Războiul AI: China conduce la roboţi, SUA la „creiere” — dar cursa rămâne deschisă

Sursa foto: Bbc

Într-o lume în care dominaţia globală se joacă tot mai mult la nivel tehnologic, Statele Unite şi China se află într-o competiţie complexă pentru supremaţia inteligenţei artificiale. Această luptă nu este una singulară: se desfăşoară în laboratoare de cercetare, în campusuri universitare şi în birourile start‑up‑urilor de ultimă generaţie, monitorizată de liderii celor mai bogate companii şi la cele mai înalte niveluri guvernamentale. Costurile sunt colosale, iar miza — influenţă economică, militară şi geopolitică — rămâne enormă.

Două avantaje diferite: „creiere” versus „corpurile” inteligente

Un rezumat succint al acestei confruntări este oferit de Nick Wright, cercetător în neuroştiinţe cognitive la University College London: este o bătălie între „creiere” şi „corpurile” roboţilor. În termeni practici, SUA a condus tradiţional în dezvoltarea unor „creiere” AI avansate — chatbots, microcipuri şi mari modele lingvistice (LLM). În acelaşi timp, China a excelat în construcţia „corpurilor” inteligente — roboţi şi, în special, humanoizi care seamănă în mod tulburător cu oamenii.

Victoria americană în lumea LLM

Punctul de cotitură a venit la 30 noiembrie 2022, când firma californiană OpenAI a lansat un nou chatbot pe care l‑a prezentat, într‑o declaraţie de şase propoziţii, ca fiind „un model antrenat care interacţionează într‑un mod conversaţional”. Acesta a primit numele ChatGPT şi a făcut imediat senzaţie; reţelele sociale au fost inundate de postări despre modul în care oamenii foloseau noua casetă de text apărută pe internet.

Marii jucători americani — OpenAI, Anthropic, Google, Perplexity — au investit miliarde de dolari în dezvoltarea unor modele rivale, convigşi că marii utilizatori ai LLM pot prelua multe dintre funcţiile profesiilor cu guler alb, oferind companiilor profituri substanţiale. OpenAI a afirmat că peste 900 de milioane de persoane folosesc ChatGPT în fiecare săptămână, ceea ce echivalează cu aproape unul din opt oameni pe planetă.

Cum şi‑a jucat America cartela hardware

În Washington s‑a pus rapid o întrebare strategică: ce înseamnă această ascensiune a LLM pentru competiţia cu China? Răspunsul oferit de oficiali de rang înalt indică faptul că avantajul american se sprijină mai puţin pe algoritmi şi mai mult pe hardware — în special microcipurile care alimentează puterea de calcul uriaşă necesară pentru antrenarea acestor modele.

Marea majoritate a cipurilor performante folosite de firmele din Silicon Valley sunt proiectate de companii americane, în frunte cu Nvidia, iar Statele Unite a instituit un regim strict de controale la export pentru a împiedica ajungerea acestor circuite în China. Această politică are rădăcini istorice care pot fi urmărite până în anii 1950, când Washingtonul a blocat exporturile de electronice avansate către ţările aliate Uniunii Sovietice; pe măsură ce cursa AI s‑a intensificat, aceste restricţii au fost consolidate, în 2022, de administraţia preşedintelui Joe Biden.

Chiar dacă multe dintre cipuri nu sunt fabricate în SUA, ci în Taiwan, Statele Unite îşi exercită influenţa prin instrumente precum „regula produsului direct străin” (foreign direct product rule), care obligă companiile străine să se conformeze regulilor americane dacă produsele exportate conţin componente sau tehnologii americane. În practică, acest cadru limitează foarte mult cantitatea de cipurilor înalt performante care ajung în China.

De asemenea, realizarea celor mai avansate cipuri necesită utilaje speciale — maşini de imprimare ultravioletă — produse de o singură companie în lume: ASML, din Olanda. Şi pe acest front, politica americană a blocat în mare măsură livrările către China.

Reacţia chineză: atacul DeepSeek

Cu toate acestea, China nu a acceptat pasiv aceste blocaje. În ianuarie 2025, în aceeaşi săptămână în care Donald Trump a fost învestit pentru al doilea mandat, China a lansat propriul său chatbot AI‑power: DeepSeek. Pentru utilizator, interacţiunea era, în mare parte, similară cu ChatGPT: putea răspunde la întrebări, scrie cod şi era disponibil gratuit.

Impactul a fost major. DeepSeek este estimat că a fost creat cu o fracţiune din resursele cheltuite pentru modelele americane precum ChatGPT sau Claude. Reacţia pieţei a fost abruptă: pe 27 ianuarie 2025, Nvidia a înregistrat cea mai mare pierdere de valoare de piaţă într‑o singură zi din istoria bursei americane — în jur de 600 de miliarde de dolari.

Jurnaliştii şi analiştii au remarcat că politica de control al exporturilor a avut un efect neintenţionat: limitând accesul pe termen scurt la cipuri extrem de puternice, aceasta a forţat dezvoltatorii chinezi să găsească soluţii alternative şi să accelereze drumul către autosuficienţă. În plus, cultura tehnologică din China a privilegiat, în multe cazuri, o abordare mai deschisă: codurile şi modelele sunt adesea publicate fără rezerve mari, permiţând altor companii să construiască şi să îmbunătăţească rapid soluţiile existente. Drept urmare, diferenţa de calitate între modelele americane, închise şi proprietare, şi cele chinezeşti deschise, s‑a micşorat; modelul chinezesc poate fi „doar” 90% la fel de performant, dar costă mult mai puţin, după cum au remarcat analiştii.

Avantajul Chinei în războiul roboţilor

În timp ce SUA a dominat iniţial „creierele”, China şi‑a asigurat un avans semnificativ în construcţia „corpurilor” roboţilor. Începând din anii 2010, guvernul chinez a amplificat substanţial sprijinul pentru cercetarea şi producţia de roboţi, oferind subsidii de miliarde de dolari şi facilitând apariţia unor start‑up‑uri robotice cu performanţe ridicate. Astfel, în prezent, se estimează existenţa a aproximativ două milioane de roboţi operaţionali în China — mai mulţi decât în restul lumii luate la un loc.

Vizitatorii internaţionali din oraşe precum Shenzhen sau Shanghai observă integrarea profundă a roboţilor în viaţa de zi cu zi, de la livrări cu drone până la servicii automate pentru restaurante şi magazine. China excellează în special la roboţii de tip humanoid, concepuţi să arate şi să se comporte astfel încât să înlocuiască, parţial, activităţile umane.

Un raport al Center for Strategic and International Studies descrie un „factory dark” în Chongqing — o uzină în care 2.000 de roboţi şi vehicule autonome, se susţine, pot livra o maşină nouă la fiecare minut. Denumirea „fabrică întunecată” reflectă faptul că instalaţia poate funcţiona teoretic complet automat, fără prezenţa operatorilor umani.

Guvernul chinez priveşte dezvoltarea humanoizilor şi prin prisma demografiei: populaţia îmbătrâneşte rapid, iar autorităţile consideră că roboţii humanoizi pot compensa lipsa forţei de muncă tinere în domenii precum îngrijirea. Prognozele indică faptul că, în jurul anului 2035, numărul persoanelor din China cu vârsta de 60 de ani sau peste ar putea depăşi întreaga populaţie a Statelor Unite.

Pe plan comercial, China a ajuns să reprezinte aproximativ 90% din exporturile mondiale de roboţi humanoizi.

Problema „creierului” în robotica avansată

Există însă o slăbiciune în lanţul de valoare: deşi China domină în construcţia „corpurilor” robotice, fiecare corp are nevoie de un creier — un software complex care coordonează activitatea componentelor mecanice. Pentru sarcini repetitive, un creier robotizat simplu este suficient şi poate fi produs local. Însă pentru roboţi care trebuie să execute o varietate de sarcini complexe este nevoie de un tip diferit de inteligenţă artificială — AI „agentic” (sau „inteligenţă artificială agentică”), care acţionează mai degrabă ca un actor independent, gestionând misiuni cu paşi multipli.

Pe acest segment, Statele Unite deţin în continuare un avans: microcipurile performante, software‑ul sofisticat şi integrarea sistemelor plasează „creierul” roboţilor mai aproape de standardele occidentale avansate. Un cercetător UCL a estimat că aproximativ 80% din valoarea unui robot provine din „creierul” său — adică din cipuri şi software.

Combinarea roboţilor cu AI agentică: posibilităţi şi riscuri

Ambele puteri lucrează acum la îmbinarea hardware‑ului robust cu capacităţile agentice. Exemple din industrie arată că nu doar companii chineze pot produce roboţi cu nivel ridicat de autonomie. Boston Dynamics, o firmă americană de inginerie, a demonstrat deja aplicabilitatea agentic AI într‑un format comercial: robotul lor de tip câine, Spot, echipat cu camere avansate şi senzori termici, poate efectua inspecţii în depozite, detectând supraîncălziri, scurgeri de gaz sau vărsări, şi transmite aceste informaţii către platformele industriale de analiză pentru luarea de decizii — posibil cu intervenţie umană minimă sau chiar fără intervenţie.

Pe partea mai înfricoşătoare a potenţialului, implementarea agentic AI în vehicule aeriene autonome a fost deja observată pe câmpul de luptă. Un exemplu consemnat este desfăşurarea, în vara precedentă, a dronelor Gogol‑M de către Ucraina: acestea includ un „mothership” aerian capabil să zboare sute de kilometri, să elibereze două drone de atac mai mici care, fără control uman direct, scanează terenul pentru a identifica ţinte şi apoi se autodelimitează prin detonare. Astfel de aplicaţii ridică întrebări grave despre controlul, responsabilitatea şi riscul de proliferare a tehnologiilor autonome letale.

Cine va triumfa? O linie de sosire incertă

Este dificil de prezis un învingător clar când nu ştim unde se află linia de sosire, afirmă Greg Slabaugh, profesor specializat în viziune computerizată şi AI. „Victoriile” nu vor fi probabil evenimente singular, memorabile ca o aterizare pe Lună; mai degrabă, ceea ce va conta este avantajul susţinut în capacitate, integrarea AI în economie şi influenţa asupra standardelor globale.

Experienţa istorică cu tehnologii precum electricitatea şi calculatoarele sugerează că nu neapărat cine inventează primul are ultimul cuvânt, ci cine reuşeşte să extindă şi să implementeze tehnologia cel mai eficient pe scară largă. Acelaşi principiu ar putea fi valabil şi pentru AI.

Diferitele abordări ale Chinei şi Statelor Unite reflectă reguli şi priorităţi distincte: giganţii tehnologici americani tind să meargă rapid spre noi aplicaţii, uneori fără garduri de protecţie ample, pe când Partidul Comunist chinez favorizează supravegherea şi controlul statal al cercetării. Fiecare „joacă” în condiţiile sale şi, conform unor analişti, jucătorul care cucereşte şi păstrează un public mai larg de utilizatori şi adoptatori este cel care ar putea avea avantaj pe termen lung.

În această cursă, mizelor le sunt greu de supraestimat: nu este clar încă dacă Statele Unite sau China vor ieşi mai puternice în secolul XXI, dar dezvoltarea şi implementarea inteligenţei artificiale ar putea fi factorul decisiv.

Mai multe informaţii şi analiza extinsă pot fi consultate pe pagina articolului original al BBC: China is winning one AI race, the US another – but either might pull ahead.