Expirarea New START deschide calea către o nouă eră a înarmării nucleare. Ce urmează dacă Trump și Putin nu ajung la un acord

Sursa foto: Digi24

Expirarea tratatului New START, singurul acord de control al armamentului nuclear rămas între Statele Unite și Rusia, marchează începutul unei perioade de incertitudine cu implicații globale. Acordul semnat în 2010, care limita numărul de rachete, bombardiere și focoase nucleare desfășurate de cele două puteri, a încetat să mai producă efecte în această săptămână, iar analiștii avertizează că, în absența unui înțelegeri rapide între președinții Donald Trump și Vladimir Putin, lumea se poate îndrepta către prima cursă globală a înarmării din ultimele trei decenii.

Tensiuni pe scena globală

Încetarea aplicării New START survine într-un context internațional profund tensionat. Rusia și-a extins arsenalul strategic în ultimii ani, iar Beijingul a accelerat și el creșterea capacităților sale nucleare. În plus, amenințările publice ale Kremlinului privind utilizarea armelor nucleare în contextul războiului din Ucraina au amplificat îngrijorările comunității internaționale.

Surse apropiate negocierilor susțin că Rusia a înaintat primele propuneri pentru prelungirea tratatului încă din septembrie, însă administrația Trump nu a oferit un răspuns oficial la acele propuneri. Ofertă Kremlinului ar fi prevăzut o extindere a limitelor impuse de New START pentru încă un an, dar cu condiții care au generat rezerve majore: interdicția inspecțiilor asupra armelor. Această combinație — prelungire formală fără mecanisme reale de transparență — arată cât de dificil este de restabilit un regim de control funcțional fără concesii de ambele părți.

În același timp, Departamentul Apărării al SUA a organizat mai multe ședințe interne pentru a se pregăti pentru scenariul unei lumi post–New START, potrivit unor surse citate. Nu este clar ce anume s-a discutat în detaliu în aceste întâlniri, dar existența unor astfel de sesiuni reflectă conștientizarea intensă a administrației militare față de posibilele consecințe.

Daryl Kimball, director executiv al Arms Control Association, avertizează că situația este „un drum extrem de incert” și spune că, în lipsa unei înțelegeri între liderii de la Washington și Moscova, „nu este deloc imposibil ca SUA și Rusia să înceapă să crească din nou numărul focoaselor instalate pe rachete.” Acest semnal vine pe fundalul unei realități în care, pe frontul dezvoltării militare, fiecare parte și-a urmat propriul ritm de modernizare.

Casa Albă evită un răspuns clar

Pe măsură ce lucrurile evoluează, comunicarea administrației americane rămâne precaută. Pentagonul a redirecționat întrebările legate de negocieri către Casa Albă, iar răspunsul oficializat spune că președintele Trump „va decide calea de urmat în materie de control al armelor nucleare, pe care o va clarifica în propriul ritm”.

În paralel, președintele american a minimizat riscurile unei situații în care New START nu mai este în vigoare pe termen scurt. Într-un interviu acordat New York Times în ianuarie, Trump a declarat că își dorește un acord mai bun și a spus: „Dacă expiră, expiră. Vom încheia un acord mai bun.” Această poziție reflectă strategia administrației de a face din includerea Chinei într-un eventual acord o condiție esențială pentru avansarea negocierilor.

O parte a fostelor administrații și oficiali îngrijorați au criticat însă abordarea actuală. Kingston Reif, fost oficial de rang înalt din Departamentul Apărării, a scris pe LinkedIn că nu a înțeles niciodată „de ce ar trebui să renunțăm la toate limitele impuse forțelor strategice ruse doar pentru că New START nu era un panaceu care să includă toate armele nucleare, lucru pe care oricum nu a fost niciodată gândit să îl facă.” Această critică subliniază îngrijorarea că respingerea sau permisivitatea față de expirarea tratatului ar putea slăbi controlul asupra arsenalelelor nucleare fără a obține nimic în schimb.

La Capitol Hill, membri ai Congresului au reacționat. Mai mulți congresmeni democrați au tras semnale de alarmă înaintea expirării. Un proiect de lege a fost introdus pentru a declara ca politică oficială a SUA urmărirea unor pași negociați mențiți pentru reducerea numărului și importanței armelor nucleare; proiectul mai propunea și interzicerea testelor nucleare. Totuși, autorii legii recunosc că o astfel de inițiativă are șanse reduse de reușită într-un Congres controlat de republicani, mai ales în contextul în care președintele Trump a amenințat că ar putea reîncepe testele nucleare.

Congresmanul John Garamendi (D-California), cosponsor al proiectului, a avertizat că lăsarea New START să expire „fără un înlocuitor sau fără o prelungire” ar conduce la „o nouă lume înfricoșătoare, pe care nu am mai văzut-o de decenii: o lume fără limite asupra arsenale lor nucleare ale celor două mari puteri.”

Cursa modernizării nucleare

Chiar dacă efectele expirării tratatului nu se vor vedea peste noapte, procesul de revenire la o competiție nucleară deschisă este deja în curs. În ultimul deceniu, Rusia și-a extins capabilitățile, inclusiv la categoria rachetelor de rază intermediară: racheta Oreșnik a fost menționată ca un exemplu de astfel de capacitate folosită în conflictul din Ucraina. China, la rândul ei, și-a dublat arsenalul nuclear într-un ritm care a stârnit îngrijorare la Washington și în rândul aliaților.

Statele Unite se confruntă cu propria provocare: multe din platformele sale cu capabilități nucleare sunt vechi de peste 50 de ani. În timp ce arsenalul american îmbătrânește, Rusia și-a angajat resurse în dezvoltarea unor sisteme noi, precum drona submarină Poseidon și arme hipersonice — sisteme care, chiar dacă nu ar fi intrat în sfera de reglementare a New START, schimbă totuși echilibrul strategic.

Steven Pifer, fost oficial al Departamentului de Stat specializat în fosta Uniune Sovietică și în controlul armamentului, a subliniat că, în teorie, dezvoltarea unor noi tipuri de arme strategice ar trebui discutată în negocieri. În practică, însă, Moscova arată reticență față de astfel de discuții: „Rușii au spus practic: ‘Suntem dispuși să prelungim limitele, dar nu vom permite verificările.’” Aceasta este o problemă crucială, pentru că fără mecanisme de verificare, orice plafonare a arsenalelor rămâne vulnerabilă la nerespectare.

Un alt element care complică posibilitatea restabilirii unui regim funcțional de control este faptul că Rusia a suspendat accesul inspectorilor internaționali în 2023. Această restricție a diminuat capacitatea comunității internaționale de a verifica respectarea limitelor prevăzute anterior de New START și, în absența unor noi aranjamente acceptate bilateral, orice acord ar risca să fie pur formal.

Pe fondul acestor evoluții, Pentagonul ar putea fi nevoit să găsească soluții alternative pentru a contracara expansiunea nucleară a Rusiei și a Chinei. Aceste răspunsuri ar putea include modernizări tehnologice, adaptări ale strategiei de descurajare sau măsuri de coordonare cu aliații, dar sursele citate avertizează că nu va fi un proces simplu și nici rapid.

Aliații europeni ar putea, de asemenea, să reacționeze independent. Cancelarul german Friedrich Merz a declarat recent că aliații au demarat discuții privind construirea unui „scut nuclear” comun pe continent, semnalând deschiderea unei alternative regionale la arhitectura tradițională de descurajare condusă de SUA. În același ton, premierul suedez Ulf Kristersson a spus că a început discuții diplomatice cu Franța și Marea Britanie — singurele puteri nucleare din Europa — pentru dezvoltarea unor capabilități nucleare suplimentare pentru protecția continentului.

Experții anticipează că astfel de demersuri europene și posibile decizii naționale de consolidare a apărării ar putea fi alimentate și de reacția chineză. Daryl Kimball atrage atenția că lipsa unui acord consolidat între Washington și Moscova „nu va face decât să-i încurajeze pe chinezi să accelereze și mai mult deja îngrijorătoarea lor expansiune strategică.” În acest context, întreaga arhitectură de control a armamentului la nivel mondial riscă să fie slăbită, iar transparența mutuală să devină tot mai redusă.

Toate aceste semnale reconfirmă că, în absența unor pași concreți de negociere și metodologii de verificare acceptate reciproc, expirarea New START deschide un capitol riscant. De la consolidarea arsenalelelor naționale, la posibile inițiative europene sau la accelerarea programelor chineze, consecințele vor fi urmărite îndeaproape de instituțiile de apărare și de diplomații din întreaga lume.

Pe măsură ce liderii implicați își calculează opțiunile, deciziile viitoare vor modela, pe termen lung, stabilitatea strategică globală. Rămâne de văzut dacă actuala fază de impas se va transforma într-un nou cadru de control al armamentului sau într-o revenire la dinamica competitivă care, de la sfârșitul Războiului Rece încoace, nu a mai fost experimentată la scară globală.

Informațiile prezentate în acest material reflectă situația generată de expirarea tratatului New START și pozițiile exprimate de oficiali și experți citați public.

Articol sursă