilitatea rețelei și la integrarea într‑un mod mai eficient a producției intermitente din surse regenerabile.

Controversele economice: costuri mari și îndoieli privind amortizarea

Deși proiectul a fost promovat ca o soluție strategică, acesta a fost și subiectul unor critici ferme. Oponenții au susținut că investiția, evaluată ca fiind de peste un miliard de euro încă din anii 2010, ar putea fi dificil de amortizat în condițiile pieței actuale. Argumentele critice se concentrează pe perspectiva economică a unui proiect cu costuri inițiale foarte ridicate și pe incertitudinile privind revenirea financiară într‑un mediu de piaţă în continuă schimbare.

În acest sens, condițiile de piață, evoluția prețurilor la energie, precum și mecanismele de susținere instituite de stat vor juca un rol esențial în stabilirea viabilității economice a investiției. Tocmai aceste incertitudini au determinat, în trecut, blocaje în demersurile de realizare a proiectului și au alimentat dezbaterile despre oportunitatea şi modul de derulare a unei astfel de investiții la scară largă.

Un prim pas, dar cu condiții și pași suplimentari necesari

Decizia acționarilor Hidroelectrica de a forma o companie mixtă cu EDF este percepută ca un pas important, semnificând că proiectul primește, pentru prima dată în mult timp, o susținere concretă din partea unui partener internațional de anvergură. Totuși, implicarea efectivă a părții franceze este condiționată de clarificarea mecanismelor financiare în faza de operare, iar o serie de obstacole administrative și juridice rămân de depășit pentru a transforma intenția în realitate.

Printre aceste obstacole se numără clarificarea situației documentației tehnice aflate în patrimoniul Hidro Tarnița SA, soluționarea aspectelor legate de faliment și proprietate, precum și adoptarea, dacă va fi cazul, a amendamentului legislativ care ar permite actualizarea studiului de fezabilitate existent în locul întocmirii unuia complet nou. Toate aceste etape sunt esențiale pentru reducerea timpului necesar demarării efective a lucrărilor și pentru creșterea atractivității proiectului din perspectiva investitorilor.

Perspective și ipoteze privind calendarul de realizare

Potrivit evaluărilor anterioare, construcția unei centrale de tipul celei propuse pentru Tarnița ar fi putut dura între cinci și șapte ani. Dacă demersurile administrative și juridice se vor simplifica prin actualizarea studiului existent și dacă vor fi stabilite mecanisme clare de susținere în faza de operare, calendarul ar putea fi considerabil accelerat în raport cu situația în care ar fi necesară elaborarea unui studiu complet nou. Cu toate acestea, orice estimare a termenelor rămâne dependentă de evoluția deciziilor politice, de adaptările legislative și de negocierile dintre părțile implicate.

Parteneriatul cu EDF, asociat cu angajamentul Hidroelectrica, rămâne, pentru moment, cadrul oficial prin care se încearcă depășirea impasului istoric în care a rămas proiectul Tarnița. În lipsa clarificărilor privind mecanismele de sprijin în faza de operare și în absența unor soluții rapide pentru deblocarea documentației tehnice, însă, proiectul nu poate avansa spre etapa de construcție conform calendarului idealizat în studiile precedente.

În concluzie, decizia acționarilor Hidroelectrica de a crea o entitate comună cu un partener internațional de talia EDF reprezintă un pas semnificativ pentru reintroducerea proiectului Tarnița‑Lăpuștești pe agenda investițiilor energetice majore. Rămâne de urmărit modul în care autoritățile române și părțile interesate vor soluționa aspectele juridice, financiare şi administrative pentru a transforma un proiect conceput în anii ’80 într‑o instalație funcțională și viabilă economic în contextul actual al pieței energetice.

Surse: Articol Adevarul, informații suplimentare citate din Profit.