Achiziţia care riscă să golească bugetul STB: cum litigiile cu Grampet au generat penalităţi de sute de milioane
Litigiile rezultate dintr‑o achiziţie de tramvaie din 2019 au dus la penalităţi judiciare de sute de milioane, iar STB riscă să suporte costuri de ordinul zecilor de milioane de euro.
Sursa foto: Adevărul
O procedură de achiziţie lansată în 2019 pentru cumpărarea a 40 de tramvaie de 18 metri s-a transformat, în ani, într-un litigiu care ameninţă să pună o presiune financiară majoră pe bugetul Societăţii de Transport Bucureşti (STB). Deciziile definitive ale instanţelor şi executările silite impuse în favoarea asocierii formate din Electroputere VFU Paşcani şi Reloc Craiova, parte a grupului Grampet controlat de omul de afaceri Gruia Stoica, au condus la acumularea unor penalităţi uriaşe, pe care STB ar putea fi obligată să le plătească.
Procedura lansată sub Gabriela Firea şi desemnarea câştigătoarei
STB a iniţiat, în septembrie 2019, o procedură de achiziţie pentru 40 de tramvaie cu lungimea de aproximativ 18 metri, cu opţiune de extindere la încă 60 de unităţi. Licitaţia a fost demarată în mandatul Gabrielei Firea, iar scopul declarat al achiziţiei era înlocuirea tramvaielor vechi Tatra T4R, fabricate în anii 1970. La procedură s-au înscris două asocieri: Electroputere VFU Paşcani – Reloc Craiova, din grupul Grampet, şi asocierea Astra Vagoane – CRRC Qingdao.
Decizia de atribuire a desemnat câştigătoare asocierea din grupul Grampet. Situaţia a ridicat însă semne de întrebare: niciuna dintre cele două firme ale asocierii nu produsese anterior tramvaie noi; VFU Paşcani avea în portofoliu doar modernizarea a 17 tramvaie (16 GT4 Armonia pentru Timişoara şi un GT4 M pentru Iaşi).
Schimbarea criteriilor şi prezentarea licenţei
Documentaţia de atribuire adoptată de STB conţinea, în mod neaşteptat, cerinţe mai permisive decât cele aplicate în achiziţiile anterioare de vehicule de transport din Capitală. Instituţia a solicitat dovada livrării sau furnizării, în ultimii cinci ani, a minimum 20 de „vagoane” şi prezentarea licenţei unui tramvai omologat. Ulterior, ca urmare a unor solicitări din partea ofertanţilor, STB a emis o erată care a permis dovedirea experienţei atât prin livrarea, cât şi prin modernizarea sau reconstrucţia de vagoane.
Chiar şi cu această modificare, firmele din grupul Grampet nu îndeplineau strict pragul de experienţă solicitat, având doar 17 tramvaie modernizate/reconstruite. Cel puţin aceasta a fost una dintre problemele ridicate în discuţie. Aspectul esenţial care a atras atenţia autorităţilor şi a publicului a fost însă natura licenţei prezentate de VFU Paşcani: la dosar ar fi fost depusă o licenţă a unui tramvai omologat în Federaţia Rusă.
Legătura cu producătorul rus şi referiri publice
Un indiciu privind provenienţa licenţei a fost oferit de declaraţiile lui Feliks Vinokour, proprietarul PK Transportnye Sistemy (PK TS), care în acea perioadă susţinea public, într-o conferinţă de presă citată de presa de specialitate, că tramvaiele companiei sale vor fi livrate şi în Bucureşti. Analiza portofoliului PK TS arată că modelele Bogatyr şi Bogatyr-M, ambele cu lungimea de 19 metri, se încadrează parţial în cerinţele caietului de sarcini care permiteau vehicule între 17 şi 21 de metri. În plus, PK TS figurează cu livrări semnificative de tramvaie către Rusia: 350 de unităţi Vityaz-M la Moscova şi 40 de tramvaie Bogatyr la Sankt Petersburg.
Compania PK TS, înfiinţată din structura fostului departament de proiectare al UKVZ în 2013, are două locaţii de producţie, la Sankt Petersburg şi la Tver. În ianuarie 2018, preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, a vizitat uzina din Tver, unde l-a întâlnit pe Feliks Vinokour.
Aceste elemente au alimentat îngrijorări privind provenienţa componentelor şi a licenţei care au stat la baza ofertei VFU Paşcani în licitaţia STB.
Anularea procedurii, refuzul noii administraţii şi sesizările
Pe 31 decembrie 2020, după schimbarea administraţiei locale, directorul general al STB de la acea vreme, Mihai Petcu, a anulat procedura de achiziţie la solicitarea primarului general Nicuşor Dan. Motivele invocate au fost multiple: utilitatea limitată a tramvaielor de 18 metri pentru reţeaua bucureşteană, costul unitar apropiat de cel al tramvaielor lungi (27–36 metri) şi durata de viaţă estimată a vehiculului, de circa 17 ani, alături de garanţia oferită de producător – potrivit documentelor, garanţia era de doi ani, comparativ cu cei cinci ani oferiţi de Astra Vagoane Călători pentru tramvaiele achiziţionate anterior.
Nicuşor Dan a menţionat şi problemele bugetare şi de legalitate: contractul STB ar fi urmat să fie finanţat de la bugetul municipal, iar un control al Curţii de Conturi ar fi indicat că o entitate nu poate face achiziţii în numele altei entităţi fără acoperire. În septembrie 2022, primarul general a sesizat Direcţia Naţională Anticorupţie invocând, printre altele, aspectul legat de licenţa din Federaţia Rusă, stat sancţionat internaţional după declanşarea agresiunii asupra Ucrainei.
Litigiile în instanţă şi executările silite
Reacţia grupului Grampet nu a întârziat: societăţile asociate au depus contestaţii la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC), care le-a admis, şi au continuat apoi procedurile în instanţă. STB a atacat deciziile, dar curţile au menţinut în mai multe rânduri drepturile reclamanţilor.
Pe 17 februarie 2022, imediat înainte de invazia Rusiei în Ucraina, Grampet a obţinut executarea silită a STB în vederea finalizării procedurii. Deoarece STB a refuzat semnarea contractului, societăţile din asociere au solicitat penalităţi pentru întârziere, iar primele hotărâri judiciare le-au fost favorabile.
Într-unul dintre litigii, la Judecătoria Sectorului 1, STB a fost condamnată, pe 7 noiembrie 2024, la plata unor penalităţi de 27,4 milioane de lei pentru perioada 12 decembrie 2023–12 martie 2024. Această sumă a fost calculată ca echivalentă cu aproximativ 300.000 de lei pe zi (circa 60.000 de euro pe zi). STB a făcut apel, însă Tribunalul Bucureşti a menţinut decizia primei instanţe.
Într-un alt dosar, Judecătoria Sectorului 1 a pronunţat o hotărâre definitivă prin care a obligat STB la plata penalităţilor în cuantum de 0,5% din valoarea contractului, sumă echivalând cu 1,52 milioane de lei pe zi (aproximativ 300.000 de euro pe zi). Pe baza acestei hotărâri, la data de 21 martie 2026, penalităţile acumulate exclusiv în temeiul respectivei hotărâri au fost evaluate la 718,9 milioane de lei, aproximativ 140 de milioane de euro.
Deciziile Curţii de Apel şi suma totală estimată
Curtea de Apel Bucureşti a respins atât plângerea STB privind anularea procedurii, cât şi cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, menţinând astfel hotărârile anterioare favorabile asocierii Grampet. Potrivit unui calcul realizat de publicaţie, dacă nu vor interveni alte aspecte juridice, STB ar urma să plătească grupului controlat de Gruia Stoica aproximativ 167 milioane de euro.
Schimbarea poziţiei STB şi anularea procedurii în lipsa documentelor
După succesiunea hotărârilor judecătoreşti, STB a recunoscut formal rezultatul licitaţiei şi a notificat ofertantul desemnat să transmită documentele necesare semnării contractului, inclusiv prelungirea valabilităţii ofertei depuse în 2019. Societăţile controlate de Gruia Stoica nu au furnizat însă documentele solicitate, nu au constituit garanţia de bună execuţie şi nici nu şi-au prelungit oferta. Drept urmare, pe 24 septembrie 2025, STB a anunţat anularea procedurii invocând „imposibilitatea obiectivă de finalizare a contractului”.
Pe 5 noiembrie 2025, CNSC a admis contestaţia „Grampet” şi a dispus reluarea procedurii, ceea ce a dus din nou la demersuri judiciare. Curtea de Apel a respins, la începutul anului 2026, plângerea STB şi cererea de sesizare a CJUE, consolidând astfel poziţia favorabilă firmelor din asociere în faţa instanţelor naţionale.
Argumentele fostului director STB şi blocajul bugetar
Alexandru-Hazem Kansou, directorul STB la momentul desemnării câştigătoarei licitaţiei şi, ulterior, consilier general PSD, a subliniat pentru publicaţie că problema majoră a fost lipsa unei poziţii bugetare din partea Primăriei Generale. Potrivit explicaţiilor sale, procedura a fost iniţiată în 2019, iar în iulie 2020 comisia de licitaţie a transmis raportul de atribuire. Kansou susţine că rectificările bugetare ulterioare au redus fondurile necesare semnării contractului şi că solicitările transmise către primărie pentru asigurarea unei linii bugetare nu au fost soluţionate.
Fostul director apreciază că situaţia ar fi putut fi gestionată diferit, mai ales după izbucnirea războiului din Ucraina, timp în care ar fi devenit evidentă imposibilitatea furnizorului de a onora obligaţiile iniţiale în contextul sancţiunilor internaţionale aplicate Federaţiei Ruse. În opinia sa, se putea demonstra imposibilitatea executării şi se putea încheia litigiul fără acumularea penalităţilor actuale.
Kansou a mai observat că STB nu deţine resurse financiare sau un patrimoniu semnificativ care să îi permită garantarea unor credite sau asumarea unilaterală a plăţilor: operatorul depinde de cadrul bugetar creat de Primăria Generală. În lipsa unei intervenţii a municipalităţii, potrivit fostului director, situaţia rămâne blocată între obligaţia de respectare a hotărârilor judecătoreşti şi imposibilitatea practică a semnării contractului fără acoperire bugetară.
Ce urmează şi impactul asupra cetăţenilor
Pe fondul acestor decizii judiciare şi al cuantumului penalităţilor stabilite de instanţe, riscul este ca povara financiară să fie transferată către bugetul local şi, implicit, către cetăţeni. În lipsa unor soluţii negociate sau a unei intervenţii a Primăriei Generale pentru a crea cadrul bugetar necesar, STB se confruntă cu o stare de incertitudine: fie va trebui să găsească resursele pentru executarea hotărârilor, fie litigiile vor continua, iar costurile vor creşte.
Conducerea STB a transmis că aşteaptă motivarea instanţei şi nu a precizat, la solicitarea publicaţiei, paşii concreţi pe care îi va urma. De asemenea, până la momentul publicării materialului, Primarul General Ciprian Ciucu şi viceprimarul Stelian Bujduveanu nu au furnizat un punct de vedere, iar nici Gruia Stoica nu a răspuns solicitărilor de precizare a poziţiei sale.
În acest context juridic şi financiar complex, rămân întrebări esenţiale pentru modul în care autorităţile locale gestionează procesele de achiziţii publice, verificarea licenţelor şi capacitatea de a asigura cadrul bugetar pentru contractele majore de furnizare de mijloace de transport în comun.
Mai multe detalii despre evoluţia cazului şi declaraţii publice ale unor persoane implicate au fost publicate în investigaţia iniţială a ziarului care a relatat aceste evenimente. Pentru referinţă, materialele citate includ şi declaraţiile presei ruse de profil şi discuţiile tehnice despre modelele de tramvaie care au apărut în documentaţia licitaţiei: Articolul original, o sinteză a declaraţiilor lui Feliks Vinokour citată în presă şi informaţii tehnice disponibile pe forumurile de specialitate forum.metrouusor.