Misiune eșuată la ghețarul Thwaites: instrumentele s-au blocat chiar înainte de a atinge apa subghețară

Sursa foto: Digi24

O operațiune științifică ambițioasă, menită să aducă pentru prima dată date directe din apa aflată sub uriașul ghețar Thwaites — supranumit „Ghețarul Apocalipsei” — s‑a încheiat fără succes în ultima fază a lucrării, după ce instrumentele instalate de echipa de cercetare s‑au blocat în masiva coloană de gheață la câteva sute de metri de ţinta finală.

Obiectivul misiunii și metoda de forare

Echipa, constituită din cercetători, ingineri și ghizi, provenea din Marea Britanie și Coreea de Sud și a lucrat timp de peste o săptămână pe suprafața ghețarului Thwaites, care acoperă o întindere aproximativ egală cu cea a statului american Florida. Scopul operațiunii a fost instalarea unor instrumente sub gheață, printr‑un puț forat până la aproximativ 1.000 de metri, pentru a colecta date referitoare la apa situată sub secțiunea principală a ghețarului și la condițiile care determină topirea acestuia.

Pentru a pătrunde stratul gros de gheață, echipa a folosit tehnica forajului cu apă fierbinte: un jet de apă la circa 80 de grade Celsius a fost pompat pentru a topi gheața și a crea un puț cu diametrul de aproximativ 30 de centimetri. Prin acest orificiu îngust urmau să fie coborâte instrumentele care ar fi transmis date timp de cel puțin un an, în fiecare zi, prin satelit, către laboratoarele din care proveneau cercetătorii.

Dificultățile care au condus la eșec

Operațiunea s‑a lovit de mai multe dificultăți care, luate împreună, au făcut imposibilă finalizarea cu succes a misiunii în intervalul de timp disponibil. În primul rând, puțul forat risca să se refacă prin îngheț în doar 48 de ore dacă echipa nu ar fi menținut pomparea constantă de apă fierbinte. În al doilea rând, condițiile meteorologice erau preconizate să se înrăutățească, iar window‑ul operațional era limitat de programul vasului de cercetare Araon: elicopterele de pe navă trebuiau să poată repatria oamenii și echipamentele înainte ca vasul să părăsească Antarctica, în jurul datei de 7 februarie.

La coborârea instrumentelor prin gaura forată, lanțul gros cu care erau atașate a întâmpinat gheață aproape impenetrabilă, iar dispozitivele s‑au blocat la aproximativ trei pătrimi din drumul până la apa subghețară. Cercetătorii au încercat să tragă înapoi lanțul și să remedieze situația, dar, din cauza înghețului care s‑a format probabil la pereții găurii, nu au reușit să elibereze instrumentele.

Confruntându‑se cu o combinație de gheață extrem de densă, vreme aspră, echipament greu de manevrat și constrângeri de timp, echipa a ajuns la concluzia că nu mai există oportunitatea tehnică și logistică de a relua operațiunea în sezonul respectiv.

Reacții ale cercetătorilor și semnificația datelor obținute

Keith Makinson, oceanograf și inginer de foraj al British Antarctic Survey (BAS), a descris situația drept „absolut devastatoare”, relatând pentru New York Times frustrarea echipei după prăbușirea proiectului chiar în ultima etapă. În ciuda eşecului de a plasa instrumentele în poziția planificată, oamenii de știință nu au părăsit ghețarul fără date noi: au fost colectate date preliminare — primele vreodată obținute din apa situată sub secțiunea principală a ghețarului Thwaites — care indică că apa subghețară este „agitată și caldă”.

Cercetătorul‑șef al expediției, Won Sang Lee, a subliniat că aceasta „nu este sfârșitul” și că noile date confirmă caracterul critic al zonei pentru studiile viitoare, „indiferent de provocările care există”. Peter Davis, oceanograf din echipă, a descris întreaga desfășurare ca pe „o luptă la fiecare pas”, evidențiind dificultățile întâmpinate la fiecare etapă a operațiunii.

Ce relevă măsurătorile de temperatură

Instrumentele folosite pe suprafață și cele care au reușit să transmită date înainte de blocare au înregistrat temperaturi ale apei în jurul valorilor de 1,1–1,3 grade Celsius în apele din jurul ghețarului Thwaites, valori similare cu cele măsurate sub calota de gheață. Un membru al echipei, Zheng, a comentat: „Temperatura este foarte ridicată în acest loc. Și totuși, este foarte departe de largul oceanului. Să ai așa o temperatură este o nebunie.”

Aceste observații pun în evidență faptul că în apropierea și sub ghețar există mase de apă relativ calde, capabile să contribuie la topirea de jos în sus a gheții de la baza calotei glaciare — un mecanism ce poate accelera instabilitatea unei părți importante a Antarcticii de Vest.

Implicări pentru nivelul mării și pentru comunitățile de coastă

Cercetătorii avertizează că, dacă Thwaites continuă să piardă cantități semnificative de gheață, ar putea urma alunecarea către ocean a unor porțiuni tot mai mari din calota glaciare a Antarcticii de Vest. Topirea acestei calote ar conduce la o creștere a nivelului global al mării cu „până la câțiva metri”, scenariu care ar amenința numeroase comunități de coastă din întreaga lume cu inundații și relocări forțate.

De aceea, obținerea de date directe din apropierea și de sub ghețar este esențială pentru a îmbunătăți modelele care estimează ritmul de pierdere a gheții și pentru a oferi predicții mai precise privind evoluția nivelului mării.

Contextul proiectului și încercările anterioare

Proiectul care a vizat forarea prin Thwaites a fost planificat de aproape un deceniu. Won Sang Lee a început să dezvolte ideea încă din 2017 și a lucrat ani de zile pentru a forma echipa și a obține finanțarea necesară. Echipa britanică de la British Antarctic Survey a pregătit misiunea împreună cu cercetători sud‑coreeni, iar operațiunea din acest sezon reprezenta un moment culminant al acestor eforturi îndelungate.

O încercare anterioară, în 2022, nu a reușit să ajungă până pe ghețar: acoperirea cu gheață de pe mare a blocat apropierea vasului Araon și a elicopterelor astfel încât echipa și echipamentele nu au putut fi transportate pe Thwaites. Experiența acumulată în acele misiuni și în pregătirea de lungă durată a fost esențială pentru această tentativă, chiar dacă rezultatul final a fost dezamăgitor.

Limitări operaționale și următorii pași

Timpul s‑a dovedit a fi resursa cea mai limitată în acest proiect. Necesarul de a menține gura de forare deschisă, dependența de condițiile favorabile ale vremii și programul de plecare al navei Araon au constituit constrângeri greu de depășit. Datele culese până la blocarea instrumentelor rămân însă valoroase și urmează a fi analizate pentru a înțelege mai bine dinamica locală a apei și a gheții.

Deși s‑a pierdut posibilitatea ca instrumentele să funcționeze în poziția planificată pentru transmiterea zilnică a datelor pe parcursul unui an, echipa și‑a exprimat hotărârea de a continua cercetările. Won Sang Lee a subliniat că zona este cea care trebuie studiată în continuare, iar eșecul sezonului nu schimbă importanța științifică a proiectului. Conform declarațiilor sale, dacă „pierzi avântul, apoi va fi foarte greu să revii în cursă”, ceea ce explică dorința echipei de a valorifica fiecare experiență acumulată și de a căuta oportunități viitoare.

Rezultatele preliminare obținute în această tentativă vor fi analizate de cercetători pentru a planifica următoarele expediții și pentru a ajusta metodele de forare și instalare a instrumentelor, în speranța că viitoarele intervenții vor reuși acolo unde misiunea recentă a eșuat.

Mesajele oamenilor de știință

Declarațiile membrilor echipei reflectă atât dezamăgirea pentru rezultate, cât și determinarea de a continua studiul unuia dintre cele mai importante puncte de vulnerabilitate ale sistemului climatic global. Keith Makinson a caracterizat situația drept „absolut devastatoare”, în timp ce Won Sang Lee a afirmat că expediția nu marchează sfârșitul demersurilor științifice asupra Thwaites. Peter Davis a descris experiența ca pe o luptă continuă, iar Zheng a adus în atenție anomalia termică a apei în acea regiune: o temperatură neobișnuit de ridicată pentru poziția sa față de largul oceanului.

Aceste mesaje transmit ideea că, deși operațiunea nu a atins toate obiectivele propuse, faptul că s‑au obținut date inedite din zona principală a ghețarului rămâne un pas înainte în înțelegerea proceselor care conduc la pierderea masei de gheață în Antarctica.

Pe termen mediu și lung, comunitatea științifică va urmări cu atenție analizele ce vor decurge din datele colectate și va încerca să îmbunătățească tehnicile de investigație subghețară astfel încât viitoarele misiuni să poată obține informații esențiale fără a fi împiedicate de înghețarea găurilor de forare sau de limitările logistice care au afectat această încercare.

Detaliile operațiunii, condițiile întâmpinate și rezultatele preliminare obținute subliniază importanța concentrării eforturilor de cercetare asupra regiunii Thwaites, unde modificările în curs pot avea consecințe majore la scară globală.

Articolul a fost publicat pe 4 februarie 2026 și semnat de echipa redacțională responsabilă pentru relatarea evenimentului.

Sursa principală a relatării este articolul publicat pe siteul instituției media care a acoperit pe teren această expediție.