Telurul din Apuseni: resursa ignorată care reintră în atenția industriei verzi

Sursa foto: Adevărul

Un element trecut cu vederea revine în prim‑plan

În vechile exploatări aurifere din Munții Apuseni se află cantități semnificative de telur, un metaloid care, vreme de secole, a fost privit doar ca un acompaniator al zăcămintelor de aur. Descoperit încă din secolul al XVIII‑lea în zone precum Săcărâmb, telurul a rămas mult timp nevalorificat din cauza dificultăților de separare și procesare. Astăzi, însă, acest element capătă o importanță strategică, odată cu extinderea tehnologiilor fotovoltaice care folosesc telurul în combinație cu cadmiul (CdTe).

Descoperirea și primele exploatări

Povestea telurului în Apuseni este strâns legată de mina de la Săcărâmb, deschisă în 1747 de Ludwig von Born, un fost ofițer de artilerie şi proprietar al minei Certej‑Hondol. Von Born este tatăl mineralogului Ignaz von Born (1742–1791). Mina de pe Dealul Calvaria, un con vulcanic cu formă piramidală, a devenit rapid centru de exploatare: în primul an au fost extrase 14 kilograme de aur şi 19 kilograme de argint. În acelaşi an a fost observat şi un minereu bogat în telur, la început confundat cu pirită.

Legenda descoperirii relatează că un sătean, denumit în surse Ion Armindeanu (menționat și ca Ion Armean), ar fi găsit o bucată strălucitoare de minereu într‑o râpă şi ar fi condus la locul respectiv arendaşul Ludwig von Born. Explorările ulterioare au condus la deschiderea galeriei numite Buna Vestire (Maria Veche) şi la extinderea activităţilor miniere din regiune.

Primele investigaţii ştiinţifice

Pe parcursul secolului al XVIII‑lea, geologii şi chimistii au avut dificultăţi în identificarea şi separarea metalelor din minereurile extrase. Franz Joseph Müller von Reichenstein (1740–1825), inspector general al minelor şi topitoriilor din Ardeal, a început analizele la Sibiu şi a suspectat prezenţa unui element necunoscut. În 1796, Martin Heinrich Klaproth a confirmat natura unui element nou pe baza probelor trimise de Müller şi i‑a dat numele de telur (de la latinescul tellus, „pământ”). Klaproth a prezentat descoperirea în fața Academiei de Științe din Berlin la 25 ianuarie 1798, recunoscând însă meritele lui Müller.

Zonele cu telur din Munții Apuseni

Pe lângă Săcărâmb, telur a fost semnalat în mai multe zăcăminte din Munții Apuseni: Zlatna, Baia de Arieș, Larga–Fața Băii şi Căinel–Băiţa. Studiile geologice documentează concentraţii în minereurile aurifere şi indică faptul că, în anumite contexte, telurul din Ardeal prezintă o concentraţie relativ mare comparativ cu alte regiuni, cel mai probabil datorită lipsei unor elemente chimice înrudite, precum sulful şi seleniul.

Acumulări în halde şi iazuri de decantare

Activităţile miniere istorice au lăsat în urma lor halde şi iazuri de decantare în care s‑au acumulat cantităţi importante de telur. În Săcărâmb, estimările resurselor au variat în timp: o evaluare mai veche indica aproximativ 60 de tone de telur, iar calcule ulterioare, pe baza analizelor chimice din sedimentele iazurilor şi haldelor, au ridicat resursa estimată la circa 85,7 tone. Aceste estimări iau în considerare raporturile între aur și telur (Au:Te) măsurate în diferite materiale rezultate din activitatea minieră.

Estimări şi date istorice despre producţie

Reconstrucţiile istorice arată că, în perioada 1746–1941, mina Săcărâmb ar fi produs, potrivit unor evaluări considerate de anumite surse ca speculative, aproximativ 60 de tone de telur, alături de circa 30 de tone de aur şi 55 de tone de argint. Aceste cantităţi provin din exploatări desfăşurate de-a lungul a peste 300 de kilometri de filoane documentate în zăcământ.

Geologii care au studiat complexul au reliefat un model de zonare verticală în zăcământ: partea superioară cu aur nativ semnificativ, partea mediană cu telururi aurifere şi argentifere şi, la adâncimi mai mari, sulfuri comune care conţin telur. În consecinţă, telurul nu este un produs izolat, ci apare în asociere cu alte metale preţioase şi baze.

Telurul şi industria fotovoltaică

În ultimele decenii, valoarea telurului a crescut semnificativ pe fondul aplicării sale în celulele fotovoltaice cu film subţire pe bază de telurură de cadmiu (CdTe). Proprietăţile semiconductoare ale telurului îl fac util în absorbţia luminii şi în transformarea energiei solare în electricitate. Celulele CdTe sunt denumite astfel datorită combinaţiei dintre cadmiu (Cd) şi telur (Te) şi pentru faptul că folosesc straturi subţiri care absorb eficient lumina.

Conform unor date citate în analiza sursă, în 2022 modulele CdTe reprezentau 21% din piaţa SUA şi 4% din piaţa globală. Progresul tehnologic din ultimele decenii a permis trecerea producţiei de la scara megawaţilor la cea a gigawaţilor, eficienţa modulelor înregistrând creşteri semnificative. Cercetările din anii 1950 au pus bazele tehnologiei: prima celulă CdTe realizată în laborator datează din 1969, iar în anii 1980 eficienţa a depăşit 10%. În 2009, costul modulelor CdTe a ajuns la aproximativ un dolar pe watt, iar în 2024 aceste module erau considerate produse mature, cu eficienţe de peste 19%.

Sursele de telur pentru piaţă

Strategia actuală de aprovizionare cu telur se bazează în mare parte pe faptul că acest element este obţinut, în principal, ca produs secundar al rafinării cuprului şi, ocazional, al altor industrii miniere, în timp ce cadmiul provine în mare parte din exploatări de zinc. Deşeurile şi produsele secundare generate de aceste fluxuri au furnizat până acum cantităţi suficiente pentru producerea Cd şi Te, reducând necesitatea unor exploatări dedicate de telur.

Totuşi, producţia mondială de telur rămâne limitată din cauza condiţiei sale de produs secundar: nu este, în general, extras ca metal principal, ceea ce poate implica constrângeri de aprovizionare în cazul creşterii foarte rapide a cererii pentru aplicaţii fotovoltaice sau alte tehnologii noi.

Provocări tehnice şi economice ale valorificării zăcămintelor din Apuseni

Problemele care au făcut ca telurul să fie mult timp nevalorificat rămân relevante: procesarea minereurilor telururate este dificilă, separarea telurului de aur şi de alte metale necesită tehnologii şi proceduri speciale. În plus, resursele identificate în halde şi în umpluturile subterane necesită studii detaliate pentru a evalua fezabilitatea economică a re‑exploatării, inclusiv costurile de extracţie, mediu şi procesare.

În anii 2000 au existat eforturi de redimensionare a activităţii mineritului în perimetre precum Certej: mina Săcărâmb a funcţionat în cadrul Exploatării miniere Certej, transformată apoi în Coranda – Certej, iar activitatea a fost oprită la nivelul siturilor istorice spre finalul secolului XX şi la mijlocul anilor 2000. Un proiect ulterior pentru exploatarea în carieră a unui zăcământ estimat la peste 63 de tone de aur şi aproape 375 de tone de argint a vizat o suprafaţă de 250 de hectare, dar aceasta se leagă de alte planuri miniere, nu strict de telur.

Date analitice folosite pentru estimări

Analizele chimice realizate pe probe din iazurile de decantare şi din halde au furnizat rapoarte Au:Te diferite: în sedimentele iazului avariat raportul a fost de 0,25, iar în halde de 0,35. Pe baza unui raport mediu Au:Te de circa 0,3 pentru ariile miniere de la Săcărâmb, cercetătorii au estimat resursa de aproximativ 85,7 tone de telur pentru zona respectivă. Aceste calcule schimbă imaginea clasică, care vedea telurul doar ca produs secundar nerespectat, şi indică potenţialul acumulărilor istorice.

O resursă europeană de interes

Specialiştii care au studiat siturile din Săcărâmb au concluzionat că zăcământul aurifer şi argentifer cu telururi reprezintă una dintre cele mai mari acumulări de minerale telurifere documentate în România şi în Europa. Arealul mineralizat cuprinde peste 230 de filoane şi aproximativ 300 de kilometri de galerii şi puţuri dispuse pe mai multe niveluri, într‑o zonă compactă de circa 1/1 kilometru, conform cercetărilor citate.

Istoria lungă a exploatărilor, dar şi documentarea ştiinţifică consistentă, de la investigaţiile lui Müller şi Klaproth până la studiile geologice moderne, transformă Apuseni într‑un spaţiu de interes pentru cei care caută surse alternative de telur, în contextul în care tehnologiile solare care folosesc acest element rămân o componentă relevantă a mixului global de energie regenerabilă.

Regiunile din Munţii Metaliferi rămân astfel sub lupa geologilor şi a industriei, care, pe fundalul unei pieţe în schimbare şi al unor tehnologii mature precum CdTe, pot reconsidera rolul materialelor considerate anterior „secundare”.

Sursa: Adevărul — Resursa rară găsită în vechile mine din Apuseni